Suport de curs pentru examenul de bacalaureat - subiecte de tipul i - poezia simbolista

POEZIA SIMBOLISTA

Simbolismul este un curent literar aparut în Franta, ca reactie împotriva parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului, promovând conceptul de poezie moderna. Numele curentului a fost dat de poetul francez Jean Moréas, care, în 1886, a publicat un articol-program, intitulat Le Symbolisme.

Caracteristice curentului sunt:

- folosirea simbolului- raportul dintre simbol si realitatea sufleteasca simbolizata nu este dezvaluit, ci numai sugerat. Bacovia, de exemplu, nu spune ca ploaia exprima sufletul zdruncinat, ci sugereaza prin simbolul ploii: „De-atâtea nopti aud plouând”.

- cultivarea sugestiei - La baza tehnicii simboliste sta sugestia; sentimentele nu sunt numite direct, ci doar sugerate. Rolul sugestiei în realizarea simbolurilor este foarte mare. Mallarmé sustine ca „a numi un obiect este a suprima trei sferturi din placerea poemului” si adauga: „a sugera, iata visul!”. De exemplu, Ion Minulescu vorbeste despre corabii, mari, insule, faruri etc. pentru a-si exprima aluziv, pe calea sugestiei, dorul de calatorii, tentatia departarilor.

- corespondentele sunt un mod de sondare, de luminare a zonelor ascunse ale realitatii. Ideea fundamentala a simbolismului consta în exprimarea unor raporturi intime între eul poetului (universul mic ) si lume ( universul mare ), care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri. Starea naturii se va transfera sufletului uman.

- cultivarea sinesteziilor. Sinestezia este o figura de stil prin care se pun în relatie realitati receptate de simturi diferite ( auz – vaz, auz – miros: „Primavara – o pictura parfumata cu vibrari de violet” )

- muzicalitatea; simbolistii pledeaza pentru muzicalitatea versurilor, ca mijloc de obtinere a inefabilului, a sugestiei: „muzica înainte de toate” ( Verlaine ), „arta versurilor este arta muzicii” ( Al. Macedonski ); cultivarea refrenului, sintagmele care se repeta etc.

- prozodia. Marea inovatie a simbolistilor în materie de prozodie o constituie folosirea versului liber. Versul clasic apare multor simbolisti ineficient, rima este considerata o simpla conventie, de aceea ei ajung la concluzia ca strofa asimetrica, cu versificatie libera, în ritm variabil, corespunde muzicii interioare. Versul liber, sustin simbolistii, produce efecte muzicale deosebite. Se folosesc refrenul, laitmotivul, armonia, asonantele, rima si ritmurile elaborate.

Teme si motive specifice : conditia poetului si a poeziei, natura, iubirea, starea de nevroza, citadinul, moartea, evadarea, claustrarea ( teme ), singuratatea, melancolia, spleen-ul, misterul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul ( motive ).

EXEMPLE DE TESTE

Scrie, pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte, cu privire la textul

de mai jos:

– Adio, pica frunza

Si-i galbena ca tine, –

Ramâi, si nu mai plânge,

Si uita-ma pe mine.

Si s-a pornit iubita

Si s-a pierdut în zare –

Iar eu în golul toamnei

Chemam în aiurare

– Mai stai de ma alinta

Cu mâna ta cea mica,

Si spune-mi de ce-i toamna

Si frunza de ce pica(George Bacovia, Pastel)

1. Transcrie doua cuvinte care apartin câmpului semantic al toamnei. 2 puncte

2. Precizeaza un rol al utilizarii cratimei în structura „Si-i galbena”.2 puncte

3. Scrie doua expresii/ locutiuni care contin cuvântul frunza. 2 puncte

4. Transcrie câte o structura/ un fragment de vers ce contine o imagine auditiva, respectiv,

o imagine vizuala. 4 puncte

5. Precizeaza doua marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric, în textul dat. 4 puncte

6. Explica rolul întrebuintarii frecvente a punctelor de suspensie si a liniilor de pauza,

în textul poeziei citate. 4 puncte

7. Comenteaza, în 6 – 10 rânduri, strofa a doua, prin evidentierea relatiei dintre ideea poetica si mijloacele artistice. 4 puncte

8. Prezinta semnificatia titlului, în relatie cu textul poeziei date. 4 puncte

9. Motiveaza apartenenta textului dat la simbolism, prin prezentarea a doua trasaturi existente în text. 4 puncte

. („Pastel” – George Bacovia)

1. frunza, galbena;

2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite (conjunctia coordonatoare „si” de pronumele „-i”), marcând elidarea vocalei „î”, consecinta fonetica fiind pronuntarea într-o singura silaba a celor doua cuvinte. Se mentine masura si ritmul versului.

3. a taia frunze la câini; a umbla de funza frasinelului;

4. „pica frunza/ Si-i galbena ca tine” imagine vizuala

„iar eu în golul toamnei/ Chemam în aiurare..” imagine auditiva

5. Prezenta eului liric în poezie este sugerata prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si a II-a: „spune”, „chemam”, „-ma”, „tine”, dar sia verbelor la imperativ: „ramâi”, „stai”, „spune”.

6. Punctele de suspensie, alaturi de linia de pauza, marcheaza grafic regretul eului liric în fata alegerii facute, aceea de a renunta la iubire.

7. Tema poeziei este tipic bacoviana, pierderea iubirii asociata imaginii dezolante a toamnei. În cea de-a doua strofa este prezentata plecarea iubitei, lasându-l în urma pe poet într-o stare de deznadejde. Cadrul pustiu al toamnei vine sa sublinieze tristetea, sentimentul de vid, care au pus stapânire pe sufletul poetului. De asemenea, aceste stari sunt sugerate si prin utilizarea liniei de pauza sau a punctelor de suspensie.

8. Desi intitulata „Pastel”, poezia bacoviana se constituie mai degraba într-o descriere a trairilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante, care pustieste natura.

9. simbolism tematica (pierderea iubirii)

utilizarea simbolului

repetarea unor cuvinte sau sintagme

Ex. 2 Scrie, pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte, cu privire la textul

de mai jos:

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata

Eu cred c-a fost o scurta nebunie

Dar ce anume-a fost,

Ce-am vrut sa fie

Noi nu vom sti-o poate niciodata

A fost un vis trait pe-un tarm de mare,

Un cântec trist, adus din alte tari

De niste pasari albe – calatoare

Pe-albastrul razvratit al altor mari –

Un cântec trist, adus de marinarii

Sositi din Boston,

Norfolk

Si New York,

Un cântec trist, ce-l cânta-ades pescarii

Când pleaca-n larg si nu se mai întorc.

Si-a fost refrenul unor triolete*

Cu care-alt’data un poet din Nord,

Pe marginile albului fiord,

Cersea iubirea blondelor cochete

A fost un vis,

Un vers,

O melodie,

Ce n-am cântat-o, poate, niciodata

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?

Eu cred c-a fost o simpla nebunie! (Ion Minulescu, Celei care pleaca)

*triolet, s.n. − poezie de opt sau sapte versuri (de câte opt silabe fiecare), în care primul vers este

identic cu al patrulea si al saptelea, iar al doilea cu al optulea.

1. Transcrie doua cuvinte care apartin câmpului semantic al muzicii. 2 puncte

2. Precizeaza rolul apostrofului folosit în structura „alt’data”.2 puncte

3. Explica valoarea expresiva a adverbului poate, folosit de doua ori în text. 2 puncte

4. Mentioneaza doua teme/ motive literare, prezente în poezie. 4 puncte

5. Transcrie doua structuri/ versuri care contin imagini vizuale. 4 puncte

6. Precizeaza doua marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat. 4 puncte

7. Explica semnificatia unei figuri de stil identificate în a doua strofa a poeziei.4 puncte

8. Comenteaza, în 6 - 10 rânduri, ultima strofa a poeziei, prin evidentierea

relatiei dintre ideea poetica si mijloacele artistice. 4 puncte

9. Demonstreaza încadrarea poeziei în lirica simbolista, prin referire la doua caracteristici

prezente în text. 4 puncte

1. cântec, a cânta, refren, melodie

2. Apostroful, semn ortografic, marcheaza caderea accidentala a sunetului a din cuvântul altadata, pentru pastrarea ritmului si a masurii (versurile au 10-11 silabe în secventa poetica din care face parte cuvântul respectiv).

3. Discursul poetic, construit pe tehnica surprizei, contrazice sugestia nostalgica, elegiaca a titlului; iubirea este pusa sub semnul ipoteticului: „noi nu vom sti-o poate niciodata”; „O melodie / Ce n-am cântat-o, poate, niciodata”, iar adverbul modalizator poate are rolul fundamental în evidentierea atitudinii lirice.

4. Tema iubirii; motivul calatoriei, motivul visului, motivul cântecului etc.

5. „un tarm de mare”; „albastrul razvratit al altor mari”, „pasari albe”, „marginile albului fiord” etc.

6. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a, dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „Tu crezi”, „Eu cred”, „Noi nu vom sti-o” Pluralul evidentiaza ideea cuplului erotic, acum destramat.

7. În strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute: „A fost un vis”; „un cântec trist”, „refrenul unor triolete”, prin care eul poetic defineste experienta erotica. Iubirea-melodie s-a sfârsit, ca orice cântec sau ca orice vis, iar starea sufleteasca este vag nostalgica, trista, dar împacata oarecum. Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe, marinarii, pescarii, locurile exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist, ci si tema: iubirea este (doar) un cântec sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici Epitetul personificator „albastrul razvratit” ilustreaza cadrul în care se naste povestea de dragoste – din albastrul apelor marii, pe un tarm uitat, cadru diferit de spatiul comun al lumii obisnuite, devenit chiar unul aprig, greu de explorat, unde vraja iubirii se transforma în cântec adus din puncte geografice îndepartate.

8. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric, ca un refren si laitmotiv, incipitul: „Tu crezi c-a fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie!” Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie având un rol afectiv în incipit, sugerând nostalgia rememorarii, sunt înlocuite acum cu semnul întrebarii si cu semnul exclamarii) transforma discursul poetic într-o pereche de replici de tip întrebare – raspuns. Se fac simtite ironia si spiritul ludic ale lui Minulescu, prin antiteza iubire adevarata / scurta nebunie, care configureaza doua viziuni diferite ale îndragostitilor asupra sentimentelor ce i-au unit cândva.

9. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice curentului simbolist. Specia romantei, lirica si sentimentala, a fost cultivata de simbolisti ca Minulescu si Verlaine, de exemplu. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic, precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare, pasarile albe, pescarii, marinarii, cântecul), pentru a sugera plecarea, despartirea cuplului erotic. Cultul artificialitatii, estetismul simbolist se manifesta prin folosirea neologismului si a denumirilor cosmopolite, prin excesul de transparenta al versurilor. Muzicalitatea este importanta, fiind atât element de constructie al poeziei, cât si motiv al imaginarului liric.