VASILE VOICULESCU - IN GRADINA GHETSEMANI

VASILE VOICULESCU IN GRADINA GHETSEMANI

Context literar. Adept al traditionalismului exprimat artistic, Vasile Voiculescu se impune ca unul dintre poetii reprezentativi ai acestei directii in perioada interbelica.

Poezia In gradina Ghetsemani a fost publicata in volumul Parga si are ca sursa de inspiratie Evanghelia Sfantului Luca (cap. 22, versetele 39-46).

Titlul marcheaza si locul desfasurarii unui eveniment dramatic (martiriul psihic): in gradina Ghetsemani de pe muntele maslinilor Isus s-a rugat singur si a asteptat sa fie prins si crucificat.

Teme - motive. Tema poeziei este de factura biblica; poetul reda suferinta lui Isus inainte de rastignire, conflictul dintre natura umana si natura divina. Astfel, intregul poem devine.o alegorie avand la baza opozitia sacru/profan.

Alaturi de aceasta tema apar diferite motive: motivul rugaciunii, motivul cupei, motivul tradarii.

Structura - compozitie. Poezia se organizeaza - in primele trei stofe - in jurul elementelor ce tin de natura dualaa lui Isus, iar a patra strofa reda imaginea naturii terifiante, amplificand tragismul viziunii.

In ceea ce priveste versificatia poezia are o structura clasica, traditionala, adica patru strofe a cate patru versuri de 14 silabe, iar rima incrucisata.

Analiza stilistica

Daca din punct de vedere fonetic, poezia nu prezinta particularitati, putem observa in planul morfo-sintactic anumite elemente relevante, cum ar fi prezenta verbelor la imperfect, care permite proiectarea acestei drame intr-un timp mitic, pe de o parte, si creeaza impresia de continua suferinta, pe de alta parte.

De asemenea, unele substantive comune trimit la ideea de simboluri: viata/moarte, soarta, pahar, iar majoritatea adjectivelor (determinantilor) completeaza dimensiunile zbuciumului interior "amarnica strigare', ,,mana-nendurata', " infama bautura', ,,sete uriasa'.

Nivelul lexico-semantic. Poetul foloseste foarte multe cuvinte de sorginte populara: branci, amarnica, sterlici, vraistea etc., iar multe dintre acestea pot fi incadrate in aceeasi sfera semantica a chinului, suferintei ingrozitoare.

Nivelul figurilor de stil. Poemul are la baza, asa cum am mentionat deja, o ampla alegorie pe tema eternului conflict intre sacru si profan.

in prima strofa poetul compune imaginea iconica a lui Isus in Gradina Ghetsemani, accentuandu-se, spre deosebire de reprezentarile

picturale, zbuciumul omenesc. Primul vers dezvaluie refuzul initial al unei asemenea soarte. Metafora paharului pe care trebuia sa il bea Isus este preluata din Biblie si este una deosebit de plastica.

Putem remarca, de asemenea, contrastul cromatic ce vine in sprijinul dualitatii personajului: ,, curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul' si ultimul vers, cand rugaciunea devine hiperbolic "amarnica strigare', iar efectul ei are proportii cosmice: "starnea in slavi furtuna'.

A doua strofa debuteaza prin metafora "mana-nendurata' expresie a vointei divine implacabile. Trasatura pregnanta aici este intransigenta; Dumnezeu isi indeamna fiul sa-si indeplineasca misiunea, "sa bea paharul' - fapt sugerat de o mana care se coboara din cer si ii intinde paharul (metonimie). Tensiunea nu a scazut in intensitate, dovada epitetele: nendurata, si grozava (ultimul este insotit si de inversiune, mijloc stilistic frecvent folosit pentru prezentarea efectului unui cuvant-cheie).

Metafora sete, epitetul uriasa si hiperbola "sta sufletul sa-i rupa' sunt toate cuvinte incarcate de traire, tensiune, sugerand dorinta de jertfa.

Punctele de suspensie ilustreaza ideea de reflectie, dar si dorinta de liniste.

A treia strofa debuteaza printr-un contrast gustativ-cromatic: "apa verzuie - sterilei de miere / venin groaznic - dulceata', ultima fiind intalnita si in poezia argheziana.

Se revine la neputinta acceptarii sacrificiului de catre Isus prin conjunctia coordonatoare adversativa dar. Ultimul vers este un paradox: "batandu-se cu moartea, uitase de viata'.

Ultima strofa reprezinta un mic pastel, reprezentand imaginea naturii ravasite, in concordanta cu zbuciumul anterior. Culorile sunt sumbre, maslinii, simbol al pacii, sunt personificati si anticipeaza faptele rusinoase pe care le vor comite oamenii. Metafora "bataile de aripi' din penultimul vers sugereaza sufletul nevinovat care se va ridica la cer, iar ultimul vers prezinta indirect hotararea luata de Isus (aceea de a se sacrifica) prin metaforele "ulei de soare' (fariseii) si prada (mielul Domnului, Isus).

Receptare critica

"in imagini picturale si statuare, de o deosebita pregnanta a reprezentarii, Voiculescu pune in scena figura simbolica a unui personaj cu o vocatie mesianica, stand sub auspiciile sacralitatii, un personaj liric si mitic aflat intr-o situatie-limita, de rascruce a destinului sau sacrificial.'

(Iulian Boldea, Simbolism, modernism, traditionalism, avangarda) (M.F.)