PADUREA SPANZURATILOR - LIVIU REBREANU

PADUREA SPANZURATILOR - LIVIU REBREANU

Cartea intai La marginea satului Zirin, in zorii zilei, are loc executia sublocotenentului Svoboda sub supravegherea locotenentului Apostol Bologa suparat ca nu fusese adus scaunul pentru condamnat. Capitanul Otto Klapka, venit de pe frontul italian fiind mutat in regimentul de artilerie, il intreaba cine urmeaza a fi spanzurat si locotenentul ii raspunde cu mandrie ca cel spanzurat este un tradator. Capitanul incearca sa-i insufle indoiala asupra corectitudinii argumentelor lui Bologa asupra datoriei si a ideii de justitie. Venind generalul, preotul si ceilalti ofiteri, Bologa se simte dator sa raporteze lipsa scaunului de sub spanzuratoare fapt care starneste mania generalului. Deoarece nu vine calaul, acesta ordona caporalului sa-l inlocuiasca. Bologa se apropie de spanzuratoare sa observe mai bine desfasurarea executiei. Il frapeaza privirea luminoasa a condamnatului si nu intelege dorinta acestuia de a muri cat mai repede. La intoarcerea in sat, Bologa rasufla usurat cand se desparte de Klapka simtind imputarea si ironia din glasul acestuia. Ajunge la casuta de nuiele unde este asteptat de Petre, ordonanta lui, cantand un cantec de jale. Privirea lui Svoboda il urmareste toata noaptea, iar cantecul lui Petre il duce cu gandul la satul natal, Parva de pe valea Somesului, de tatal sau, Iosif Bologa, fost avocat, condamnat pentru vederile sale. Prima copilarie a lui Apostol este dominata de dragostea exclusivista a mamei care-i cultiva o puternica dragoste fata de Dumnezeu. Venit din inchisoare, Iosif Bologa este dezamagit iar Apostol este inspaimantat de strainul care-l terorizeaza. Primele clase le face acasa indrumat de mama lui, apoi urmeaza liceul la Nasaud si fiind Parva aproape, mama il viziteaza saptamanal. La sfarsitul clasei a patra tatal il felicita dovedindu-si dragostea. Peste un an, insa, acesta moare. Indemnat sa urmeze teologia, Apostol refuza si se inscrie la filozofie si, obtinand o bursa, urmeaza Colegiu de stat din Budapesta. Avocatul Domsa crede ca Apostol ar fi o partida buna pentru fiica lui, Marta cu care se logodeste. Intelegand ca aceasta are o mare admiratie pentru eroismul ostasilor honvezi, horaraste sa se inroleze si sa plece pe front. Aceste amintiri sunt estompate de intamplarile de la popota garnizoanei de dupa executia lui Svoboda. Capitanul Cervenco sustine ca nu poate sa traga impotriva unui semen al sau si pleaca la lupta doar cu un bat de trestie cantand cantece bisericesti. Toti ofiterii il privesc cu suspiciune pe Bologa dar acesta sustine ca nu si-a facut decat datoria. Singurul care-i sustine argumentul este locotenentul Varga. Evreul Gross si cehul Klapka se arata contrariati de argumentele lor. Doctorul Mayer, Klapka si Bologa pleaca impreuna spre casa remarcand reflectorul rusesc, cauza multor pierderi in armata austro-ungara. Klapka ii arata fotografiile familiei sale si-i declara ca el este convins ca Apostol este un om bun, marturisind ca mutarea lui se datoreaza planului ratat de a dezerta, negat dealtfel in fata Curtii Martiale. Ramas singur, Bologa este obsedat de marturia capitanului. Vestea ca este posibila mutarea batalionului in Ardeal, ii provoaca insomnii lui Bologa hotarat sa mearga la general sa-i vorbeasca sau sa dezerteze la muscali. Spunand lui Petre despre posibila mutare in Ardeal, acesta se bucura dar intelegand ca acolo trebuie sa lupta impotriva fratilor se mahneste. Bologa spera ca distrugand reflectorul rusesc ar putea obtine o medalie si, astfel, posibilitatea intelegerii de catre generalul Karg. Dupa o zi ploioasa, la aparitia luminii reflectorului rusesc reuseste sa distruga obiectivul. A doua zi este chemat la general care-l felicita si Bologa ii cere sa nu fie trimis pe frontul din Ardeal dar Karg, auzind argumentul ca este roman se infurie regretand ca-l propusese pentru medalia de aur. Bologa isi propune chiar in noaptea aceia sa dezerteze la muscali dar Klapka il opreste. Un atac puternic al rusilor produce prabusirea acoperisului de pe observatorul in care se afla Bologa si acesta este acoperit de pamant si ranit.

Cartea a doua. Dupa bombardament, Bologa si Varga sunt trimisi la spital militar. Dupa patru luni, ei sunt mutati intr-un alt spital, mai aproape de front. Petre il vegheaza zi si noapte pe ofiter si-i povesteste, cand acesta isi revine, intreaga desfasurare a atacului. Iesind din spita, Bologa arata schimbat, fapt remarcat de Klapka si Gross . Karg isi exprima dorinta de a discuta cu Bologa si, chiar in trenul care-l aduce la garnizoana, aghiotantul generalului il invita in compartimentul acestuia. Karg ii promite ca nu-l va trimite in linia intai ci-i va da un post la munitii. In tren intalneste pe fostul sau coleg, Constantin Boteanu, deportat, acum intorcandu-se acasa. Coboara la Lunca unde se afla depozitul de munitii. Petre impreuna cu Ilona, fata gazdei ii pregatesc camera cu flori si bucate pe masa. Proprietarul casei, Paul Vidor, gropar in sat, o cearta pe Ilona care-l urmareste cu ochi galesi pe locotenent. Bologa merge apoi la bateria lui Klapka, bucuros de revedere, caruia ii povesteste totul despre sine si de la care afla despre revolutia izbucnita in Rusia. Cand este gata de inapoiere la gazda, este chemat sa traduca interogatoriul luat unor romani. Acestia il repudiaza ca roman iar Bologa se simte ofensat fiind hotarat sa dezerteze. Pleaca la casa preotului Boteanu si-i cere sa se spovedeasca marturisind dorinta lui de a dezerta dar fostul sau coleg se sperie de dorinta lui Apostol ceea ce il dezamageste pe locotenent. Dimineata se trezeste cu doctorul Mayer si cu Ilona ingrijorata de starea maladiva a lui Bologa. Locotenentul este induiosat de grija fetei pentru el si raspunde cu blandete vorbelor calde ale Ilonei. Bologa pleaca in permisie fiind primit cu entuziasm de mama care ii povesteste despre intamplarile din Parva de cand a plecat acesta. Intreband despre logodnica lui, Marta, mama ezita dar in ziua urmatoare Marta vine la el insotita de un ofiter ungur despre care spune ca i-a tinut de urat toata iarna. Apostol hotaraste ruperea logodnei ceea ce atrage protestul avocatului Domsa, tatal ei. Notarul Palagiesu ii cere imperativ sa revina asupra deciziei dar Bologa il loveste si-l alunga. Inainte de plecare cere iertare Martei si lui Palagiesu dupa care pleaca impacat cu sine.

Cartea a treia. Revenind la Lunca, Apostol este asteptat in gara de Ilona care ii spune ca-l asteapta pe tatal ei. Mergand acasa unde regaseste camera sa, Apostol intelege ca s-a indragostit de Ilona. Si-i marturiseste aceasta imbratisand-o. Dorinta de a dezerta, insa, nu-l paraseste. Se intalneste cu Gross a carui inima este plina de ura si-i reproseaza ca dragostea de Dumnezeu despre care-i vorbeste Bologa este un mod de a-si ascunde adevaratele sentimente si sovinismul. Il vede pe Varga , apoi pe Cervenco despre care afla ca traieste ultimele sale zile avand un glont aproape de inima. Tatal Ilonei se duce la Faget unde are o bucata de pamant iar fata ramane peste noapte in camera lui Apostol dupa multe ezitari. Locotenentul il viziteaza din nou pe Boteanu si-i cunoaste familia. Cand vine Vidor acasa, Apostol cere mana fiicei sale si groparul accepta desi nu intelege casatoria unui om cu carte ca Bologa cu o fata neinvatata, saraca si fara zestre. Preotul afla si binecuvanteaza logodna desi se arata uimit. Nici lui Klapka nu-i vine a crede spunand ca este o fapta necugetata dar nu este singura din viata lui. Groparul ii spune lui Apostol ca alti sapte tarani romani sunt spanzurati pentru tradare. Locotenentul traieste acum doar pentru a nu dezamagi dragostea Ilonei. Incepe sa o invete sa citeasca iar fata este fericita. Intr-o zi, locotenentul primeste ordin de la general sa se prezinte la cartierul general iar Ilona ramane acasa plangand. In drum spre comandament, plutonierul care conduce masina ii arata cu satisfactie pe cei sapte tarani spanzurati. Chemarea lui Bologa este datorata imbolnavirii unui ofiter din Curtea Martiala. Sunt adusi doisprezece tarani romani invinuiti de spionaj. Ajuns acasa, Ilona ii propune sa-i fie calauza pentru a-l insoti pana dincolo, la romani. Apostol o refuza si-i promite ca va veni si o va lua dupa razboi. Bologa pleaca singur dar, trecand prin sectorul lui Varga, este prins, dezarmat si predat.

Cartea a patra. Dupa predarea la garnizoana a lui Bologa, Klapka ii promite ca-l va apara la proces. In curtea comandamentului il intalneste pe groparul Vidor iar seara este vizitat de Ilona. Klapka il roaga sa colaboreze spunand ca s-a ratacit pentru a-l putea apara, dar Bologa sustine ca doreste sa moara. Desi generalul accepta sa fie neutru la rugamintea sotiei primarului, ruda cu Vidor, in fata juratilor, Bologa refuza sa se apere si este condamnat la moarte. La spanzuratoare, preotul Boteanu se roaga pentru sufletul lui in timp ce Klapka plange disperat. Privirea lui Apostol Bologa urmareste plina de lumina si liniste luceafarul luminos care vesteste rasaritul soarelui.