ROMANUL POETICO-FILOSOFIC IN ROMANTISM

ROMANUL POETICO-FILOSOFIC IN ROMANTISM

e specific literaturii germane !!!

angajeaza resursele mitului si basmului, e un teritoriu de eliberare a imaginarului

in spatiul acestui roman se intalnesc 4 coordonate: - FANTASTICUL

- MITICUL (MAGICUL)

- POETICUL

- FILOSOFICUL

Zidul despartitor dintre fictiune si realitate, trecut si prezent, a cazut. Dominatia poeziei face ca si romanul sa se resimta, in sensul unei intelegeri prin excelenta poetice a lumii.

in romanul romantic gasim intruchipari idealiste ale poeziei in anumite prezente feminine [Poesis, in proza lui Eminescu, Matilda, la Novalis.]

Pentru Novalis, adevarata miza a literaturii era o calatorie spre interior, o miza poetica, fantastica si filosofica: "Spre inlauntru duce calea misterioasa. In noi sau nicaieri e vesnicia cu lumile ei, trecutul si viitorul."

Viziunea poetica novalisiana proclama universul interior ca premiza si finalitate a artei. Gasirea unui secret se intampla pe calea unei veritabile experiente magice. Asa se explica ca unul din personajele romanului lui Novalis e magul Klingsohr, iar in Elixirele diavolului lui E.T.A. Hoffmann, transformarea calugarului Medardus in contele Victorin se datoreaza unui elixir interzis. Novalis dadea intregii sale viziuni sensul de "dor de casa". In romantism devenise emblematic un dialog din romanul lui Novalis. Intrebarea "Incotro ne indreptam oare ?" era urmata de celebrul raspuns: "Totdeauna spre casa."

Puterea individuala a imaginatiei era orientata spre explorarea interioritatii. Experienta romantica a lumii includea constiinta contradictiei, tristetea de a da mereu de limite, dorul de infinit, viziuni utopice ale viitorului. Subconstientul de tip romantic punea in evidenta alte teme: visul, presimtirea, nostalgia, magicul, fantomaticul, magnetismul sufletelor. Eul a fost ridicat la rangul de principiu creator al lumii, atribuindu-i-se capacitatea de a construi intreaga realitate. Tainicul si indefinibilul de tip romantic au inventat in roman un motiv specific de esenta poetica: FLOAREA ALBASTRA, prezenta in romanul lui Novalis, ca SIMBOL COMPLEX al 1) IUBIRII si 2) INFINITULUI.

Una din resursele acestui tip de roman poetico-filosofic este o traditie a literaturii germane, cunoscuta sub numele de MARCHEN , sinonim cu povestirea populara sau basmul. Preluarea simpla cu minime prelucrari au realizat-o fratii Grimm, insa alti scriitori romantici au adaugat basmului popular dimensiuni filosofice, fantastice si poetice, creand din aceste nuclee si altceva decat basme culte, nuvele fantastice sau romane poetico-filosofice: Novalis, L. Tieck, Brentano, Hoffmann, Chamisso.

Dintre scriitorii germani, Herder a teoretizat importanta pe care o au basmele si miturile. Goethe a propus o definitie a acestui basm specific literaturii germane: "un mrchen este asemanator cu un vis lipsit de legaturi logice, un ansamblu de intamplari si lucruri miraculoase asemanatoare unei fantezii muzicale". Asemenea dezvoltari ale unei traditii interne, folclorice, realizeaza Novalis si E.T.A. Hoffmann.

NOVALIS (1771-1801) - exemplificare a geniului tanar in literatura germana, similar lui Shelley, Keats, Byron, Poe, Eminescu, Puskin. A fost student la Jena, facand parte din aceeasi grupare cu fratii Schlegel si L. Tieck. A studiat dreptul si a devenit jurist in administratia salinelor. El a idealizat profesia mineritului ca explorare a adancului. Unul din cele mai importante episoade biografice este moartea iubitei sale tinere. Dupa ce s-a logodit cu Sophie von Khn in 1797, ea moare la numai 15 ani. Aceasta experienta a iubirii si a mortii i-a deschis drumul spre propria sa natura. In idealismul sau magic sunt cuprinse elemente mistice, o filosofie romantica a naturii si o noua experienta a crestinismului.

Novalis vedea intreaga fire sub semnul unei corelatii magice. De aceea, sensul ultim al creatiei poetice si narative ale lui Novalis era acela de a restabili aceasta constiinta magica.

In romanul HEINRICH VON OFTERDINGEN, Novalis a dat o imagine transfigurata poetic a unitatii si a misiunii crestine a Evului Mediu. Basmul era, pentru Novalis, o forma specifica de expresie a intelegerii sale magico-mistice a lumii. Basmul sau face convergente puterea onirica si cea magica.

In centrul romanului se afla un artist in formare, poetul Heinrich, in peregrinare prin Germania, in cautarea unui maestru. Il gaseste in persoana magului Klingsohr, de fiica caruia, Matilda, se indragosteste, dar pe care o pierde (intocmai ca autorul pe Sophie). Matilda devine simbolul abstract al florii albastre. La Novalis, VISUL FLORII ALBASTRE are conotatii multiple: e simbol al - iubirii

- poeziei

- idealului

- infinitului

Eminescu preia acest simbol, restrangandu-l la sensul iubirii pierdute.

Aventurile simbolice ale lui Heinrich se constituie intr-un bildungsroman al artistului (roman al formatiei, transpus in Evul Mediu legendar). Heinrich sufera o transformare spirituala, reusind sa evadeze din ingustimea realitatii si sa se mantuie prin poezie, iubire, credinta.

- Novalis a terminat doar 1-a parte a romanului, Asteptarea; partea a 2-a, Implinirea, a fost publicata postum (1802), fragmentar. In istoria romantismului, cartea lui Novalis ramane ca un roman despre puterea universala a spiritului poetic.

E.T.A. HOFFMANN - ELIXIRELE DIAVOLULUI (1816)

Hoffmann preia tiparul romanului de groaza, renunta la tema novalisiana a poeziei si a iubirii poetice si mizeaza pe tema satanica a luptei interioare bine-rau, manifestata prin viziuni si halucinatii. Conflictul interior se proiecteaza in afara prin aparitia unei dubluri, unui alter-ego.

Fratele Medardus gusta in manastire dintr-un elixir interzis, care il face sa se transforme in contele Victorin. Elixirul reprezinta puterea diavolului. Posedat de demon, noul personaj nu mai deosebeste binele de rau. Contele Victorin evadeaza din manastire si savarseste o serie de pacate, inclusiv crime. Prin pacatele lui Victorin, Medardus isi elibereaza constiinta de tentatiile raului. Izbavit, Medardus se intoarce in comunitatea religioasa parasita.

Cel putin 2 lucruri sunt importante aici:

VISUL = UN COSMAR, o aventura intr-o alta lume

EXPERIENTA DEDUBLARII, utilizata in literatura moderna ca o fractura de personalitate.

CHAMISSO, motivul omului care si-a pierdut umbra (utilizat intr-o nuvela), ca simbol al instrainarii.