"Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga

"Povestea lui Harap-Alb"

de Ion Creanga

Fantasticul, ca mod de abordare artistic ce presupune chiar in planul imaginarului conexiuni cu realitatea, spre deosebire de fabulos, care este angrenat total in imaginar, fara nicio relatie cu realul, a fost prezent in literatura romana din cele mai vechi timpuri. Fantasticul reprezinta un prim argument privitor la caracteristicile basmului, asa cum considera si folcloristii Mihai Pop si Pavel Ruxandroiu "Ceea ce caracterizeaza basmul, ca opera de arta, este o lume cu totul aparte, conceputa in coordonatele unui univers fantastic". Nereusind sa-si explice stiintific anumite fenomene, oamenii au apelat la modalitati empirice si au inceput sa creada intr-o lume metafizica ale carui forte pot fi invocate pentru a actiona asupra realului. Astfel, in cadrul literaturii populare au aparut basmele, povestirile cu strigoi, descantece si vraji, care au inspirat apoi atat scriitorii pasoptisti, cat si pe cei incadrati in Epoca Marilor Clasici, precum Ion Creanga in operele "Povestea lui Harap Alb", "Ivan Turbinca", "Povestea porcului" sau Ioan Slavici, in basmul "Zana Zorilor", cat si scriitori din perioada interbelica Mihail Sadoveanu si Vasile Voiculescu. Totusi, Mircea Eliade, incadrat in epoca moderna si contemporana, abordeaza in nuvele ca "La tiganci", "Nopti la Serampore" si in romanul "Nouasprezece trandafiri" un fantastic intelectualizat apropiat mai mult de marile mituri ale existentei moderne, pornind de la ideea ca sacrul se manifesta in aspectele cele mai banale ale existentei. Considerat a fi un inovator, un adevarat "Homer al nostru"- Garabet Ibraileanu, Ion Creanga, scriitor format in interiorul societatii "Junimea" a reusit sa ridice proza romaneasca din secolul al nouasprezecelea pe aceleasi culmi pe care Mihai Eminescu ridicase limba literara in poezie, valorificand si ridicand limba omului din popor la un nivel neegalat nici pana azi. Opera sa, in care se regasesc influentele realismului, desi este restransa numeric, cuprinde basme si povesti "Soacra cu trei nurori', "Capra cu trei iezi", "Punguta cu doi bani", "Povestea porcului", "Danila Prepeleac", "Povestea lui Harap-Alb", ce sunt toate o proiectare in fabulos a lumii taranesti, cateva povestiri "Mos Ion Roata", "Popa Duhu", "Povestea unui om lenes", ce cuprind anecdote istorice si parabole despre conditia umana, nuvela "Mos Nechifor Cotcariul", in care se evoca siretenia si voluptatea populara, precum si volumul "Amintiri din Copilarie", in care lumea satului traditional este reconstruita cu umor si nostalgie.

Opera literara "Povestea lui Harap-Alb", publicata de Ion Creanga in revista "Convorbiri literare"in anul 1877 confirma ceea ce G. Calinescu a afirmat in "Estetica basmului" si anume ca acesta este un "gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie etica, stiinta si observatie morala'. Astfel, reprezentand o specie a genului epic cult, de cele mai multe ori in proza, "naratiune asumat fantastica"-G.Calinescu, in care sunt relatate intamplari neobisnuite, nesituate spatial sau temporal, puse pe seama unor personaje inzestrate de cele mai multe ori cu puteri supranaturale, care simbolizeaza fie binele, fie raul si din a caror confruntare invinge intotdeauna binele, aceasta opera literara se valideaza ca basm.Caracterul cult ii este atribuit datorita faptului ca beneficiaza de un autor consacrat.

Un al doilea argument ce evidentiaza statutul de basm, adica "o lume cu totul aparte, conceputa in coordonatele unui univers fantastic, opusa deci cotidianului, o lume in care vointa omului nu cunoaste limite, in care nu exista contrarii care sa nu poata fi rezolvate"- Pavel Ruxandoiu, Mihai Pop. Acest lucru vizeaza modul de abordare pe tot parcursul diegetic a unei teme specifice basmului, lupta dintre bine si rau, Creanga imbinand elemente supranaturale populare cu evocarea realista a satului moldovenesc. Expozitiunea operei debuteaza cu evocarea timpului fabulos cronologic si a spatiului imaginar nesfarsit, faptele petrecandu-se intr-un tinut indepartat peste mari si tari. Doi frati, Verde-Imparat si Craiul, traiau de multa vreme la doua capete ale lumii, fara sa se mai vada. Verde-Imparat, ajungand la batranete fara a avea descendenti, ii scrie fratelui sau, cerandu-i pe unul dintre cei trei fii ai lui ca urmas la tron. Astfel, se activeaza primul sablon si anume cel al imparatului fara feciori. Fiindca cei doi fii mai mari se arata dornici sa plece, pentru a le pune la incercare vitejia, craiul se imbraca intr-o blana de urs si ii asteapta pe fiecare sub un pod, observandu-se astfel prezenta altor doua sabloane: al metamorfozelor cel al talismanelor. Fiind insa speriati de presupusa fiara, cei doi se intorc, pe rand, acasa. Impresionat de amaraciunea tatalui, la sfatul unei cersetoare care il sfatuieste sa ia armele cu care a fost mire si calul pleaca sa-si incerce si el norocul.Se valideaza alte doua sabloane,cel al metamorfozei calului slab intr-un cal nazdravan si a batranei cersetoare in Sfanta Duminica.Cand ajunge in dreptul podului se intalneste si el cu ursul,si ripostand la atacul acestuia,descopera ca ursul era de fapt tatal sau care il binecuvanteaza si il sfatuieste sa se fereasca de omul span si de cel ros,fiind astfel prezente sablonul si conventia narativa a interdictiei ce urmeaza a fi incalcate.

Intriga este reprezentata de momentul in care,mergand printr-o padure-labirint,fiul craiului intalneste de trei ori un om span, care il convinge pe mezin ca in aceste tinuturi nu sunt altfel de oameni,devenind astfel sluga acestuia,fiind activate in acest episod sablonul padurii labirintice si plecarea eroului de acasa si incalcarea interdictiei.Spanul il convinge pe mezin sa intre in fantana pentru a se racori,il obliga sa accepte inversarea rolurilor,tanarul devenind sluga stapanului si primeste numele de Harap-Alb, fiind prezent astfel motivul fantanii care este asociat cu cel al oglinzii si, implicit al constientizarii sinelui.Desfasurarea actiunii debuteaza cu sosirea lor la palatul imparatului Verde, unde spanul se da drept Harap-Alb si unde il supune la trei teste initiatice cu scopul sa nu le treaca ii cere sa aduca "salatile din Gradina Ursului',pielea batuta in pietre scumpe a Cerbului fermecat si pe fata imparatului Ros.Astfel, in acest episod se activeaza sablonul probelor,al mesagerului care aduce o veste si cel al talismanelor,reprezentate de mursa facuta de Sfanta Duminica,de aripa de furnica si cea de albina.De asemenea, pentru a trece de a treia incercare,Harap-Alb se intovaraseste cu cinci personaje fantastice Gerila,Setila,Flamanzila,Ochila si Pasari-Lati-Lungila.Ajunsi la palatul imparatului Ros,pentru a o putea lua pe fiica sa,cei sase sunt supusi la alte incercari la care trec cu bine.Desi sunt cazati intr-o casa de arama careia i se da foc,sunt obligati sa manance si sa bea mai mult chiar decat o armata intreaga,trebuie sa aleaga macul de nisip,sa o pazeasca o noapte intrega pe fata imparatului.Desi se transforma intr-o pasare,cei sase tovarasi fac fata tuturor incercarilor si o aduc pe fata la curtea imparatului Verde.

Punctul culminant este reprezentat de momentul in care fata divulga imparatului Verde secretul lui Harap-Alb,iar spanul,furios se repede la acesta si il decapiteaza.Atunci calul nazdravan il ucide pe span,iar Harap-Alb invie,fiind stropit de catre fata cu apa vie si apa moarta.Astfel, se valideaza motivul somnului, ca liant intre viata si moarte, sablonul mortii si al invierii.Deznodamintul acestui basm consta in nunta fetei imparatului Ros cu fiul cel mai mic al craiului,incheindu-se astfel lupta dintre bine si rau cu victoria pemanenta a binelui.In cadrul acestui moment al subiectului se observa prezenta sablonului nuntii de final cu valoare de hierogamie, deoarece aceasta este binecuvantata prin participarea tuturor personajelor specifice basmului.

Al treilea argument se axeaza pe afirmatia ca "Basmul porneste de la realitate,dar se desprinde de ea,trecand in suprareal", adica modul de individualizare a unor personaje specifice basmului, atat reale cat si fantastice, reprezentand atat binele cat si raul.Privit ca instanta narativa,"pesonna" sau "masca", fiul cel mic al craiului care primeste ulterior numele de Harap-Alb,este personaj principal al acestei opere,fiind totodata si central sau functional,datorita importantei pe care o are in traducerea mesajului operei si protagonist,deoarece sustine dominant diegeza.De asemenea,din punctul de vedere al incadrarii estetice,Harap-Alb este un personaj pozitiv,eponim,numele lui aparand in titlul operei,real,"rotund"E.M.Forest, "tri-dimensional'-Wayne C. Booth,deoarece evolueaza pe parcursul diegezei,devenind,in urma calatoriei intreprinse,pregatit pentru a fi conducatorul unui regat,dar si al unei familii.Numele sau reprezinta un oximoron,deoarece "harap" are sensul de rob negru. Ca referent uman sau ca "persoana",mezinul beneficiaza de un portret fizic indirect schitat realizat pe baza caracterizarii directe din afirmatia naratorului ca fata imparatului Ros fura cu ochii pe Harap-Alb si de un portret moral,numit si etopee,conturat cu ajutorul caracterizarii directe,din discursul naratorului, al calului si al Sfintei Duminici si mai ales cu ajutorul caracterizarii indirecte din gandurile,vorbele si faptele sale.

Harap-Alb intruchipeaza inalte principii morale cultivate de aproape orice basm,precum adevarul,curajul,onestitatea,cinstea si prietenia,asemuindu-se cu fetii-frumosi din basmele populare,dar ramanand totodata in zona umanului,deoarece,desi are insusirea miraculoasa de a intelege graiul animalelor si al insectelor,el reprezinta un fecior din Humulesti prietenos,cuminte si ascultator.Inca din primele secvente ale operei,este evidentiata,prin caracterizarea indirecta milostenia si generozitatea sa,miluind cersetoarea.Insa,desi el isi dovedeste curajul,cand il infrunta pe tatal sau,deghizat in urs si cand implineste toate poruncile spanului,harnicia si destoinicia,curatind armele si facand un stup pentru albine,Harap-Alb nu are numai calitati, ci si defecte.O parte dintre ele ar fi faptul ca judeca dupa aparente,persista in greseala si este subiectiv si impulsiv,lovind de trei ori calul care venea sa manance jaratic deoarece il considera prea slab si nedemn de el.De asemena, el nu asculta sfatul tatalui sau de a se feri de span,fiind deosebit de naiv si dand dovada de un narcisism inconstient si de un orgoliu exacerbat,cazand in capcana spanului.Dar, in urma incalcarii interdictiei, el isi constientizeaza gresela comisa si isi da seama ca tot ceea ce va urma sa faca de acum inainte,va trebui sa respecte preceptele morale primite de la tatal sau.O alta calitate a personajului si anume loialitatea,credinta fata de cuvantul dat este demonstrata de craii si imparatii care incearca sa-l ispiteasca pe Harap-Alb cu mana fetei lor si jumatate din imparatie pentru ca el sa le dea pielea Cerbului fermecat.Astfel,fiul cel mic al craiului reprezinta tipul omului cinstit,onest si loial,dar se afla si in postura neofitului sau a eptopului,deoarece raportat la acest personaj,basmul devine un "bildungsroman",prezentandu-i evolutiv.

Se observa prezenta in aceasta opera si a altor personaje fabuloase specifice basmului, atat pozitive fratii,craiul,imparatul Verde,calul-nazdravan,Sfanta Duminica si personaje supradimensionate hiperbolic:Ochila,Gerila,Setila,Flamanzila,Pasari-Lati-Lungila,fata impara-tului Ros,cat si negative:spanul,care este si antagonist si imparatul Ros.De asemenea,calul nazdravan si Sfanta Duminica se afla in postura de mistagogi,simbolizand si sintetizand intelepciunea omului din popor.

Al patrulea argument cu privire la trasaturile basmului este o lume opusa realitatii cotidiene nu prin personaje si intamplari,ci si prin atmosfera ei interioara,prin esensa ei.Rema acestei opere este un interesant joc intre obedienta si indrazneala.Pe de o parte,Creanga respecta forma obligatorie a unui basm,remarcandu-se prezenta formulelor initiale,cu rolul de a introduce cititorul intr-o lume fantastica "Amu cica a fost odata", a formulelor mediane,menite sa intretina atentia cititorului "Dumnezeu sa ne tie ca cuvantul din poveste,inainte mult mai este' si a formulelor finale,care au rolul de a aduce actiunea in planul real "Si a tinut veselia ani intregi,iar acum mai tine inca".O alta trasatura specifica basmului este triplicarea,aceasta opera fiind construita in intregime pe principiul cifrei trei:trei fii de imparat,trei confruntari ale fiilor cu ursul,trei aparitii ale Spanului sau trei incercari la care acesta il supune pe Harap-Alb.Ca si in majoritatea basmelor populare si in acesta opera literara tiparul narativ este auctorial,deoarece naratorul cunoaste deznodamantul,perspectiva narativa este cea heterodiegetica,povestindu-se la persoana a treia,focalizarea este neutra-zero deoarece naratorul stie mai mult decat personajul,perspectiva devenind panoramica doar in cazul prezentarii celor cinci personaje fantastice,iar raportul timp diegetic-timpul povestirii este de simultaneitate,deoarece naratorul creeaza impresia ca povesteste pe masura ce se deruleaza actiunea.In general,in aceasta creatie epica,naratorul este omniscient si neexprimat,dar pentru a intretine tensiunea epica,el apeleaza la diverse jocuri si artificii,devenind tradat si necreditabil cand ii creeaza cititorului impresia ca nu stie ce se va intampla"Mai stii cum vine vremea?".Oralitatea este trasatura stilistica dominanta si un important procedeu este discursul retoric,dar si prezenta verbelor la prezentul dramatic si la imperfect,care dau tonul unei sfatosenii anume:"era","nu cunostea","nu se putea,"iese","intampina", a interjectiilor: "halal","hei","mai','ia','hai",a regionalismelor si a expresiilor populare:'n-ai cui banui","a se chiuchiului","a lua porneala" si prezenta dialogului care invadeaza tot textul basmului,imprimand un ritm alert al povestirii.Pentru a mari forta de persuasiune a unei constatari,naratorul apeleaza la invocarea unei autoritati in materie prin sintagmele:"vorba ceea","toate ca toate","vorba unei babe" urmate de un element de paremidogie populara "Lac de-ar fi,broaste sunt destule ". De asemenea,alte elemente ale oralitatii sunt expresiile onomatopeice:"Si pornesc ei,teleap-teleap", "dansa zbrr!pe varful unui munte", tabuizarea:"sa va impinga mititelul".Umorul este prezent de-a lungul operei literare si consta in exprimarea poznasa,mucalita "Tare-mi esti drag!Te-as vari in san dar nu incapi de urechi",comicul numelor:Ochila,Setila,Flamanzila,Gerila,diminutivele cu valoare augmentativa:"buzisoare", "bautulica".

Astfel,prin modul de abordare a temei luptei dintre bine si rau pe tot parcursul diegezei,prin prezenta unor personaje specifica basmului,pozitive si negative,prin modul de constructie a discursului narativ si prin utilizarea procedeelor ale oralitatii si a elementelor de umor,opera literara "Povestea lui Harap-Alb",scrise de Ion Creanga,se demonstreaza a fi un basm cult.