Poemul "Calin (file din poveste) - Descrierea padurii de argint

Descrierea padurii de argint

Poemul "Calin (file din poveste), a aparut in revista "Convorbiri literare", la 1 noiembrie 1876. Poemul isi are izvorul in basmul Calin Nebunul, din care poetul a pastrat si dezvoltat un singur episod, si anume: intalnirea lui Calin cu fata de imparat in coliba din padure, unde aceasta traia in singuratate, fiind izgonita de tatal ei.

Partea a opta marcheaza finalul fericit al povestii prin implinirea iubirii tinerilor intr-o frumoasa nunta-mparateasca, la care iau parte personaje de basm, intr-un cadru de natura feeric. In paralel cu nunta celor doi tineri se desfasoara nunta micilor vietuitoare, a fluturelui cu gingasa viorica.

Descrierea literara este modul de expunere in care autorul isi exprima sentimentele si emotiile prin intermediul imaginilor artistice realizate prin imbinarea figurilor de stil.

Primele versuri introduc cititorul in peisaj. Daca se depaseste limita realului, marcata ca in basme prin "codrii de arama", se intra intr-o lume tainica, a fabulosului, care deschide sub ochii fermecati privelistea "padurii de argint". Acesta devine un spatiu plin de vibratii luminoase si muzicale sugerate prin epitetul antepus "mandrul intuneric", "mandra glasuire". Argintul are, pe langa atributul nobletei si pe acela al luminiscentei. Padurea de argint se vede "albind", "iarba pare de omat", stralucirea alba a argintului ca atribut cromatic constatat fiind amplificata de lumina lunii sau de oglinda izvorului "acolo langa izvoara, iarba pare de omat".

In acest taram vrajit, toate elementele naturii se insufletesc palpitand fiorul unei vieti tainice, de emotia ce a cuprins intreaga natura in asteptarea fericitului moment al nuntii. Florile albastre "tremura" sub podelele stralucitoare de roua, iar copacii, purtand semnul eternitatii, se insufletesc "suspinand" printre ramuri cu un glas vrajit

Pe langa epitetele metaforice si adjectivale "flori albastre", "padure de argint", "izvoare zdrumicate", comparatia "iarba pare de omat" da stralucire tabloului. Culoarea predominanta a peisajului este albul argintiu. In interiorul acestuia, albastrul florilor si al fluturilor devine o nuanta a stralucirii pure, stravezii, a argintului. Aceasta culoare domina in egala masura si elementul acvatic. Izvoarele devenite argint fluid, "licurind" peste pietre, "sar in bulgari fluizi" intr-o miscare descendenta, rapida si jucausa "trec cu harnici unde". Apele isi urmeaza drumul, atrase de locul magic al nuntii. Ele aduc cu sine o adanca armonie, un murmur duios nuantat intr-un ropot dulce, epitet sugestiv concentrand sunetul armonios al apei asociat cu fondul sonor al padurii.

Intunericul noptii este fluidizat de stralucirea naturii. Lumina nu pare a avea o origine celesta, ci una terestra: padurea de argint emana lumina in revelatii misterioase. Insa si luna, coborata pe pamant "zace" visatoare peste acel "cuibar rotind de ape", metafora sugestiva unind cerul cu pamantul.

Puritatea si transparenta aerului, preluand o parte din stralucirea peisajului, se transforma intr-un fluviu luminos, incarcat de un parfum adormitor, de o dulce mireasma "vazduhul tamaiet". Aerul devine deci edenic, usor, inmiresmat, racoros, stralucitor si muzical, invaluind spatiul fabulos al iubirii pure "aerul varatic" plin de "mireasma si racoare", vibrand de sarbatori murmuitoare". Se realizeaza astfel impletirea intre culoare, sunet si parfum, intr-o atmosfera incarcata de vraja.

Prin personificare, poetul umanizeaza natura, aceasta participand, sensibila, la emotia tinerilor indragostiti. Astfel, copacii "poarta suflete sub coaja", izvoarele "suspina", "trec cu harnici unde", florile "tremur", "luna zace". Toate acestea alcatuiesc "mandra glasuire a padurii de argint". Se observa predilectia poetului pentru epitetul antepus "mandrul intuneric", "mandra glasuire" prin care evidentiaza insusirile neobisnuite ale acestui univers mirific.

In interiorul acestui tablou de natura, poetul desluseste culori, forme si sunete pe care le reda cu ajutorul epitetelor si al personificarilor. Imaginile vizuale, auditive, olfactive si tactile se impletesc cu imaginile motorii. Miscarea este redata prin intermediul verbului, ca mijloc gramatical "flori albastre tremur", izvoare "trec" si "coboara", undele apei "sar in bulgari fluizi". Miscarea inseamna actiune, iar actiunea inseamna viata, vitalitate. De aceea verbul "zace" din versul "in cuibar rotind de ape, luna zace" ilustreaza ideea de pace, de liniste, de contopire prin vis cu tot ceea ce este in jur.

Nu numai verbele, ci si metaforele sugereaza in chip ideal miscarea . "Cuibar rotind de ape" inseamna vartej de apa, dar pentru a contura mai bine imaginea si pentru a sugera miscarea si stralucirea vartejului, poetul a adaugat cuvantului "cuibar" expresia "rotind de ape".

Poemul Calin (file din poveste) cuprinde una din cele mai frumoase descrieri in versuri. Se remarca sonoritatea dulce a limbii, tesatura fina de epitete, personificari si metafore, lexicul bogat si expresiv. Versurile ample de 8-7 silabe freamata bucuria vietii privita in durata sa cosmica, eterna. Rima este pereche, iar ritmul este trohaic.