POSTMODERNISMUL

POSTMODERNISMUL

Postmodernismul este un concept utilizat, in istoria literaturii romane, in legatura cu generatia scriitorilor optzecisti. Dupa cum rezulta din insasi structura termenului (post-modernism) acesta este curentul literar care pune capat evolutiei lineare a literaturii, progresului estetic care a culminat cu miscarea avangardista. Conceptul s-a impus in literatura romana in deceniul al noualea si s-a folosit special in legatura cu o generatie de tineri scriitori, formati in jurul cenaclurilor universitare si al revistelor studentesti {Echinox, Amfiteatru, Dialog).

in textul Vreme in schimbare, dintr-un studiu mai amplu al lui Radu G. Teposu. Istoria tragica si grotesca a intunecatului deceniu literar noua, preocuparea nu se dovedeste a fi definirea noului fenomen literar, ci mai degraba explicarea esteticii postmoderniste. Aceasta se individualizeaza, in viziunea autorului, printr-o despartire ferma de matricile estetice anterioare, prin deliricizare si inlocuirea metaforei cu anecdota ori parabola, prin contactul cu viata imediata, cu realul.Poezia optzecista poarta cu trecutul un dialog fructuos, dar care are accente ludice si parodice, redescopera realitatea imediata si sublimul cotidianului, iar aceasta revelatie provoaca mutatii la nivelul imaginarului , al vocabularului si al sintaxei folosite.

In lucrarea Postmodernism. Din dosarul unei batalii culturale , Ion Bogdan Lefter semnaleaza aparitia postmodernismului cu o intarziere datorata unui deceniu de proletcultism si incorsetarii ideologice. Reformarea in sine a literaturii, anuntata de poeti precutn Leonid Dimov, Mircea Ivanescu sau prozatori precum Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olareanu se declanseaza in forta abia in deceniul noua. La sfarsitul anilor 70 modernismul este deja epuizat si se istoricizeaza, nasterea unei noi episteme culturale , iar trecerea de la modernitate la postmodernitate este provocata in literatura de o serie de schimbari: in proza se produce atomizarea persoanei prin introspectie, in poezie are loc depersonalizarea eului refugiat in sfere abstracte, in timp ce in critica literara triumfa formula impresionista. Ceea ce teoretizeaza indeosebi aceasta lucrare a lui Bogdan Lefter sunt trasaturile postmodernismului, intitulate de critic simptome postmoderne: intoarcerea autorului in text, implicarea in realitatea cotidiana, decodarea mecanismelor textuale, toate acestea manifestandu-se la nivel stilistic prin extinderea narativitatii asupra poeziei si a criticii, apelul la aluzie, citat, colaj, pastisa, parodie, intertextualitate.

Caracteristici:

Poezia postmoderna se defineste prin:

ancorarea in cotidian;

biografism;

ironie;

intertextualitate (aluzie, pastisa, parodie);

spirit ludic;

renuntarea la metafora si la stilul inalt. Reprezentanti:

Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Ion Muresan, Ion Stratan. Alexandru Musina, Traian T. Coscovei, Romulus Bucur, Cristian Popescu, Caius Dobrescu, Simona Popescu.