Rolul literaturii in perioada pasoptista

Rolul literaturii in perioada pasoptista

1. Definirea conceptului de pasoptism

In al doilea patrar al veacului XIX-lea, civilizatia si cultura din tarile romane incep sa ne orienteze spre Occident. Redirectionarea are doua cauze importante, pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de alta parte, intr-un context mai larg european, trezirea constiintei nationale

Independenta politica si libertatea nationala devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturi noastre moderne, iar prin operele scriitorilor

instaureaza un nou climat literar si o noua de adsjthhtzhrrtz de opinie.

"Functia literaturii nu mai ramane doar aceea de a raspandi cultura de a o "lumina". Conceptul de literatura include acum noi valente transmiterea emotiilor estetice trezirea sentimentului national, educatia morala, meneismul social.

DESCRIEREA

Din punct de vedere cronologic epoca pasoptista si situeaza intre anii 1830 si 1860. Legate de importante evenimente politice si sociale, aceasta delimitare temporala nu are nimic rigid : debutul perioadei este legat de iesirea tarilor romane de sub dominatia otomana, de inceputul unei energizarii economice si al dobandirii libertatilor politice.

In epoca pasoptista, cultura trecutului, predominant feudala si intarziata in raport cu Europa Occidentala, este neganditor in totalitate din perspectiva modernizarii, Punerea in acord cu evolutia literaturii europene se manifesta prin faptul ca operele scriitorilor pasoptisti vor fi create in spiritul esteticii romantice, adica in spiritul curentului literar dominant in Europa acelei vremi

Scriitorii pasoptisti, nascuti in primele doua decenii ale secolului al XIX-lea, provin de obicei, din clasele de sus. Educati in Apus erau influentati de ideile Apusului, vorbind si scriind frantuzeste, ei sunt promotorii renasterii nationale. Foarte tineri si plini de clan, pasoptistii incearca pentru prima oara la noi, o sincronizare cu Europa Occidentala, chiar daca la inceput ea a fost una maimimetica. Exponenti ai unei epoci de pionicrat in care totul este infaptuit, ei sunt gesdffhfgfhghgdfgdg si sa raspunda tuturor cerintelor timpului, fiind deopotriva scritorii istoriei si oameni politici.

Curentul este semnul comun toti sunt romantici iar Parisul devine o primortate de veac polul intelectualitatii romanesti. Teme, motive sau concepte literare cultivate in Franta ajung rapid la moda si in Principate. Chiar daca romantismul este curentul literar dominant in paralel cu clasele se manifesta tendinte clasice, preromantice si realiste . Situatia este cel putin ciudata, literatura romana nu a urmat evolutia normala a marilor literaturi europene. Din graba "recuperarii" si din dorinta sincronizarii literatura pasoptista amesteca incontinuu fgfhgbjgnmhbbvc . Astfel romantismul marele adevar al clasicismului, ajunge sa coexiste cu acesta

Romantismul romanesc s-a infatisat, in general in doua ipostaze : unu plina de tumult patitica si declinatoare in Muntenia alta mai senina si mai temperata in Moldova. Caracteristice ii sunt angajarea in istorie si descrierea folclorului

Ca prima generatie a literaturii noastre, scriitorii pasoptisti au instrghf in cunostinta romaneasca drept oamenii inceputului de drum.

In 1821 cand au incetat domniile fanariote si s-a revenit la domni pamanteni s-au creat premizele unei europenizari economice si spirituale as patruns in scoli limba franceza si astfel intelectualii au inteles necesitatea modernizarii societatii romanesti si au imbinat intr-un mod irepetabil utopia cu pragmatismul, desfasurandu-se fortele si energiile in toate domeniile de activitate, inclusiv in cil cultural si literar. Rezultatele lor au fost uimitoare. Dupa ce au revenit in tarile lor au infiintat societati culturale literare, presa in limba nationala invatamantul si o miscare teatrala in limba celor multi, conform ideilor iluministe. Inlaturarea domniilor fanariote si instalarea domnitorilor pamanteni, aparitia unor relatii economice si politice inexistente pana atunci constituiau premizele necesare pentru ridicarea societatii romanesti pe o noua treapta de dezvoltare social-economica, de reorganizarea burgheza democratica a societatii romanesti si de eliberare nationala este foarte semnificativ intelesul surprinzator in care M. Kogalniceanu il dadea cuvantului "politica" politica a ajuns sa fie astazi sufletul lumii moderne; la dansa tintesc si largile tendinte ale literaturii ce formuleaza si imprastie ideile si prabusirea industriei si toata ideea. Din ea izvorasc toate acele valuri de teorii, de proiecte de sisteme care bat necontenit in opinia publica si imping activitatea multimii pa cai noi. Miscarea revolutionara din prima jumatate a sec XIX-lea a dat o puternica lovitura regimului feudal, renascand in constiinta maselor spirituale luptei pentru dreptatea sociala si libertate, intensificand miscarea de idei in favoarea unirii tarilor romane intr-un stat puternic si independent. Ele au determinat in acelasi timp o viguroasa activitate culturala care avea la baza un amplu program de lupta politica.

Aceasta etapa cuprinsa intre 1830-1860 in mijlocul carei s-a declansat cea mai larga miscare populara de emancipare social si nationala revolutia de la 1848 este cunoscuta in literatura sub denumirea de perioada pasoptista. In aceasta perioada s-au pus bazele unei adevarate renasteri cultural romanesti. Invatamantul, presa, teatrul, literatura etc cunosc o dezvoltare fara precedent. Iau fiinta societati culturale si stiintifice creste numarul cartilor, revistelor, se formeaza un public cititor se organizeaza biblioteci de literatura beletristica se infiinteaza o viata artistica specific romaneasca bazata pe traditia populara, ia amploare miscarea de culturalizare a maselor. Intelectualii pasoptisti preocupati de cultivarea valorilor universale, o folosesc curent in scris ti in oral, publicand articole, studii si lucrari ce aduceau la cunostinta popularelor europene problemele romanilor. In perioada de pin avant al culturii, literatura romana cunoaste o dezvoltare apreciabila prin contributia in Moldova : G Asachi, C. Negruzzi, A Russo; in Muntenia: I. H. Radulescu, N. Balcescu, D. Bolintineanu, in Transilvania: I. Cipariu, A. Muresean. Pe ansamblu literatura pasoptista s-a dovedit democratica, nationala, educativa, ea avand si dificila sarcina de a forma un public, de a-l modela conform, idealurilor social-politice ale momentului. In inimile aceleiasi specificitati nationale s-a dus batalic pentru o limba unitara, cu constiinta clara ca existenta acesteia e o conditie pentru pastrarea identitatii nationale. Scriitorii de seama au aparat principiul fonetic in ortografia si pronuntandu-se in problema neologismelor au adoptat principiul imprumutului modern, in limitele necesitatilor impuse de dinamica sociala si culturala.

In perioada pasoptista se afirma primii nostri scriitori moderni in cadrul curentului national popular de la "Dacia literara". M. Kogalniceanu, in articolul program al acestei reviste subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea imitatiei ti a traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei literaturii nationale prin stimularea scrierilor originale, aspirate, din istoria patriei, din frumusetilor din pitorescul obiceiurilor populare realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi specific nationale. Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul creatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand in acest fel o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti. "critica noastra spunea M Kogalniceanu va fi nepartinitoare: vom critica cartea, iar nu persona".

Existenta unui clasicism romanesc a facut posibila simbioza intre luminism si romantism, clasicism si preromantism, fapt explicabil prin presiunea modelelor de tot felul, dar si prin situatia speciala, in care se afla literatura noastra clasica de sincronizare cu ordinea politica a unor etape dar in egala masura obligata sa-si afirme identitatea nationala. Intre reprezentantii literaturii pasoptiste Cezar Bolliac ocupa o pozitie extrema: nu numai prin tendinta umanitara si atingerile din tinerete cu socialism utopic, dar si prin dorinta permanenta de a produce efecte. N Manolescu il considera un mare poet, poate singurul romantic de pana la M Eminescu regasind in poezia acestuia aproape toate trasaturile specifice primului romantism coerenta vizionara simpt cosmic.

Cultura si literatura romana in perioada pasoptista

Curente si tendinte

Inceputurile literaturii moderne se orienteaza in cea dea doua parte a sec XIX-lea, limitele politice conventionale ale perioadei fiind, pe de o parte, miscarea condusa de Tudor Vladimirescu 1821 sau tratatul de pace de la Adrianopol 1829 si pe de alta parte Unirea principatelor 1859.

Admitand oricare aproximatie in privinta datei de incepere si de incheierii a perioadei considerate, esentiale ca toata lumea cade de acord asupra fondului chestiunii si anume ca anii 1830-1860 delimiteaza o epoca destinata in evolutia istorica a literaturii romane cu trasaturi specifice bine precizate denumite in mod curent si generic "Epoca Pasoptista"

Desi dupa cum s-a autoliniat adesea, procesul dezvoltarii literaturii manifesta totdeauna o autonomie relativa el neprevazand mecanic etapele dezvoltarii social-politice, totusi o caracteristica din cele interioare ale epocii pasoptiste o constituie legatura dintre activitatea de avutie si desfasurarile concrete ale istoriei.

Dezvoltarea culturii in Epoca Pasoptista

Profitand de conditiile favorabile create prin diminuarea puterii turcesti si atragerea principatelor in circuitul international al marfurilor,deci si al ideilor, cultura se dezvolta puternic intre 1821-1829. Caracteristicile sunt amploarea frontului de desfasurare si rapiditatea evolutiei. In toate domeniile: scoala, presa, teatru, editura, creatie artistica si stiintifica si se aseaza pietre fundamentale.

E o epoca de entuziasm naiv si patriotism aprins de proiecte uriase si enciclopedice din toate initiativele razbate aceeasi vointa neclintita de a ridica neamul romanesc din inapoiere si al face cunoscut Europei.

Invatamantul: pe taramul invatamantului, regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intentie, amenintate sa ramana iar multa vreme o simpla declaratie de intentie: extinderea istoriei ,i geografia patriei.

In general, scolile romanesti denumite de 1848 nu au putut fi pepiniere, dar au crescut oameni cu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice.

Odobescu, fost elev la Sava, le-a caracterizat just activitatea:

"Era putina stiinta cat se invata in acele scoli, erau marginite si modeste programelor lor si nimeni nu a putut iesi un doctor dupa bancile inteligente zareau orice lucire a stiintei printr-o prisma de rationalitate, si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii.

Dupa 1848, dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile.

In 1856 se influenteaza Facultatea si a scolilor de medicina la Iasi, cu trei profesori in care si Simion Varnutiu si a scolii de medicina la Bucuresti din initiativele lui Carol Davia. Un articol din "Gazeta la Transilvania" din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare, 353 nemntiesti, se numarau numai 298 de scoli romanesti.

Caracteristicile generala ale literaturii pasoptiste

In angreajul unei culturi in plin avant si al unei situatii politice care evoluau in chip favorabil, largind mereu probabilitatile de autodeterminare ale natiunii, literatura inregistreaza de-a lungul a numai 20-40 ani un progres considerabil.

Acest progres e valid sub trei aspecte, pe care reies istoria le insumeaza in amploarea frontului de desfasurare in ritmul dezvoltarii si in calitatea rezultatelor obisnuite. Nu numai ca e atacata deodata in mai multe directii, dar avansarea e rapida si ceea a se castiga adesea definitiva. Societatea de teatru are nevoie de repertoriu de invatamant, de manuale si carti de literatura deplina, care sa informeze, sa intereseze des si sa amuze.

Profesorii sunt primii slujitori intaiului laborator de experienta, autoritatile si ziarele mijlocul esential de vehiculare, stimul si depasire. In ansamblu literatura pasoptista nu e fenomen de generatie isi anexeaza cele mai reprezentative conduc atat dintre tinerii si atat varsnicilor.

Mai toti pasoptistii provin din clasele de sus, dar nu din aristocratie in decursul sec al XVIII-lea, ci in linia de boierime mijlocii si mici, care se ridicasera in primele decenii ale sec al XIX-lea si ajunsera la o situatie infloritoare, gratie promovarii slujbe imbogatirii prin comert.

Literatura pasoptista exteriorizeaza o orientare unitara de o remarcabila coerenta launtrica.

La 1848, poezia lirica nu e doar tipar al in inimii ca la Lomotine nuvela istorica nu e doar evocarea trecutului ca la Walter Scott schita de moravuri nu e simpla "filologia"ca la balzacieni.