VIZITA, DE I.L.CARAGIALE - CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ

VIZITA, DE I.L.CARAGIALE - CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ

Opera literara "Vizita."de I.L.Caragiale se incadreaza in volumul "Momente ", la a carui aparitie, in 1901, un critic literar afirma: "Nu "Momente", maestre ci "Monumente" trebuia sa botezi admirabilul volum".

Educatia defectuoasa in familie si in scoala, coruptia, incultura, lenea, favoritismul sunt temele schitelor : "Bacalaureat", "Lantul slabiciunilor", "Vizita.", "D-l Goe.."

Ea apartine genului epic si este o schita, deoarece are o actiune scurta, prezinta un singur moment din existenta unei familii, actiune la care participa un numar restrans de personaje: naratorul, in postura de musafir, Ionel-personajul principal, Madam Popescu - mama acestuia si jupaneasa - personaj episodic.

Protagonistul operei, Ionel, este conturat de autor prin mijloace directe, dar si indirecte.

Portretul fizic al acestuia este abia schitat, in mod direct, de catre autor, care-si exprima, de altfel admiratia fata de micut. Ionel Popescu este "un copilas foarte dragut, de vreo opt anisori", aspectul lui exterior fiind conturat in cateva cuvinte: "L-am gasit imbracat ca maior de rosiori in uniforma de mare tinuta". Succint este zugravit si mediul in care traieste eroul: "D-l Popescu, tatal, este mare agricultor", doamna "nu se prea vede la plimbare, la teatru si la petreceri", pentru ca se ocupa de educatia fiului sau. Familia are servitoare, o femeie batrana, iar sarbatoritul se joaca zgomotos in salon, unde "pe doua mese, pe canapele, pe foteluri si pe jos stau aruncate fel de fel de jucarii". Este vorba deci de o familie instarita de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Caracterizarea eroului se face prin onomastica (prin nume). Ionel este un nume des intalnit, ca de altfel si Popescu. Autorul a intentionat, prin aceste nume, sa defineasca o categorie mai larga de anonimi si sa creeze tipul copilului rasfatat, obraznic, impertinent, arogant si lipsit de respect fata de cei maturi.

Caracterizarea indirecta a personajului se realizeaza mai ales prin faptele sale, prin "nazdravaniile" pe care le face de ziua sa onomastica, in prezenta musafirului. Acestea se deruleaza rapid, calificand-o si pe doamna Popescu drept o mama prea ingaduitoare (il saruta si-l imbratiseaza dupa fiecare obraznicie, se umileste in fasa baiatului), prea toleranta si incapabila sa-si educe propriul copil. Ea il considera "strengar si destept" si foarte amuzant cu tigara in gura: "scuipa-l, sa nu mi-l deochi"

Limbajul personajului e si el un mijloc de caracterizare indirecta: i se adreseaza cu "tu", musafirului, din replica: "Da tu de ce tragi?"reiesind impertinenta acestuia

Imbracamintea pretentioasa, comportamentul si limbajul tradeaza proasta crestere a lui Ionel, contrazicand "parerile sanatoase" ale mamei despre educatie. Baiatul e incurajat sa creada ca isi poate permite sa imite comportamentul maturilor, in ciuda faptului ca nu este decat un copil.

Relatia cu celelalte personaje ale operei reprezinta si ea o modalitate de caracterizare indirecta. Astfel, fata de slujnica este neastamparat si necuviincios. Din glasul speriat al acesteia se deduce obraznicia baiatului: "Uite, conita, Ionel nu s-astampara!". Interventia mamei este pur formala. Slujnica se inspaimanta cand Ionel nu tine seama de nici o observatie, amenintand sa rastoarne masina cu spirt si sa o aprinda. Verbele la modul imperativ, propozitiile eliptice accentueaza disperarea femeii: "Sari, conita, varsa spirtul, s-aprinde!".

Prin comportamentul sau, Ionel aminteste de D-l Goe din schita cu acelasi nume si de alti confrati din scurtele naratiuni ale lui I.L.Caragiale.