ION BARBU - LIRISMUL MODERN INCIFRAT

ION BARBU

LIRISMUL MODERN INCIFRAT

Ion Barbu este reprezentantul cel mai pregnant al ideii de modernitate in lirica romaneasca interbelica, este creatorul unei poezii originale, accesibila uneori doar celor initiati. Aceasta incifrare a lirismului deriva din convergenta stiintei cu poezia, lucru explicat de insusi poetul: "Oricat ar parea de contradictorii acesti doi termeni la prima vedere, exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia. [] Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.'[1]

Poezia inteleasa ca o "prelungire a geometriei" poate insemna: accentul pus pe figurile de constructie (alcatuire formala) a textului; la nivelul enuntului - sintaxa dificila (inversiuni, dislocari, elipse); abordarea sonetului; a epicului ca o figura de constructie globala, ampla pentru poemele din etapa baladesc-orientala.; folosirea unor simboluri cu deschidere semantica ampla care permite coexistenta unor intelesuri opuse in interiorul aceluiasi simbol (nunta, melcul, soarele, lava, copacul).

Tudor Vianu stabileste urmatoarele etape ale creatiei lirice barbiene : parnasiana - in care simbolurile cu semnificatie relativ cunoscuta obiectiveaza fondul intelectual si sentimental al eului liric: Lava, Muntii, Copacul, Banchizele, Panteism, Umanizare. Poeziile din aceasta etapa sunt scurte si riguroase ca forma, uneori sonete, descriind peisaje mineralizate, forme ale geologicului si ale florei.

A doua etapa - baladesca si orientala - in care forma epica si exotismul personajelor plasticizeaza imaginile lirice: Riga Crypto si lapona Enigel, Isarlak, Nastratin Hogea la Isarlak, Domnisoara Hus, Dupa melci. Poeziile din aceasta etapa sunt lungi, descriptive, cu un pronuntat caracter narativ, "baladic".

Etapa ermetica de incifrare a semnificatiilor, cuprinde poezii cu o sintaxa dificila, lexic uneori neologic, ce contureaza un imaginar liric in care ideea de poezie pura (si purificata) este tematizata in text: Din ceas, dedus, Timbru, Grup. Ermetismul, narativul sunt modalitati de "geometrizare" textuala in creatia lirica a poetului-matematician.

Dincolo de aceasta segmentare a creatiei barbiene, insa, se observa, ca o trasatura generala, permanentul efort al poetului modern de a "geometriza" discursul liric, adica de a-l inchide intr-o forma extraordinar de pregnanta (reliefata). Grija pentru forma/ corp (tot ce inseamna aspect perceptibil ordonat) se observa si in alcatuirea/ construirea volumului de versuri din 1930, Joc secund in care poemele sunt ordonate intr-un mod aparte, fara sa se tina seama de cronologia scrierii lor: ciclul ermetic deschide volumul cu subtitlul Joc secund, urmeaza ciclul Uvedenrode (in care apare si Riga Crypto, Ritmuri pentru nuntile necesare); partea a treia a volumului este intitulata Isarlak (Nastratin Hogea la Isarlak, Domnisoara Hus, Incheiere - poezia care este chiar in finalul volumului).

Ion Barbu afirma: "Suntem contemporanii lui Einstein care concureaza cu Euclid in imaginarea de universuri abstracte, fatal trebuie sa facem si noi () concurenta demiurgului in imaginarea de lumi probabile." "Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta" .

Ion Barbu defineste poezia ".o lume purificata pana a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul, este o pura directie, un semn al mintii.

In poezia barbiana eul liric se impersonalizeaza tocmai prin formele lirice geometrizante (si geometrizate); "narcisismul" (iubirea de sine = subiectivitate maxima) inseamna caracterul purificat, largit, reprezentativ si arhetipal al eului liric ce devine, in geometria lui textuala, o pura directie a mintii.

Consecinta acestor "geometrizari" lirice este "o matematica esentiala" a limbajului poetic barbian: se ating zonele misterioase ale fapturii umane schematizata/ esentializata in "punctele ei de criza" prin/ si de catre "geometria" poemului. Poezia barbiana devine "lirism absolut" sau "poezie pura", iar cititorul este supus unei aventuri initiatice, parcurgand intelesurile "camuflate" (ezoterice) ale textului.

"Poezia pura" ("lirismul absolut") a(l) lui Barbu transmite/ sugereaza intr-o forma incifrata greu accesibila o ordine secreta a lumii.

Modernismul ermetic al liricii barbiene este de factura orfica..