Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista

Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista

I.        Prezentare generala

Perioada pasoptista(1830-1860) are ca nucleu revolutia anului 1848. Modernizarea societatii romanesti, independenta politica, libertatea nationala, unirea provinciilor romane sunt obiectivele social-politice ale miscarii pasoptiste.

Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne. Scriitorii pasoptisti provin din clasele de sus, sunt educati in Apus, mai ales in Franta, si devin promotorii renasterii nationale atat prin mesajul operei literare, cat si prin implicarea active in viata politica. Plini de elan, ei incearca pentru prima data o sincronizare cu Europa Occidentala, mai mult mimetic la inceput.

Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politici, numita de posteritate generatia pasoptista, determina inceputul modernitatii noastre culturale, o perioada de tranzitie si de prefaceri palpabile. Scriitorii pasoptisti au vocatia inceputurilor, si poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii culturale(literature, presa , intemeierea teatrului, invatamantul), genuri si specii literare, mai multe tipuri de scriitura. Polimorfismul preocuparilor individuale se explica in contextul epocii.

Scriitorii sunt nevoiti "sa arda etapele" care se desfasoara succestiv in literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate. Curentele litearare(iluminism, preromantism, romantism, clasicism , realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluias scriitor, ci chiar si in aceasi creatie.

Pasoptismul este o ideologie literara niciodata sintetizata intr'un program particular si supusa unor comandamente exterioare: mesianism cultural si revolutionar, spirit critic, deschidere spre Occident si lupta pentru impunerea unui specific national, constiinta civica si patriotica, constiinta pionieratului in mai toate domeniile vietii, o retorica a entuziasmului si a trezirii la actiune.

Articolele programatice ale vremii reflecta ideologia literara pasoptista. Doua personalitati au rolul de indrumator al fenomenului cultural-literar.

Intr'o prima etapa, corespunzatoare primei generatii pasoptiste, acest rol ii revine lui Ion Heliade-Radulescu prin articolele ziarului "Curierul romanesc", aparut la Bucuresti, incepand cu 1829, caruia ii adauga din 1837 suplimentul literar "Curierul de ambele sexe", datorita indemnurilor adresate tinerilor scriitori: "Nu e vreme de critica copii; e vreme de scris; sa scrieti cat veti putea si cum veti putea", a fost posibil debutul unei intregi generatii, intre 1830 si 1840: Vasile Carlova, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac.

O alta etapa este marcata de contributia lui Mihail Kogalniceanu, redactorul revistei iesene "Dacia literara", care are ca obiectiv exclusive literatura. Programul revistei orienteaza literatura timpului; in cele trei numere aparute, se publica opere ale celor mai valorosi scriitori ai vremii(Constantin Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, s.a.), dar directia imprimata se reflecta in toata literatura epocii.

Primii nostri scriitori moderni se afirma in cadrul curentului national-popular de la "Dacia literara". Ideile enuntate in articolul-program si promovate de revista se reflecta in literature romana de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Prin precizarea surselor de inspiratie/ a temelor literare in ultimul punct al articolului, dar si prin diversele trimiteri la trasaturile romantismului(aspiratia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imbogatirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar(text cu valoare de document pentru inceputul unei miscari literare/a unui current literar prin care se afirma o noua conceptie literara, de obicei, in mod polemic fata de miscarea anterioara) al romantismului romanesc.

Literature pasoptista se dezvolta sub semnul romantismului European si parcurge un drum sinuos. Dupa literatura anilor 1825-1830, care abunda in adaptari dupa autori straini, in special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez(prefata la drama "Cromwell", de Victor Hugo, in 1827) si articolul-program "Introductie", publicat de Kogalcianu in 1840. Scriitorii romani ai epocii asimileaza rapid manifestul romantismului francez si aplica principiile acestuia, cu particularitatile curentului national-popular de la revista "Dacia literara".

Romantismul Biedermeier este o varianta degradata a Romantismului Inalt manifestat in Europa in perioada 1790-1815, impur, eclectric si predispus la orice compromis stilistic sau simbioza tematica. Conceptul de Romantism Biedermeier se poate asocial produsului literar al anilor1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica fenomenul hibridarii estetice, conglomerate de forme si motive vechi si noi in cuprinsul aceleiasi opere. Vasile Alecsandrui ar putea fi in acest sens exemplul tipic.

Reprezentanti ai literaturii pasoptiste:

->Proza: proza de inspiratie istorica- C. Negruzzi, Nicolae Balcescu, Alecu Russo;

Insemnari de calatorie -Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Gr. Alexandrescu;

Fiziologie satirica -Ion Heliade- Radulescu, C. Negruzzi;

Scrieri memorialistice -C. Negruzzi;

Nuvele romantice -C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Gr. Alexandrescu;

Incercari de roman -Dimitrie Bolintineanu,Ion Ghica.

-> Poezia: specii clasice - epistola, satira, fabula :Gr ALexandrescu;

-oda, imnul :Gh. Asachi, C. Bolliac, A. Muresanu;

Specii romantice - meditatia: Vasile Carlova, Dimitrie Bolintineanu, Gr.Alexandrescu

-elegia : Dimitrie Bolintineanu;

-legenda culta: Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri;

-balada: Ion Heliade-Radulescu, Dimitrie Bolintineanu;

-> Dramaturgia: filonul comic al satirei sociale, critica moravurilor - Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali, Alecu Ruso, Vasile Alecsandri;

Teatrul cu subiect istoric- Gh. Asachi, Vasile Alecsandri.

"Atunci cand ni se povesteste ceva este vorba despre epica, atunci cand niste oameni costumati joaca o actiune pe o scena, este vorba de teatru, iar atunci cand un eu resimte o stare si si'o exprima, este vorba despre lirica"(W. Kayzer, Opera literara)