CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre aspectele comicului de caracter si
de moravuri intr-o comedie
studiata. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
- precizarea a patru trasaturi ale comediei, ca opera dramatica;
- evidentierea mijloacelor de realizare a comicului de caracter si de moravuri
in comedia aleasa, prin
referire la tema si la conflict;
- prezentarea succinta a doua personaje ale comediei, ilustrative pentru
utilizarea, in comedia aleasa,
a comicului de caracter si de moravuri;
- exprimarea unei opinii argumentate despre rolul comicului de caracter si al
comicului de moravuri, in
textul literar ales.
Comedia este o specie a
genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor
tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Piesa de
teatru este transformata in spectacol pe scena, cu ajutorul actorilor,
regizorului, scenaristului, tehnicienilor; exprima astfel relatiile dintre
literatura si alte arte (desen, muzica, design).
In "O scrisoare pierduta", tema
este coruptia societatii burgheze de la sfarsitul secolului al XIX-lea
(politicianismul, demagogia, farsa electorala, viciile si relatiile vicioase
dintre oameni, dar si in familie).
Actiunea se desfasoara secvential, gradat-cronologic, pe momentele subiectului,
de la expozitiune pana in punctul culminant; sunt secvente tensionate si
actiunile par sa fie intre dramatic si comic; deznodamantul devine comic, toate
partile angrenate in conflicte politice si morale se impaca; finalul are si o
nuanta tragica, pentru ca nimic nu s-a rezolvat in bine, coruptia are acelasi
nivel ca la inceput, alegerile au fost o farsa pentru ca "alesul" a fost impus
de la centru, onoarea cuplului Stefan Tipatescu - Zoe a fost salvata, iar viata
orasului de provincie va curge in acelasi fel.
Titlul pune in evidenta
contrastul comic dintre aparenta si esenta si numeste principalul motiv al
comediei: o scrisoare de amor a lui Stefan Tipatescu, prefectul orasului, catre
amanta sa, Zoe Trahanache, sotia sefului partidului conservator de la putere.
Pierduta, gasita, iar pierduta (furata de Nae Catavencu de la Cetateanul
turmentat), pierduta si de Nae la intrunirea electorala si iar gasita de
Cetateanul turmentat si data in final Zoei ("andrisantul necunoscut"),
scrisoarea devine un adevarat personaj al piesei. A doua scrisoare prezenta in
text este tot o arma de santaj : senatorul Agamemnon Dandanache gaseste in
buzunarul paltonului unui amic, "persoana importanta'', o scrisoare de amor catre
o doamna din inalta societate din capitala; Dandanache ii cere amicului sa-i
gaseasca un colegiu pentru alegerile de deputat. Asa ajunge senator pentru
orasul capitala de judet de munte. Aceasta scrisoare ramane pierduta pentru
totdeauna. De aici, ambiguitatea titlului comediei. Mai sunt in text si alte
"scrisori": o scrisoare de banca falsificata de Nae Catavencu ; scrisoarea pe
care Farfuridi si Branzovenescu vor sa o trimita in capitala, sa se planga la
partid de coruptia din orasul lor, vor sa o semneze amandoi si "sa o dea
anonima''.
Comedia este o opera dramatica
in care autorul-dramaturg isi exprima conceptia despre lume, viata, moravuri,
oameni si relatiile dintre ei, direct in didascalii si indirect prin
modalitatile de realizare a comicului, subiect, actiune, personaje, stil.
"O scrisoare pierduta" este o
comedie spumoasa, Caragiale exploatand aproape toate resursele comicului.
Comicul este principala modalitate estetica si in dialog devine comic de nume/
moravuri/ caracter/ limbaj/ situatii/ intentie.
Cu ajutorul comicului de
moravuri, autorul dezvaluie viata publica si de familie a unor politicieni
corupti si lipsiti de simt civic: spatiul politic apare ca un circ al
intereselor personale, iar spatiul privat este dominat de imoralitate.
Caragiale a ramas in literatura romana ca moralistul clasic, observatorul lucid
si ironic al viciilor, al imposturii, al ridicolului si al prostiei. Viziunea
lui despre societate (familie, politica, prietenie, iubire, partide politie,
relatii interumane, interese, sentimente) este critica, satirica, ironica,
uneori tragi-comica, moralizatoare, dar mereu realista si veridica (situatii,
personaje, atitudini din piesele lui I. L. Caragiale se intalnesc si astazi).
Personajele sunt caracterizate direct de dramaturg in didascalii si in lista de
personaje, de alte personaje si prin autocaracterizare; indirect personajele
sunt caracterizate prin gesturi, emotii, atitudini, actiuni si fapte mereu
comice; relatiile dintre personaje sunt vicioase, bazate pe interese.
Lumea comediei este una a
compromisului moral. Rasul, spunea Caragiale, este singurul personaj pozitiv al
operei sale. Autorul aduce in scena tipuri umane, ridiculizate prin
comportament si atitudini - comicul de caractere. Catavencu este tipul
demagogului, care isi schimba principiile politice in functie de situatie.
Farfuridi face si el parte din aceeasi categorie a demagogilor, dar ilustreaza
si tipul prostului fudul din teatrul clasic; discursul lui este o mostra de
umor absurd. Mai abil decat cei doi la un loc este Dandanache, "mai prost ca
Farfuridi si mai canalie decat Catavencu": prostul ticalos. Desi senil, el
reuseste sa-si atinga scopul politic prin viclenie si lipsa onoarei. Tipatescu
este tipul donjuanului, impulsiv si orgolios, constient de puterea pe care i-o
da functia si multumit cu tihna burgheza pe care i-o asigura relatia cu Zoe.
Aceasta, desi cea mai distinsa dintre femeile din teatrul lui Caragiale,
reprezinta tipul cochetei imorale. Voluntara, interesata de pastrarea
aparentelor, este capabila de orice compromis pentru a-si salva reputatia.
Zaharia Trahanache ilustreaza tipul incornoratului. Este ridicol pentru ca se
considera "un stalp al puterii", in timp ce de fapt Zoe este cea care hotaraste
ce candidat trebuie sustinut in alegeri. Ca politician insa, este abil in
tactica jocului de culise. Ghita Pristanda, tipul omului slugarnic, profita de
avantajele pozitiei sale. Desi este omul lui Tipatescu, il trateaza cu umilinta
interesata si pe Catavencu, simtind ca adversarul de astazi poate fi stapanul
de maine. Cetateanul turmentat reprezinta tipul omului simplu, derutat de
mascarada politica. Dilema sa - alegerea candidatului caruia sa-i dea votul -
traverseaza intreaga piesa, starnind rasete si voie buna.
Numele personajelor sunt alese de
dramaturg, ca si varsta, ocupatiile si caracterele lor. Asfel, numele Catavencu
vine de la cuvantul "cata'' si il caracterizeaza ca fiind demagog; Agamita este
diminutivul amuzant de la numele gloriosului erou grec Agamemnon, iar numele
Dandanache vine de la "dandana" si il caracterizeaza ca fiind pueril,
imprastiat si generator de incurcaturi; Ghita este caracterizat prin tehnica
onomasticii ca fiind slugarnic si umil in fata sefilor etc.
Prin comicul de limbaj se
realizeaza caracterizarea personajelor in mod indirect. Astfel, Trahanache isi
tradeaza originea greceasca gresind neologismele ,,sotietate" si ,,printip". El
mai pronunta gresit si neologismele din sfera limbajului politic, "dipotat'',
"docoment'', "endependent", "cestiuni arzatoare la ordinea zilei''. Personajul
se exprima si confuz, cu abateri de la normele limbii literare, ceea ce
reflecta incultura acestuia. Limbajul politicienilor demagogi, avocati de
profesie, adversari in lupta pentru mandatul de deputat, tradeaza in cazul lui
Catavencu, incultura, care contrasteaza comic cu pretentia de eruditie). In
cazul lui Farfuridi, prostia este evidentiata tocmai de pretinsa inteligenta pe
care crede ca o probeaza prin raspunsurile proaste. Acestia se intrec in
discursuri patriotarde, in care nonsensul si paradoxul demonstreaza incultura
si snobismul.
Stilul lui I. L. Caragiale este
inconfundabil nu doar prin structura sa si prin compozitia comediilor sale, ci
si prin limbaj. Lexicul abunda in regionalisme muntenesti, alaturi de arhaisme
si neologisme prost rostite sau intelese; personajele se exprima agramat,
indirect, cu tautologii si cacofonii, subliniind nivelul de cultura. Sunt si
cateva fraze memorabile: ,,Ce lume, dom'le, ce lume'' - Stefan Tipatescu ;
,,Bampir ? Ce-i aia bampir, dom' prefect ?'' - Ghita Pristanda; ,,Curat
constitutional'' - Ghita Pristanda.
Actiunea se desfasoara intre
doua replici : ,,Eu, bampir ?'' si "Curat constitutional''. Comedia are patru
acte si numeroase scene si tablouri; dupa titlu, dramaturgul a scris lista de
personaje; principalul mod de expunere este dialogul si se realizeaza prin
replici; descrierea se realieaza prin dialog sau prin didascalii (costume,
situatii, atitudini, balul), iar naratiunea apare doar in didascalii.
Problemele sociale, politice,
familiale, sentimentale, obiceiurile din urbea X sau din capitala sunt descrise
cu nuante tragi-comice, intre lumini si umbre, pentru ca I. L. Caragiale isi
iubeste personajele, dar le critica pentru ca vrea sa le indrepte.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2424
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved