Povestea Luceafarului - Eminescu, poetul-om, torturat de iubire, fascinat de frumusetea feminina ce purta un nume: Veronica Micle

Povestea Luceafarului - Eminescu, poetul-om, torturat de iubire, fascinat de frumusetea feminina ce purta un nume: Veronica Micle.

Despre Luceafarul poeziei romanesti, cat si despre operele sale, s-a scris si s-a vorbit foarte mult. Prin acest fapt se demonstreaza ca Mihai Eminescu nu a murit si nu va muri niciodata. Acest Luceafar "Nemuritor si rece' va straluci mereu pe cerul nostru si noptile din suflet, ne vor fi luminate de poeziile sale. Raza sa a patruns in inimile tuturor, luminandu-ne viata.

In timpul vietii sale, Mihai Eminescu a fost iubit si contestat in acelasi timp. Numarul celor care l-au contestat a fost foarte mic in comparatie cu numarul celor ce l-au iubit. Cu toate acestea iubirea tuturor fata de poetul Mihai Eminescu a fost eclipsata de o mare iubire, iubirea unui "chip de inger dragalas." Acest 'inger blond', avea un nume: Veronica Micle. Iubirea dintre marele poet Mihai Eminescu si muza sa, Veronica Micle, a fost mare si adanca, a invins totul si a reusit sa existe dincolo de rautatile unor semeni care i-au dorit despartiti.

Veronica Micle s-a nascut in Nasaud la data de 22 aprilie 1850 in, acelasi an in care, la Ipotesti, avea sa prinda viata astrul poeziei romanesti, Mihai Eminescu. Tatal ei, Ilie Campianu, a fost un adevarat erou, a luptat in 1848 sub comanda lui Avram Iancu si a murit datorita ranilor de razboi. A fost impuscat in piept.

Veronica era o fiinta vesela, deschisa, frumoasa, plina de poezie si mister, cu o minte patrunzatoare. Minunata copila termina, in iunie 1863 gimnaziul cu brio. La examenul de absolvire, a asistat rectorul Universitatii din Iasi, Stefan Micle. Vrajit de frumusetea si inteligenta domnitei Veronica, rectorul Stefan Micle o cere in casatorie. La insistentele mamei sale, tanara Veronica, in varsta de doar 16 ani, accepta casatoria cu Stefan Micle. Tanara doamna nu si-a iubit niciodata sotul, dar nici nu l-a dispretuit.

In 1872, Eminescu o intalneste pentru prima oara pe frumoasa doamna Veronica Micle, la Viena. Veronica il admira pe marele poet Eminescu, de cand acesta publicase in "Convorbiri Literare" poezia "Venere si Madona".

De cum o vede, romantica si provocatoare, "dulcea dragoste balaie" ii patrunde in inima poetului.

"Te-a vazut plutind regina pintre ingerii din cer.

Fata pala-n raze blonde, chip de inger, dar femeie,

Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin."

In orasul lui Johann Strauss cei doi faceau lungi plimbari pe malul Rinului. Desi se iubeau, viata nu le ingaduia sa fie impreuna. Veronica era casatorita, iar Mihai trebuia sa isi ia doctoratul in filosofie.

"Despartiti de-a vietii valuri, intre el si intre dansa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,
Cateodat' - desi arare - se-ntalnesc, si ochii lor
Se privesc, par a se soarbe in dorinta lor aprinsa.

Ochii ei cei mari, albastri, de blandete dulci si moi,
Ce adanc patrund in ochii lui cei negri furtunosi!
Si pe fata lui cea slaba trece-usor un nour ros -
Se iubesc Si ce departe sunt deolalta amandoi!"

Dupa ce Eminescu s-a indragostit de Veronica, cu greu s-a hotarat sa plece la Berlin pentru a-si lua doctoratul in filosofie.   

"Astfel eu, pierdut in noaptea unei vieti de poezie,
Te-am vazut, femeie stearpa, fara suflet, fara foc,
Si-am facut din tine-un inger, bland ca ziua de magie".

Pajul Cupidon nu ii da pace lui Eminescu si acesta lasa Berlinul si vine la Iasi, dorind sa isi revada dulcea minune. Patrunde in salonul ei literar, citind poezii de amor scrise peste zi la Biblioteca Centrala. Dragostea Veronicai pentru Eminescu-poetul era mult mai mare decat pentru Eminescu-omul. Povestea lor de iubire a continuat, cei doi s-au intalnit sub teiul de la Copou, unde, sub mirosul imbatator al florilor de tei si sub freamatul frunzelor, cei doi isi gaseau linistea. Cand nu erau impreuna comunicau prin intermediul scrisorilor. Iata ce ii scria Mihai Eminescu in una dintre cele 93 de scrisori adresate distinsei doamne Micle: "Adormind seara cu gandul la tine si desteptandu-ma dimineata tot cu el, as putea sa-ti scriu toata ziua fara ca sa obosesc, daca cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu stiu de ce, orice lucru, chiar acelea care n-au a face deloc cu tine, imi aduc aminte de tine. Ce ai tu de impartit cu teii, cu florile si frunzele de tei? Poate unde esti asa de dulce ca mirosul frunzelor acestora:

Si daca se intampla pe tine sa te vaz,

Desigur ca la noapte un tei am sa visez.

Iar daca se intampla sa intalnesc un tei

Desigur, toata noaptea visez la ochii tai."

Veronica ii raspunde: "Imbatata de florile teiului de vorbele ademenitoare si dulci, de tot ce ne inconjoara, acolo pe banca, la Copou, ma credeam langa tine cea mai fericita femeie." Eminescu iubea cu patos, cu putere si cu sinceritate. Pentru el Veronica reprezenta idealul feminin."Mi-e dor de tine, motule ce esti, femeie gentila si dulce, inteligenta si radioasa, frumusetea frumusetilor si floarea florilor". In 1879, sotul Veronicai, Stefan Micle, se stinge la Iasi, lasand-o fara sprijin material. Dupa aceasta tragedie, Veronica ii scrie lui Eminescu: "Toti    dusmanii or sa se bucure de moartea lui Micle, crezand ca aceasta bucurie se va reflecta si in sufletul meu. Dar nu. Sentimentul care ma calauzeste in acest moment este cu totul altul."

Iubirea dintre Eminescu si Veronica a fost intens discutata, dispretuita si condamnata de catre contemporani. Eminescu constientiza acest lucru dar nu putea renunta la iubirea Veronicai Micle si astfel ramane inrobit de nobilul sentiment pe vecie. Trecut sub furcile caudine ale dragostei, Mihai Eminescu ii scrie la 4 Februarie 1880, iubitei sale 'Neavand curajul vietii, neavand o raza de senin in suflet, am indraznit cu toate astea a te iubi, am avut lipsa de cuget de-a te compromite in ochii oamenilor, am pus dorinta de-a fi a mea peste orice consideratii si peste orice cuvinte de crutare as fi avut'.

Prima persoana care a aflat despre marea dragoste dintre cei doi, a fost confidentul lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu. Considerand ca fiecare poet trebuie sa-si aiba muza lui, nu intervine, pe moment. Mai tarziu insa, s-a folosit de autoritatea de care dispunea, oprind casatoria lui Eminescu cu Veronica. Se temea ca aceasta implinire sentimentala a poetului ii va aduce fericirea suprema si atunci nu ar mai fi avut motiv "sa planga asa frumos." Din dragostea lui Eminescu pentru Veronica, se "nasteau" poezii eminente pe care poetul i le dedica muzei sale. In anul 1887, poeta Veronica imitandu-l pe Eminescu, ii dedica volumul 'Poesii'.

Eminescu i se adresa iubitei sale cu apelative ca 'Scumpa mea amica', 'Dulcea mea amica', 'Dulcea mea Veronica', 'Dulcea mea doamna', trecand prin altele de felul 'Mai Pototoni', 'Mai ingerasule', 'Dulce si draga Cuta', 'Draga, dulcea si ingereasca mea Cuta', 'Draga mea copila', la mai distantele, dar respectuoasele 'Doamna', 'Stimabila Doamna si respectata mea amica', 'Doamna mea', pentru a reveni la 'Dulcea mea Veronica', 'Momoti draga', 'Draga mea Veronicuta', 'Draga mea Nicuta', 'Mai Momotelule', 'Draga si mititica mea Moti', 'Fetitule draga', 'Dragul meu bobocel motat', 'Mai ramura de liliac'.

Iubia s-a ii raspundea:'Mitule iubit si al meu scump si dragalas', 'Miticule iubit', 'Eminul meu', 'Mitule Baet iubit si dragalas', 'Eminescul meu iubit', 'Scumpul meu Eminescu'.

'Tot singurul bine din lumea aceasta e dragostea cea adevarata, care nu cunoaste nici racire, nici scadere'.

15 iunie 1889. Dupa o lunga si apriga suferinta, Luceafarul paraseste aceasta lume.

Parand pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Caci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.

Viata cruda, nemiloasa, nu i-a mai lasat timp marelui poet Mihai Eminescu pentru as strange la piept dulcea minune. La smuls intr-un mod brutal din bratele ingerului de paza daruindu-i nemurirea.   

Cu ochii serei cei de-ntai
Eu n-o voi mai privi-o
De-aceea-n urma mea ramai -
Adio!

    Veronica Micle pleaca la Manastirea Varatec neimpacandu-se niciodata cu moartea poetului; ochii ei parca il vedeau pe Emin in oglinda paraului de munte. Durerea cumplita ce i-a sfasiat inima a rapus-o in cele din urma.

Seara de 3 august 1889 a fost ultima seara a Veronicai; Veronica si-a petrecut aceasta ultima seara alaturi de toti cunosctii din Varatic, recitandu-le din poeziile ei si ale lui Eminescu. La ora 4 dimineata, s-a stins din viata, in urma unei congestii cerebrale.

Povestea celor doua stele se sfarseste aici, dar continua intr-o alta dimensiune, acolo unde cei doi indragostiti se vor iubi vesnic, departe de rautatile oamenilor, departe de lumea dezlantuita.