SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, DESPRE RELATIILE DINTRE DOUA PERSONAJE ALE UNUI TEXT NARATIV STUDIAT, APARTINAND LUI ION CREANGA

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relatiile dintre doua personaje ale unui text narativ studiat,
apartinand lui Ion Creanga. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru constructia personajelor alese
(de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia
subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se incadreaza,
a statutului lor psihologic, moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin raportare la
doua episoade/ secvente narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din perspectiva
situatiei finale/ a deznodamantului.

"Opera lui Creanga este epopeea poporului roman. Creanga este Homer al nostru." (G. Ibraileanu). Citatul ilustreaza si parerile altor critici literari cu privire la opera marelui prozator roman. Autorul "Amintilor din copilarie", Ion Creanga se remarca prin stilul sau satiric, aluziv si echivoc, prin scriitura inconfundabila si alte elemente de originalitate. Autor a numeroase povesti si povestiri, Creanga ramane nemuritor prin basmele sale, indeosebi prin "Povestea lui Harap-Alb", o "sinteza a basmului romanesc", dupa cum remarca Pompiliu Constantinescu.
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiuni implicand fabulosul si supusa stereotipiei care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
Tesut pe universala tema a confruntarii binelui cu raul, "Povestea lui Harap-Alb" este frumoasa poveste culta in care feciorul de imparat - fara nume si mezin al familiei - va pleca la unchiul sau Verde Imparat pentru a mosteni imparatia, pentru ca acesta nu avea decat fete (iar fratele sau trei feciori).
Neascultand sfaturile tatalui, ia in drumul sau in slujba pe un Span, care prin viclenie pune stapanire pe feciorul de imparat si acesta jura credinta si supunere si, cu rolurile schimbate - sluga ca stapan si stapanul ca sluga - sub numele de Harap-Alb (sluga alba) merg la Verde Imparat, unde falsul nepot incearca sa scape de Harap-Alb, supunadu-l la probe primejdioase pentru a-l pierde. Eroul le va indeplini pe toate, Spanul va fi demascat iar Harap-Alb va lua in casatorie pe fata imparatului Ros.
Personajele din basmul cult "Povestea lui Harap-Alb" (oameni dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie intotdeauna, in basm, prin victoria fortelor binelui.
Se utilizeaza triplicarea, dar Creanga supraliciteaza procedeul, a treia proba (aducerea fetei) contine alte incercari impuse de Imparatul Ros si chiar de fata.
Eroul basmului, mezinul craiului, Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, asemenea lui Fat-Frumos din basmele populare. El are calitati si defecte, sugerate si de oximoronul din numele sau. Prin trecerea probelor la care este supus de Span, raul necesar, pe parcusul calatoriei, una initiatica, fiul cel mic al craiului va dobandi calitatile necesare unui viitor imparat (cu simtul responsabilitatii, al curajului, al prieteniei, capacitatea de a-si respecta cuvantul). Harap-Alb trece astfel de la mezinul craiului cel timid si rusinos, cum este descris la inceput, la un imparat demn de titlul pe care il poarta si asta in mare parte datorita Spanului si incercarilor la care il supune pe erou. Basmul poate fi considerat astfel un bildungsroman, roman al initierii.
Pesonajele aflate in opozitie sunt usor de recunoscut si dupa nume: Harap-Alb reflecta conditia duala, rob, sluga (Harap), dar si originea lui nobila si naivitatea sa de la inceput (Alb); pe cand Spanul este, dupa nume, intruchiparea raului.
"Povestea lui Harap-Alb" da cititorului impresia ca nu doar naratorul, ci si personajele, par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l traverseze protagonistul. In acest scenariu eroul are de invatat si de la Span, simbol al raului necesar, pentru a-i testa limitele si a-l ajuta sa se maturizeze.
Cu exceptia eroului care este vazut in evolutie, celelalte personaje sunt reductibile la o trasatura dominanta, reprezentativa tipologii umane. Spanul este tipul vicleanului, rolul sau fiind acela de a-l initia (in mod involuntar) pe erou si de a ajuta cititorul sa inteleaga mai bine tipologia personajului principal prin raportare la personajul antagonist (caracterizare indirecta).
De remarcat este faptul ca, desi lipsit de puteri supranaturale sau de insusiri exceptionale, personajul principal trebuie sa treaca prin incercarile la care este supus de Span cu ajutorul calitatilor sale morale (bunatate, mila, curaj), dar sustinut de o serie intreaga de prieteni. Personajele se individualizeaza si prin limbaj, asemanator eroilor humulesteni din "Amintiri din copilarie", spunandu-se despre Span ca "traieste cu adevarat in replici".
Esenta basmelor, ideea ca binele triumfa intotdeauna in fata raului, este pastrata si in "Povestea lui Harap-Alb", doar ca drumul initiatic al eroului este mai interesant pentru cititor.
Prin conturarea eroilor sai Ion Creanga demonstreaza talentul de creator al unor personaje originale, spontane, pline de umor, ce raman nemuritoare in sufletele cititorilor. Se spune despre Creanga ca isi inzestreaza creatiile pur fantastice "cu insusiri sufletesti si trupesti peste masura omeneasca", imprumutandu-le o viata omeneasca, una taraneasca si amestecandu-i printre humulesteni.