Scrie un eseu in care sa realizezi o sinteza a romanului romanesc interbelic, intre traditie si modernitate

Scrie un eseu in care sa realizezi o sinteza a romanului romanesc

interbelic, intre traditie si modernitate, pe baza romanelor studiate la clasa. in redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

prezentarea principalelor tipuri de roman interbelic;

perspectiva narativa in aceste romane;

particularitatile discursului narativ in romanele selectate
{planuri narative, alternanta/ inlantuire, incipit, final);

constructia subiectului in aceste romane (actiune, conflict, relatii temporale si spatiale);

particularitati compozitionale ale fiecarui tip de roman.

Romanul romanesc cunoaste in perioada dintre cele doua razboaie mondiale unul dintre cele mai interesante momente ale evolutiei sale.

Fata de perioada anterioara, creatia romanesca intra intr-un proces firesc de diversificare tematica si de extindere a formelor de expresie. Romanul, ca si alte specii literare, de altfel, ilustreaza procesul de modernizare a iiteraturii romane si de sincronizare a acesteia cu literatura europeana.

Romanul interbelic romanesc consemneaza de asemenea, recuperarea unor decalaje in comparatie cu romanul european. Desi continua romanul secolului al XIX-lea (Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu, loan Slavici), romanul interbelic este totusi diferit de acesta. Un rol important in aceasta schimbare ii revine criticului Eugen Lovinescu si revistei ,JSburatoruF promotori ai modernismului.

Astfel, alaturi de romanul de inspiratie rurala, pe care il continua Liviu Rebreanu (Ion si Rascoala) si Mihail Sadoveanu (Baltagul) se dezvolta romanul citadin, ai carui reprezentanti sunt: Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust), George Calinescu (Enigma Otiliei), Hortensia Papadat-Bengescu (Concert din muzica de Bach) s.a.

Aceasta impartire este strict tematica si se cere nuantata. Eugen Lovinescu a prezentat elogios, se stie, romanul lui Liviu Rebreanu Ion, considerandu-l " cea mai mare creatie obiectiva a literaturii romane ', in fapt, un roman modern, diferit de creatiile semanatoriste si poporaniste de la inceputul secolului.

Pe de alta parte, desi George Calinescu este un prozator modern, prin romanele sale cu tematica citadina, el apeleaza totusi la o formula traditionala, balzacianismul. Nici macar Mihail Sadoveanu nu poate fi considerat traditionalist in sens foarte strict, literatura lui de tip mitic si arhaic fiind, dupa cum arata Nicolae Manolescu (in Sadoveanu sau utopia cartii), o incercare de salvare a umanului de la degradarea moderna.

in studiul Creatie si analiza, Garabet Ibraileanu constata existenta a doua tipuri de romane: "de creatie' - in care personajele sunt prezentate prin comportamentul lor, si "de analiza'¹ - in care se pune accent pe psihic, pe viata interioara a personajelor. in acesti termeni, in perioada interbelica - apartin "creatief romanele obiective, sociale, realiste (Ion, Rascoala, Enigma Otiliei), pe cand celelalte (Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Concert din Muzica de Bach, Padurea spanzuratilor. Ciuleandra) ar apartine "analize?¹.

Pe langa aceste directii principale de evolutie, romanul interbelic cunoaste si alte orientari: fantastica (prin Mircea Eliade), simbolica (prin Mateiu Caragiale) etc.

Din punctul de vedere al continutului, romanul traditional evidentiaza originalitatea nationala, prin interesul pentru social, istorie si natura si prin atentia acordata miturilor, datinilor, folclorului. Din acelasi punct de vedere, romanul modern este predominant analitic, iar actiunea este discontinua, cu reveniri si anticipari in timp ale evenimentelor.

Se observa ca utilitatea exclusiva a unui criteriu nu este suficienta in clasificarea romanului interbelic. Trebuie luate in consideratie, in acelasi timp, mai multe criterii: tema, perspectiva narativa, tehnica etc.

Romanele clasice, sociale sau mitice (Ion si Rascoala de Liviu Rebreanu, Baltagul, Fratii Jderi si Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda de Mihail Sadoveanu, Enigma Otiliei de George Calinescu etc.) se caracterizeaza prin obiectivitate. Naratorul omniprezent si omniscient este un demiurg care observa totul, dar nareaza impersonal, neutru. El dirijeaza personajele, cunoscandu-le de la inceput evolutia si destinul. Naratorul infatiseaza realitatea imaginara (istorica, rurala, citadina) nu ca pe o suita de evenimente imprevizibile, ci ca pe un proces logic, in care finalul este motivat.

Chiar daca adopta un ton obiectiv, implicarea naratorului in comunicare este diferita. De exemplu, in romanul Ion de Liviu Rebreanu, in descrierea caselor de la inceputul naratiunii sau in imaginea horei, naratorul ne prezinta semne prevestitoare ale sfarsitului fiecarui personaj. in Enigma Otiliei, romanul lui George Calinescu, pe langa naratorul clasic exista si un personaj-narator, Felix, prin intermediul caruia cititorul patrunde in universul romanului. La fel, in romanul Fratii Jderi, povestitorul obiectiv intrerupe uneori relatarea pentru a da explicatii sau a comenta. Alteori el anticipeaza fapte viitoare (de exemplu, sfarsitul bataliei de la Podu-inalt).

Romanele moderne (Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu, Maitreyi de Mircea Eliade etc.) se caracterizeaza prin subiectivitate. Naratorul este, de cele mai multe ori, personajul principal. Perspectiva demiurgica este inlocuita cu perspectiva relativa, pentru ca aceeasi realitate este descrisa din unghiuri diverse. Romanul modern este, in esenta, psihologizant, are ca erou intelectualul si imprumuta concepte din filosofie sau din psihanaliza.

Mai greu de incadrat devin romanele Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu si Concert din muzica de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu. Ambele sunt romane de analiza, naratorul este de fiecare data obiectiv, omniprezent si omniscient, faptele sunt prezentate cronologic, iar naratiunea este liniara.

Ceea ce le deosebeste insa de romanele clasice, obiective este aparitia personajului-reflector, care limiteaza prezenta naratorului omniscient. In Concert din muzica de Bach, doua personaje feminine, Mimi si Nory, indeplinesc functia de reflectori. Ele fac legatura intre cele trei familii si dau o viziune partiala si subiectiva asupra unor evenimente.

in plus, romanul scriitoarei Hortensia Papadat-Bengescu se caracterizeaza prin absenta (aproape totala) a actiunii, ceea ce ii confera cartii un aspect liric.

in aceste romane, discursul narativ prezinta particularitati interesante. Romanul traditional are, in general, o structura fixa cu

doua planuri: in Baltagul - planul mitic si planul real; in Zodia Cancerului - domnia lui Duca si viata Moldovei; in Ion - planul taranimii si planul intelectualitatii; in Rascoala - taranimea asuprita si marii latifundiari.

Trecerea de la un plan la celalalt se face prin alternanta, iar in 'celasi plan, faptele sunt prezentate cronologic, prin inlantuire. egate, inlantuite temporal si cauzal, evenimentele devin verosimile, redibile.

in romanele traditionale, scriitorii acorda importanta simbolica ncipitului si finalului. in Ion, incipitul si finalul sunt, ca si in Rascoala sau Enigma Otiliei, modalitati de a estompa distinctia dintre realitate si fictiune.

Romanul modern se bazeaza pe tehnici narative specifice: memoria involuntara si fluxul constiintei, care nu mai respecta cronologia faptelor (de exemplu, Ultima noapte de dragoste incepe cu mijlocul actiunii). Actiunea este discontinua, cu reveniri si anticipari in timp.

Constructia conflictului in romanul traditional (obiectiv, realist) este de natura sociala. in literatura interbelica, tipul reprezentativ ca erou este individul care urmareste ascensiunea sociala, parvenitul, care are ca model pe Dinu Paturica, personajul lui Nicolae Filimon.

Astfel de eroi apar la Liviu Rebreanu (Ion), George Calinescu (Stanica Ratiu), Camii Petrescu (Tanase Vasilescu Lumanararul) sau Hortensia Papadat-Bengescu (Lica Trubadurul).

Conflictul interior determinat de inadaptarea individului e ilustrat in romanul interbelic de personaje ca Apostol Bologa (din Padurea spanzuratilor), Stefan Gheorghidiu (din Ultima noapte de dragoste) sau George Demetru Ladima (din Patul lui Procust). Acesti eroi sunt complicati, traiesc intr-o stare de permanenta luciditate si fac din propria experienta de viata o drama. Sunt eroi "problematici' cu un statut social aparte (ziaristi, ofiteri etc.).

Romanul psihologic impune si noi forme narative in literatura interbelica. Structura cronologica liniara din romanul traditional este inlocuita de structura fragmentara, discontinua, caracteristica jurnalului intim. Locul dialogului si al naratiunii este luat de monolog si confesiune. Uneori limbajul devine sententios, rezultat al interferentei filosofiei cu psihologia (ca in Ultima noapte de dragoste) sau descriptiv, mitic si filosofic (ca in Nunta in cer sau Maitreyi).

Limbajul arhaizant si ceremonios defineste romanul istoric si mitic sadovenian, intr-o viziune romantica, lirica, asa cum romanul realist, de tip Rebreanu, se remarca prin stilul neutru, impersonal.