Simbolismul

Simbolismul

1.Definitie: Este un current literar aparut in Franta la sfarsitul sec. Al XIX - lea ca reactie impotriva romantismului.

Parnasianismul - este un mic curent cultural care promoveaza:

lipsa sentimentelor

descrierea obiectelor pretioase

descrierea locurilor exotice

analiza minuntioasa a obiectelor

accentual pe latura formala a poeziei, nu pe mesaj

Simbolismul face trecerea de la poezia romantica la poezia moderna.

2.Reprezentanti

a) Charles Baudelaire " Florile Raului" , "Corespondente"

- este cel care adduce curentului notiunea de corespondenta, ca trasatura principala a acestuia.

b) Stefan Mallarme

- contribuie la initierea si formarea unei poezii bazate pe sugestii si sensibilitate muzicala.

c) Arthur Rimbland

- adduce in primplan imaginea eului condamnat la singuratate de cadere si de instrainare.

d) Paul Verlaine

- sustine ideea ca poezia este muzica " muzica inainte de toate".

3.Numele curentului

Jean Moreas - in articolul - manifest intitulat "Le symbolism"

4.Aparitia in Romania - curentul symbolism a fost promovat de Alexandru Macedonski in revista sa "Liberatorul"

5.Reprezentantii - simbolul este un semn de recunoastere a unor semnificatii printr-o imagine completa.

Lectia Nr.2

1.Sugestia - Reprezinta raportul dintre symbol si eul lyric care nu este exprimat ci sugerat, deci sugestia este o modalitate specifica simbolismului.

2.Corespondenta - Dintre cuvinte elemente si natura este principala modalitate de realizare literara a poeziilor (cuvantul plumb exprima sentimente de dezolare, instabilitate psihica.)

3.Muzicalitatea versurilor - Se regasesc fie prin prezenta instrumentelor musicale, fie prin muzicalitatea inferioara a versurilor ("muzica inainte de toate" , Paul Verlain , "arta versurilor e arta muzicii" , Alexandru Macedonski)

4.Versul liber - Este o noutate prozodica (prozoie - totalitatea elementelor care alcatuiesc poezia: vers, rima, strofa, ritm, masura, etc.) , rima fiind considerate simpla conventie, accentul cazand asupra formei si ritmului versului.

5.Sinestezia - Este un procedeu compositional care reuneste mai multe simturi.

Ex. "Sunt proaspete parfumuri ca timpuri de copii / Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii".

6.Teme si motive specifice

- spleen-ul (melancolie + tristete)

- angoasa (spaima + teama)

- oboseala psihica

- nevroza si depresie

- apararea sufleteasca

Toate aceste sentimente sunt sugerate fara a fi numite.

7.Tema generala a poeziilor simboliste este conditia nefericita a eului liric in lume intr-o societate meschina, incapabila sa-l perceapa la adevarata valoare.

8.Cromatica - Exprimata direct prin culori cu putere de simbol fie sugerata prin corespondenta toate simbolizand stari si aptitudini poetice.

Plumb

De George Bacovia

Proprietatile plumbului

- element anorganic > lipsa de viata, mineralizare, moarte;

- greutate > apararea sufleteasca, prabusire interioara;

- duritate > lipsa sentimentelor / tristete;

- culaoarea gri > monotonie, angoasa, cenusiul vietii cotidiene;

- raceala > lipsa de viata, absenta sentimentelor, singuratate;

- toxicitate > moarte;

- sonoritate > cadere grea, fara ecou;

Nascuta din atmosfera simbolismului European, lirica lui Bacovia ilustreaza o noua sensibilitate artistica "decadenta" marcata de "spleen", De singuratate, nevroza, ratacire si contureaza noi si imaginare spatii poetice, simbolice, precum locuinta lacustra, cavoul sau cele derivate din tema romantica a naturii: parcul, gradina.

In acelasi timp, in conditiile in care simbolismul European isi propunea sa fie unul musical, sugestiv, evanescent - Verlain spusese: "muzica inainte de or ice" - lirica bacoviana surprinde prin dizarmonie si suptura prin accentul pus pe o singura coarda. Astfel poetul nu mai este preocupat de "imaginea frumoasa", de podoabele obisnuite ale poeziei: expresivitatea textului bacovian si are sursa tocmai in aceasta muzicalitate disonanta, in figurile poetice ale insistentei precum laitomutivul sau repetitia obsedanta si in cromantismul violent si constant. Sintaxa elementara se integreaza si ea pe alta parte, in profilul unei lirici a "dezarticularii". In acest fel, universal bacovian devine oglinda expresiva a ideii de continua prabusire de decline al spiritului retras in fiziologic. Poezia "Plumb", asezata in fruntea volumului cu acelasi titlu, aparut in1916, este un poem ce exprima, in buna masura, trasaturile amintite, viziunea bacoviana originala, dar si mijloacele de expresivitate specifice liricii acestuia. "Plumb", poate fi considerate, din acest punct de vedere, o sinteza a universului poetic bacovian, o adevarata dar necomica arta poetica.

Comentariu literar

Poezia "Plumb" se inscrie in universal poetic specific bacovian al "atmosferei, decoplesitoare, dezolare, o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si descompunere sufleteasca a fiintei".

Poezia "Plumb" deschide volumul de debut, cu acelasi nume aparut in 1916.

Tema poeziei o constituie conditia de damnat (blestemat) a poetului intr-o societate meschina (superficiala), care nu-l intelege, o societate superficiala, neputincioasa sa aprecieze valoarea artei adevarate.

Ideea exprima starea de melancolie, tristete, solitudine a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa, in care se simte inchis definitive fara a avea o solutie de evadare.

Poezia poate si considerate o arta poetica pentru lirica lui George Bacovia.

Semnificatia titlului - titlul poeziei este simbolul "plumb" cuvanta care are drept correspondent in natura metalul, ale carui trasaturi specifice sugereaza stari sufletesti, atitudini poetice.

- greutatea metalului sugereaza apasarea sufeteasca

- culoarea gri sugereaza monotonia si angoasa (frica, teama)

- maleabilitatea metalului sugereaza labilitatea psihica, dezorientarea

- sonoritatea surda a cuvantului (patru consoane si o vocala) exprima inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire

Plumb

de George Bacovia

Dormeau adanc, sicriele de plumb,

Si flori de plumb, si funerar vesmant -

Stau singur in cavou . si era vant .

Si scartaiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-au inceput sa-l strig -

Stam singur langa mort . si era frig .

Si-I atrnau aripile de plumb.

(vol. Plumb, 1916)

Structura, semnificatii, limbaj poetic

Poezia este alcatuita din doua strofe, a cate patru versuri fiecare (catrene), fiind prezente doua planuri ale existentei.

Strofa intai

Exprima simbolic spatiul inchis, sufocant in care traieste poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, destinul sau odaia, oricare dintre acestea fiind sugerate de simbolurile: "sicriele de plumb", "cavou", insinuand prezenta mortii. Straea poetului de singuratate e sugerata de sintagma "stau singur" care alturi de celelalte simboluri care creeaza pustietatea sufleteasca "era vant", nevroza, "scartatiau".

Repetarea simetrica a simbolului "plumb" plasta ca rim aim primul si ultimul vers al strofei intai exprima aparare sufleteasca, neputinta poetului de a evada din aceasta lume aparatoare, obositoare, stresanta si sufocanta.

Strofa a doua

Ilustreaza spatiul poetic interior, prin sentimental de iubire care "dormea intors", sugerand disperarea poetului "strig", intr-o solitudine morbida, "stau singur langa mort", Dragostea nefiind inaltatoare , ci din potriva, este rece, "frig" si fara nici un fel de perspective de implinire "atranau aripile de plumb".

Poezia plumb este o confesiune lirica, Bacovia exprimandu-si starile prin folosirea persoanei intai singular in sintagma "stam singur" care se regaseste simetric la inceputul versului al treilea din fiecare strofa.

Imaginea surprinzatoare si inedited dau o profunda semnificatie starilor sufletesti exprimate, poetul alaturand simbolului "plumb" alte cuvinte, formand sintagme extreme de suggestive: "flori de plumb" (viata / moarte), "amor de plumb" (oboseal psihica / sentimente apasatoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea implinirii idealului).

Alte simboluri sunt verbele auditive al caror sonoritate stridente, enervanta sugereaza tristete si disperare, "Sa strig" sau stare de nevroza, "scanteiau", precum si interbelii ale naturii ce simbolizeaza un suflet pustiit, "era vant" sau incremenire si racial interioara.

Imperfectul verbelor

- Sugereaza lipsa ori caror strai optimiste, starile interioare ale poetului fiind proiectate in vesnicie, ("dormeau", "stam", "era", "atranau"), actiunea lor neavand finalitate.

O trasatura specifica poeziei bacoviene este simetrica poeziei, atat la nivel de simboluri, cat si la nivel emotional. Astfel, imperfectul verbului, "dormea(u)" aflat la inceputul primului vers al fiecarei strofe, sintagma "flori de plumb" la inceputul versului al doilea si sintagma "stamsingur" la inceputul versului al treilea din fiecare strofa exprima o stare de monotonie fara de sfarsit, o oboseala psihica vesnica.

Lacustra

De-atatea nopti aud plouand
Aud materia plangand
Sunt singur, si ma duce un gand
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scanduri ude
In spate ma izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde
Pe-acelasi vremuri ma gasesc
Si simt cum de atata ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atatea nopti aud plouand
Tot tresarind, tot asteptand
Sunt singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.

1. Context publicata in volumul "Plumb", aparut in 1916, poezia "Lacustra" apartine simbolismului si este semnificativa pentru universal poetic bacovian.
2. Titlul a) sens denotativ, propriu - "lacustra" = locuinta primitive, temporara si nesigura, construita pea pa si sustinuta de patru piloni.   

b) sens conotativ - "lacustra" = sugereaza faptul ca eul poetic este supus in permanenta pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind un insingurat, un prizonier al propriei lumi.

3. Tema : reprezinta nucleul intregii poezii bacoviene: dezagregarea cosmica si regresiunea in haosul primordial fara viata, descompunerea spirituala sub efectul ploii , insingurarea fiintei sub presiunea materiei coplesitoare, descompunerea lenta a spiritului si a materiei.

4. Structura poeziei : e alcatuita din patru catrene, dispuse in mod simetric.

- lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor: "De-atatea nopti aud plound", "Sunt singur si ma duce-un gand / Spre locuintele lacustre".

- simetria strofei initiale si a celi finale confera monotonia.

5. Imaginarul poetic : se organizeaza in jurul a doua simboluri.

a) ploaia - dezagregarea eului, tristete, monotonie, descompunerea naturii;

b) lacustra - simbolul al limitarii orizontului uman;