Mircea Cartarescu - POEMA CHIUVETEI

Mircea Cartarescu     - POEMA CHIUVETEI

inca din titlu - care ascunde o intentie ludica si parodica - autorul sugereaza, in spirit postmodernist, faptul ca recuzita poemului este una "nepoetica', tinand de banalul cotidian.

Teme - motive. Textul asaza in opozitie un inventar al motivelor de factura' romantica cu unul al motivelor voit neromantice. Incompatibilitatea erotica dintre chiuveta si stea constituie premisa poemului. insufletind diverse obiecte, poetul transforma spatiul rece al bucatariei intr-un sanctuar al iubirii: ..vino. si ai sa scanteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum/ craiasa a gandacilor de bucatarie'. A doua parte a poemului aduce o schimbare in acest univers feeric: "dar vai! steaua galbena nu a raspuns acestei chemari'. in virtutea legii intertextualitatii, Cartarescu ascunde in subtext schema Luceafarului eminescian.

Finalul il aduce in scena pe narator, el insusi pregatit pentru o confesiune: "candva in jocul dragostei m-am implicat si eu'. De la tema iubirii, de la "poezia vietii', autorul aluneca la "proza vietii': "dar, ce sa mai vorbim acum am copii prescolari'.

Structura - compozitie. Antidiscursiv si antisentimental (prin ironizarea si exhibarea sentimentului), Cartarescu prefera formula poemului larg, indiferent la regulile prozodice si de punctuatie. Textul este narativ, contine secvente dialogate si artificii retorice.

Analiza stilistica

La nivel lexical se remarca prezenta a doua arii semantice opuse. Iubirea este desemnata de termeni precum indragit, stea, vis, noapte, ca apartinand retoricii romantice, in timp ce spatiul casnic se configureaza prin elemente apartinand zonei obiectelor: musama, sifonul, conserva, strecuratoarea.

Epitetele ("mica stea galbena', "superba dacie'), personificarea ("chiuveta se confesa, se planse, marturisi') contribuie la obtinerea efectului ironic si parodic.

Receptare critica

"Desi pare un poet al vederii, caci ochiul e acela care puncteaza luxurianta amanuntelor, Mircea Cartarescu este in aceeasi masura un poet al verbului, imaginatia lui parand a fi mai degraba una lexicala. Sinteza este posibila intrucat totul - narativul, politicul, socialul, arhitecturalul - sta sub semnul fantasmaticului.'

(Mircea A. Diaconu, Poezia postmoderna) (E.C.)