RELATIILE DINTRE DOUA PERSONAJE ALE UNEI NUVELE STUDIATE

Relatiile dintre doua personaje ale unei nuvele studiate. Repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru constructia personajelor alese ( tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc. );

- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se incadreaza, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;

- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin raportare la doua episoade / secvente narative ale nuvelei alese;

- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiei dintre cele doua personaje, din perspectiva situatiei finale / a deznodamantului.

Personajul este o categorie fundamentala a tuturor operelor epice si dramatice; el ocupa locul principal in sistemul operei literare, alaturi de alte categorii, precum istoria si discursul, spatiul si timpul. Constructia personajului se realizeaza prin asocierea a doua dimensiuni: una sociala, exterioara, alta psihologica, interioara. Exista mai multe tipuri de personaje, clasificabile dupa mai multe criterii. Avand in vedere rolul in actiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau functionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participand la actiune si fiind subordonate naratorului obiectiv si omniscient sau pot deveni instanta narativa principala, indeplinind si functia naratorului.

Personajul poate fi caracterizat in mai multe moduri in textul epic. Caracterizarea directa poate fi realizata de catre narator (prin portretul fizic si / sau moral, prin comentarii explicite, aluzii ); personajul insusi (autocaracterizare prin marturisiri facute altor personaje, autoanalize monologate ); alte personaje ( prin marturii, descrieri etc. ). Caracterizarea indirecta se realizeaza prin consemnarea actiunilor, a atitudinilor si a opiniilor exprimate de personaj. Tot la caracterizarea indirecta a personajului contribuie prezentarea mediului in care traieste - orasul, casa, interiorul, familia, grupul sau societatea in care evolueaza - si a limbajului folosit ( de la registru al limbii pana la particularitatile stilistice ).

Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi apare la Iasi, in 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, inaugurand seria operelor de inspiratie istorica in literatura romana. Sub influenta programului romantismului romanesc, sintetizat in articolul Introductie, al lui Mihail Kogalniceanu (articolul-program al revistei ), C. Negruzzi valorifica informatiile cuprinse in cronicile moldovene intr-o creatie clasica prin sobrietatea constructiei, pregnanta caracterelor si vigoarea conflictelor.

Tema, istorica, evoca ultimii cinci ani de domnie a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569), reliefand figura domnitorului, care intra in relatie cu alte personaje, inspirate din realitatea epocii evocate.

Actiunea nuvelei reliefeaza trasaturile personajului principal, eponim. Acesta se inscrie in tipologia domnitorului sangeros, dominat de anumite trasaturi de caracter, evidentiate prin relatiile cu alte tipuri de personaje - domnita angelica (doamna Ruxanda ), boierul tradator ( Motoc ).

Incipitul fixeaza o trasatura de caracter dominanta a personajului principal - vointa. Aceasta se dezvaluie in scena intalnirii cu boierii care il intampina la hotar, intre care se afla si tradatorul Motoc, dialogul avand rolul de a sublinia fermitatea lui Lapusneanu si dorinta de a se razbuna. Un fragment al replicii pe care domnitorul i-o adreseaza lui Motoc, care ii spune ca norodul nu il vrea inapoi pe tron, devine moto al primei parti a nuvelei, avand caracter memorabil: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu." Personajele sunt particularizate prin atitudini, gesturi, limbaj. Daca in cronica relatarea si prezentarea sunt facute in stil indirect, in nuvela stilul direct contribuie decisiv la fixarea caracterelor. Chiar daca naratorul obiectiv si omniscient prezinta scena dintr-o perspectiva supraordonata, interventiile directe ale personajelor sunt cele care contribuie la fixarea scenei in memoria cititorului. Detaliile umplu de substanta relatarea: " a caruia ochi scanteiara ca un fulger", "se inchinara pana la pamant, fara a-i saruta poala dupa obicei".

Conflictul, factor determinant in desfasurarea actiunii unei nuvele, se prefigureaza de la inceput: boierii nu saruta poala voievodului, Lapusneanu ii priveste cu dispret. Personajele implicate in acest conflict exterior au interese si conceptii diferite. Intalnirea lui Lapusneanu cu boierii constituie intriga nuvelei. Intors la domnie, Lapusneanu ia masuri energice impotriva boierilor care l-au tradat: pune sa fie arse cetatile, ca sa elimine posibilitatea de a complota, taie capete, pe care le atarna in fata palatului ca exemplu , confisca averile. Setea de razbunare il domina, iar varsarea de sange ii mangaie orgoliul ranit. Una dintre jupanesele boierilor ucisi o asteapta pe doamna Ruxanda in fata palatului si o roaga sa intervina pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile, amenintand-o ca va fi responsabila in fata lui Dumnezeu pentru crimele sotului ei: "Ai sa dai sama, doamna!" Interventia domnitei, personaj prezentat in antiteza cu domnitorul, procedeul romantic avand rolul de a sublinia caracterul tiranic al lui Lapusneanu, este timida si determina o reactie violenta a sotului, care "duce mana la hamger". Stapanindu-se, domnitorul ii promite un "leac de frica". Sarbatoarea Sf. Ioan este prilejul folosit de voievod pentru a-i invita pe boierii adunati la biserica la un ospat de reconciliere. Scena este semnificativa pentru definirea caracterului personajului principal. Imbracat in tinuta de gala, voievodul tine o cuvantare impresionanta, dar cu totul nesincera. Disimulandu-si intentiile, Lapusneanu face efortul de a-si domina trairile interioare, iar acest efort transpare in aspecte fizionomice, consemnate prin caracterizarea directa, facuta de narator: "era foarte galben la fata". Cele mai multe trasaturi ale domnitorului se desprind din caracterizarea indirecta, deoarece el este un personaj de actiune, ale carui trasaturi se definesc prin atitudini, actiuni, fapte, limbaj. Constructia personajului principal se realizeaza prin asocierea a doua dimensiuni: una sociala, exterioara, si una psihologica, interioara. Dimensiunea sociala il incadreaza in tipologia domnitorului despotic si autoritar, care intreprinde o serie de actiuni menite sa-i consolideze autoritatea. Pana la un punct, actiunile lui Lapusneanu sunt justificate. Altele frizeaza patologicul, dezvaluind un caracter impulsiv, insetat de sange si incapabil sa se controleze. Relatiile cu cei din jur sunt de natura conflictuala: Lapusneanu - boieri, Lapusneanu - doamna Ruxanda. Dimensiunea psihologica se construieste prin raportare la conflictele exterioare.

Scena masacrului de la palat este definitorie pentru completarea trasaturilor morale ale personajului. Cei 47 de boieri adunati la ospat sunt ucisi de slujitorii pregatiti in acest sens. Motoc, personaj secundar a carui prezenta este deosebit de importanta in cateva episoade ale actiunii, asista, obligat de domnitor, la scena masacrului, fara a sti care ii este soarta. Scena are un pronuntat caracter dramatic. Naratorul omniscient accentueaza trasaturile personajului principal, ca un regizor care fixeaza lumina reflectoarelor pe un actor, urmarindu-i reactiile si gesturile: "Cat pentru Lapusneanu, el luase pre Motoc de mana si se trasese langa o fereastra deschisa de unde privea macelaria ce incepuse. El radea; iar Motoc, silindu-se a rade, ca sa placa stapanului, simtea parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind." Reactiile personajului secundar Motoc potenteaza trasaturile de caracter ale personajului principal, caracterizat direct succint ( "El radea" - "iar Motoc . simtea parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind" ). In antiteza cu domnitorul, stapan pe situatie si dominator, Motoc se dezvaluie las si nedemn: "Eu sunt boier mare. Ei sunt niste prosti." Replica lui Lapusneanu ilustreaza dispretul pentru tradatorul care nu are nici macar demnitatea de a-si privi moartea curajos: "prosti, dar multi. Luati-l!" Motoc este sacrificat, domnitorul indeplinindu-si promisiunea initiala: "Iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji de sangele tau, te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastemurile norodului". Bun cunoscator al reactiilor umane, Lapusnenu il sacrifica pe Motoc pentru a potoli furia "norodului" adunat in fata palatului. Domnitorul pozeaza in ipostaza de aparator al intereselor "prostimii", dispretuita, in realitate, ca si boierii tradatori. "Leacul de frica" ii este administrat doamnei Ruxanda fara menajamente: Lapusneanu insusi construieste piramida celor 47 de capete. Masacrul boierilor este urmat de alte pedepse, dar promisiunea facuta doamnei Ruxanda este respectata: celor ramasi in viata nu li se mai taie capetele.

Surprins in relatie cu un personaj individual - Motoc - sau cu un personaj colectiv - boierii ( adunati fie la biserica, fie la palat ) - Lapusneanu se defineste treptat, ca un personaj puternic individualizat, caracterizat complex.

Retragadu-se in cetatea Hotin, pentru a fi mai aproape de hotare, nelinistit de fuga lui Spancioc si Stroici, Lapusneanu se imbolnaveste de friguri si cere sa fie calugarit. Cand isi revine din lesin, ii ameninta cu moartea pe toti cei prezenti, printre care se afla chiar fiul sau. Spancioc si Stroici se intorc in Moldova si ii propun doamnei Ruxanda sa-l otraveasca pe domnitor pentru a-si salva viata. Doamna ezita si cere sfatul mitropolitului Teofan. Interventia acestui personaj episodic este hotaratoare pentru fixarea destinului domnitorului. Ipocrit si disimulat, mitropolitul o sfatuieste indirect pe doamna Ruxanda sa-si ucida sotul, lasandu-i impresia ca a absolvit-o de vina. Imoralitatea mitropolitului este insa evidenta. El foloseste, referindu-se la domnitor, o formula pentru iertarea mortilor, desi acesta este inca in viata: "Cumplit si crud este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumnezeu sa te povatuiasca. Iar eu ma duc sa gatesc tot pentru purcederea noastra cu noul nostru domn; si pre cel vechi, Dumnezeu sa-l ierte si sa te ierte si pre tine."

Ultima amenintare a domnitorului - "De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu" - ramane fara finalizare, ilustrand furia neputincioasa a unui personaj care a dominat totul. In mod ironic, moartea lui Lapusneanu e la fel de violenta ca si aceea a oponentului sau - Motoc - , autorul urmarind finalitatea moralizatoare - cel care ucide fara a judeca este ucis tocmai de cei pe care ii dispretuieste. Tema istorica ii inlesneste autorului demersul moralizator, prin prezentarea unui personaj ale carui trasaturi de caracter il situeaza, adesea, in sfera patologicului. Valorificand o sursa de inspiratie indicata de Mihail Kogalniceanu in articolul - program al romantismului romanesc, Costache Negruzzi creeaza un personaj un personaj tipic romantic, un om al contrastelor si al trairilor intense, memorabil prin amestecul de hotarare si dezechilibru psihologic.