Oda

Oda

Oda este o specie a genului liric in care se exprima sentimentele de admiratie, de preamarire fata de patrie, fata de un ideal, de o personalitate anumita etc.

Desi oda pare sa aiba o origine mai veche, poetii Greciei antice sint aceia care i-au dat o forma specifca si au asociat-o cu cintecul. De fapt, termenul de oda provine dintr-un cuvint din greaca veche care inseamna cintec. Din literatura greaca isi pastreza oda caracterul de sublim sarbatoresc, de meditatie avintata. Cu timpul, aceasta specie lirica a incetat sa mai fie insotita de cintec. In literatura latina, cel mai ilustru reprezentant al odei a fost Horatiu.

Oda are in general un caracter de adresare si incepe cu (sau in orice caz contine) o invocatie retorica. Odele celebre sint inchinate: patriei, naturii, artei, bucuriei, prieteniei, iubirii, faimei etc.

Opere reprezentative din literatura universala:

Pindar, "Ode triumfale"

Horatiu, "Ode"

P.Ronsard, "Ode"

Fr.Schiller, "Pentru Bucurie"

J.Keats, "Oda la o urna greceasca"

P.B.Shelley, "Oda vintului din apus

A.S.Puskin, "Libertatea"

Opere reprezentative din literatura romana:

Gh.Asachi, "La patrie"

Iancu Vacarescu, "La preavila tarii"

V.Alecsandri, "Oda ostasilor romani"

M.Eminescu, "La Heliade"

A.Vlahuta, "Iubire", "Lui Eminescu"

L.Blaga, "Oda simplissimei flori"

P.Ghelmez, "Lauda limbii romane"