ABORDAREA CONCEPTUALA A MEMORIEI

ABORDAREA CONCEPTUALA A MEMORIEI

I.1 DEFINIRE SI CARACTERIZARE GENERALA

Memoria este functia psihica de baza care face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea si reproducerea informatiilor si trairilor noastre

Este implicata in toate procesele psihice si are valoare adaptativa.

Valoarea adaptativa rezulta din selectionarea, organizarea si recunoasterea informatiilor in functie de schemele perceptive construite anterior, din cunostinte care provin din experientele noastre anterioare cu obiectele percepute.In acest fel informatiile au o valoare de semnal, ceea ce face ca procesul adaptarii sa se realizeze mai usor.Aceasta valoare de semnal rezulta doar dintr-o experienta anterioara bazata pe o anumita perceptie, iar conduita pe care o folosim a fost invatata anterior.Astfel prin interiorizare, aceste reguli pot sa nu mai ajunga in constient,de exemplu: mentinerea echilibrului in timpul mersului, conducerea unui vehicul familiar, construirea unei fraze intr-o limba obisnuita. Memoria intervine in cursul invatarii.'Conceptul de memorare priveste relatia functionala care exista intre 2 grupe de conduite observabile, separate printr-un interval de timp cu durata variabila Primele conduite apartin fazei de achizitie Conduitele ulterioare apartin fazei actualizarii".(Andrei Cosmovici, "Psihologie generala", 1996, pg.134)

Memoria este implicata in procesele psihice, existand astfel:

-memorie imaginativa care permite conservarea si reproducerea reprezentarilor

-memorie verbal-logica (semantica) se retin mai usor propozitii, idei.

Tony Malim, in "Procese cognitive" (1999, pg.123), citandu-l pe Tulving afirma ca memoria semantica "este un tezaur mental despre cunostintele organizate ale unei persoane, despre cuvinte si alte simboluri verbale, despre semnificatii si realitatile pe care le desemneaza, despre relatiile dintre ele si despre regulile, formulele si algoritmii de manipulare a acestor simboluri, concepte si relatii.Memoria semantica nu retine proprietatile concrete ale informatiilor receptionate ci, mai degraba, caracteristicile, referintele cognitive ale stimulilor"

Un copil de 18-20 luni devine capabil sa desemneze un personaj sau obiect absent, printr-un obiect, gest, cuvant: o scoica ce reprezinta o pisica va fi impinsa pe masa in timp ce va imita mieunatul.Intre 'semnificant' si 'semnificat' exista o diferenta.Apare functia semiotica folosindu-se de semne sau simboluri.Relatia intre semnificat si semnificant reprezinta obiectul semanticii .

Semnificantii pot fi: gesturi, semne diverse, iar cel mai dezvolatat sistem al semnificantilor este sistemul verbal.Continutul memoriei semantice este identica la toti membrii unei comunitati lingvistice putand astfel comunica, pastrand totusi si o parte personala in care sunt incluse anumite atribute ale obiectului, conotatii.Continutul ei se imbogateste cu noi semnificatii in noile relatii dintre si in interiorul structurilor cu denotatii si conotatii noi sau modificate.

-memorie afectiva- este controversata, si sustine ca un sentiment este o traire prezenta, legata de momentul si situatia data, de exemplu: un copil e persecutat de invatator si i se face frica.Plecand de la scoala aceea, se intoarce dupa foarte multi ani, cand e deja inginer.Vede scoala si traieste o strangere de inima asemanatoare cu cea din copilarie.Aceasta traire este similara cu cea din copilarie.Aceasta neliniste este doar o amintire pentru ca invatatorul a murit de mult timp, si nimic din momentul de fata nu justifica o asemenea emotie.Astfel, desi starea afectiva nu e aceeasi cu cea din clasele primare, asta nu inseamna ca nu e un act de reamintire.Nici imaginile evocand casa parinteasca nu sunt identice cu perceptiile corespunzatoare.Din acestea rezulta ca memoria nu e un simplu depozit de informatii.Memoria afectiva este mai primitiva, mai strans legata de memoria inferioara, dar tocmai in acest fel ea devine foarte importanta pentru intelegerea vietii de toate zilele a omului obisnuit care se ocupa de realizarea trebuintelor sale stringente.

-memoria motorie face posibila formarea priceperilor si deprinderilor explicand invatarea dansului, inotului, scrisuluietc.

Sunt filozofi care sustin ca 'memoria spiritului' raspunzatoare de conservarea imaginilor, ideilor si rationamentelor este altceva decat 'memoria materiei' (a creierului) ce retine imbinarea si succesiunea miscarii, cum ar fi H. Bergson.Dar Pieron nu face o diferenta majora intre ele in cap.'Memoria si deprinderea' din 'Nou tratat de psihologie' (A. Cosmovici "Psihologie generala", 1996, pg.134)

I.1.1Precizare de notiuni:deprindere, pricepere, cunostinte

Invatarea se face dupa aceleasi legi generale inregistrate de Pavlov si Thorndik si evolueaza dupa aceleasi faze desi se pot inregistra caracteristici specifice pentru fiecare.

In orice act de invatare, exista elemente de stereotipie care se repeta mereu si de variabilitate, de exemplu:conducerea unei masini porneste mereu la fel, dar in trafic depinde de traseu si obstacole.

1)Deprinderile sunt acte invatate in care predomina reactia relatiei constante in raport cu conditiile constante, de exemplu:mers, imbracat, scris, etc.

2)Priceperile sunt acte invatate in care predomina reactiile plastice, de adaptabilitate prompta la conditiile variabile.

Deprinderile si priceperile se formeaza in functie de activitati si de modul de invatare.Repetarea in conditii identice duce la formare de deprinderi, iar variabilitatea are drept urmare aparitia unei priceperi.

Formarea lor parcurge urmatoarele etape:

a) familiarizarea cu actiunea:pentru a scrie se incepe cu liniute, bastonase, se fac miscari inutile (scoate limba)   

b) organizarea deprinderilor:dispar miscarile inutile, efortul exagerat, liniutele principale incep sa fie contopite intr-un intreg unitar.   

c) automatizarea: centrii senzoriali kinestezici inregistreaza efectuarea unei miscari, sunt legati direct de centrii motori ai miscarii urmatoare pe care o declanseaza astfel imediat.Atentia este solicitata doar daca intervin perturbatii in mersul general al scrisului.Controlul vizual este inlocuit de cel kinestezic, apare o anticipare in activitate .   

d) faza de perfectionare:miscarea se realizeaza foarte repede si este de calitate superioara.

3)Cunostintele reprezinta o structura de informatii si operatii care fac posibila orientarea in ambianta si solutionarea unor probe, dar nu se reduc la ea, pentru ca este constienta.Ele sunt caracterizate de faptul ca permit actiunea, deductiile fiind doar pe plan mental si nu in cel al actiunilor practice.

Se poate face o diferentiere intre o memorie mecanica (inferioara) - bazata pe coincidenta intre stimuli si legea efectului si o memorie superioara logica (specific umana) - insotita de constiinta de sine intemeiata indeosebi pe relatii logice, si e insotita de posibilitatea localizarii in timp si spatiu a evenimemtelor inregistrate.

Memoria mecanica(inferioara) are radacini adanci in proprietati ale materiei, chiar in cele neanimate, de exemplu: un cristal de sare are o forma cubica specifica.Dizolvat in apa si pus in conditii favorabile cristalizarii isi recapata caracteristicile generale specifice tuturor cristalelor.(A. Cosmovici "Psihologie generala", 1996, pg.135)

Invatarea, memorarea se explica prin formarea, imbinarea, organizarea unor scheme denumite de Pierre Oleron 'conexiuni intre o clasa de stimuli si o clasa de raspunsuri' iar P.A.Sevariov le intiuleaza 'asociatii generalizate'.Schimbarile sunt conexiuni ce permit raspunsuri la o situatie data.Acestea nu pot fi explicate printr-o singura legatura nervoasa, intrucat situatiile nu se repeta aproape niciodata identic, iar raspunsul va trebui sa se adapteze la aceste noi modificari iar raspunsurile devin doar similare.

Schema este un sistem de conexiuni intre stimuli si reactie, care permite efectuarea unor activitati in conditii similare,de exemplu: apucarea unor obiecte de catre un sugar, care desi au forme diferite, realizeaza o generalizare a actiunii pentru a le putea prinde.Schemele se pot imbina ducand la operatii reusite, inteligente exemplu: pentru a lua un obiect care se afla la distanta, se foloseste de schema apropoierii obiectului (trage perna pe care se afla obiectul) si schema de a-l apuca (prehensiune).

La om, schema explica directia in care trebuie sa efectueze incercarile in problema a caror solutie au uitat-o.

I.2 CALITATILE MEMORIEI

Memoria prezinta caracteristici pozitive ce pot fi considerate calitati.Acestea sunt: intinderea repertoriului,fidelitatea, exactitatea, promptitudinea si mobilitatea.

Intinderea repertoriului se exprima prin cantitatea si diversitatea cunostintelor acumulate si pastrate in stare functionala satisfacatoare.Astfel, cu cat are valori mai ridicate, iar memoria este mai bogata, cu atat rezolvarea este mai rapida si cu rezultate mai bune si este un facilitator in orice gen de activitate.

Fidelitatea reflecta gradul de compatibilitate calitativa logico-semantica dintre input-ul stocat anterior si ceea ce se pastreaza si se reproduce ulterior.Rezultaul alterarii fidelitatii se numeste confabulatie (se reproduce cu totul altceva decat s-a memorat anterior, el fiind convins ca reproducerea lui este corecta).

Exactitatea pastreaza si reproduce un material fara modificari semnificative de continut si de forma.Cel mai pregnant ea se realizeaza in memoria mecanica.

Promptitudinea exprima raportul dintre momentul lansarii apelului de reactualizare a unei informatii si in momentul in care informatia apare pe scena interna a constiintei.Cu cat distanta intre ele va fi mai mica, cu atat promptitudinea va avea un nivel mai ridicat.Ea este conditionata de nivelul pragului de reactualizare la care se pastreaza informatia, de starea psihofiziologica a subiectului si de factorii ambientali.

Mobilitatea este calitatea de a se afla si realiza in permanenta schimburi informationale si energetice cu sursele externe.Astfel in permaneta continutul mnezic se imbogateste si perfectioneaza prin achizitia de informatii si experiente noi.In functie de evenimente, configuratia se modifica: elementele care se afla acum pe prim plan, pot trece in urmatorul moment in plan secund si invers.Rigiditatea este opusa mobilitatii, si duce la functionarea in contra timp cu sensul si tendinta schimbarilor din planul obiectiv, la anchilozarea sistemului mnezic.

I.3 FORMELE MEMORIEI

Memoria nu este un proces pasiv, ci, din contra, are un caracter activ si selectiv.In functie de durata pastrarii informatiei distingem: memoria de foarte scurta durata, memoria de scurta durata si memoria de lunga durata .

Memoria de foarte scurta durata reprezinta stocajul sensorial.Excitatia provocata in organul senzorial, pana ajunge in centrii din cortex, parcurge o serie de statii intermediare, intampinand rezistente, cea ce face ca stimularea sa aiba o inertie, deci sa dureze pana la 0,25-0,50 dintr-o secunda.Datorita acestei persistente, cand mergem nu vedem totul clatinandu-se in jurul nostru, ea facand posibila distingerea unor excitanti care apar un timp foarte scurt in campul perceptiv.

Memoria de scurta durata (MSD) asigura o pastrare de mai lunga durata a imaginii, dar in afara unor conditii speciale, impresia dispare dupa 18 secunde.Poate fi conceputa si ca o memorie de lucru ce face disponibil pentru prezent informatiile perceptive actuale si cele care au fost regasite si 'activate' din memoria de lunga durata.Memoria de scurta durata este limitata de timp si de volum.Se pot retine 7 2 elemente.Daca elementele sunt grupate, se pot retine 7 astfel de grupari.Daca sunt grupate dupa o regula, putem retine pana la 40 de cifre.

Baddeley afirma ca memoria de lucru are urmatoarele componente: 1) o bucla articulatorie care stocheaza materialul sub forma verbala si permite repetitia verbala (vocea interioara); 2) o prima stocare acustica, cu capacioate limitata, care primeste materialul fie direct, asa cum e auzit, fi indirect, prin bucla articulatorie (urechea interna); 3)un filtru senzorial ce permite prelucrarea informatiilor vizuale si repetitia vizuala si spatiala; 4) o instanta centrala, lipsita de capacitati senzoriale.

Limita capacitatii memoriei de scurta durata face posibila inregistrarea ca un tot a unor serii de excitanti (de exemplu:o melodie) si putem intelege din context sensul unor cuvinte, se creeaza posibilitatea lecturilor expresive.

S-au facut diverse experimente.Erwin Wollrsdorfer demonstreaza ca memoria de scurta durata nu are un depozit separat.Astfel el da unor subiecti 15 silabe pe care apoi trebuie sa le recunoasca dintr-o lista.Imediat dupa aceea, au recunoscut 11silabe; dupa 45 minute- 9,45; iar dupa 24 de ore au recunoscut 8 cuvinte.Pentru fiecare expunere a folosit liste diferite.

Concluzia lui a fost ca daca totusi au fost recunoscute, inseamna ca ele au lasat urme in memorie si nu au disparut complet dupa 18 secunde, cum afirma Peterson.

In cadrul memoriei de scurta durata, exista procesele de stocare si prelucrare a informatiilor: are loc intai prelucrarea senzoriala (memoria de foarte scurta durata) apoi intervin proprietatile orientarii durabile a atentiei.Dintr-o lista cu silabe s-a observat ca se retin mai bine primele si ultimile silabe - ceea ce se explica prin interferentele dintre elementele mai numeroase la mijlocul listei decat la extremitati.

Experimente avand drept scop punerea in evidenta a functiilor unei memorii de scurta durata, l-au facut pe Broadbent sa observe ca diferenta individuala sugereaza existenta a 2 procese distincte pentru reproducerea imediata a unui material perceput si pentru reproducerea lui amanata .

Observatii in domeniul patologiei permit o disociere intre memoria scurta si memoria de lunga durata.Unii bolnavi pastreaza o amintire precisa a trecutului lor indepartat, dar nu pastreaza nici o urma a evenimementelor care s-au petrecut in minutele precedente.

Memoria de scurta durata s-ar explica prin existenta unor circuite 'reverberante': lanturi de neuroni formand cate un circuit inchis.Cand o excitatie provine din exterior, ea oscileaza mai multe secunde in acest cerc, fapt ce ar explica persistenta impresiei.Leziunile care intervin in zona hipocamp-ului (unde se afla numeroase circuite de acest fel), provoaca tulburari ale memoriei.

Memoria de lunga durata (MLD) cuprinde toate informatiile receptionate care pot fi pastrate ore, zile, ani, toata viata.Are o capacitate nelimitata si fixeaza tot sau aproape tot ce ni se intampla:evenimente zilnice, cunostinte din carti si reviste, din spectacole. Se retin: sentimente, ganduri, vise tot ce traim; conservam evenimente personale, sociale, mentalitati etc, fixeaza schemele formate. (A. Cosmovici, 1996, pg.142).

Exista dovezi cu capacitatile enorme ale memoriei:

a)se presupune ca datele senzoriale lasa o urma in structurile cerebrale -engrama.W.Penfield, neurochirurg, observa ca atunci cand opera in lobul temporal, amintirile se derulau ca un film (chiar daca erau scene fara importanta traite cu 20 ani in urma) si a presupus ele s-ar localiza in aceasta parte a cortexului.

b)cazuri de hipermnezie:in urma unor accidente sau boli, reproduce cu mare fidelitate cunostinte auzite intamplator exemplu: o femeie care era in delir cu febra, reproduce pagini din biblie in latina si greaca,(ea fiind analfabeta) pe care le auzise citite de catre preotul pentru care lucrase.Dar cand si-a revenit nu isi mai amintea nimic.

c)memorie exceptionala:Jaques Inaudi reproduce fara gres serii de numere cu peste 400 de cifre, prezentate o singura data.El a reusit sa repete un numar de 22 cifre auzit cu 8 zile inainte.

Memoria de scurta durata este reprezentata de memoria semantica, prin oranduirea rezultatelor experientelor si ale gandirii intr-un vast sistem de sheme, operatii si notiuni.Ea se construieste cu ajutorul limbajului si al efortului de gandire.W.Kintsch distinge 3 sisteme:

1) fonetic:termenii sunt evocati pe baza sonoritatii cuvintelor, de exemplu: asociatii fonetice frecvente mobila-movila; casa-masa-rasa;

2) sistem de imagini: vedem o ridicatura a pamantului si ne gandim la termenul de 'movila';

3) indici semantico-sintactici: cuvinte aparute datorita relatiilor de semnificatie. Intre acestea 3 exista o stransa legatura. Intre cunostintele memorate exista numeroase asemanari (estetic, conditii de dezvoltare etc.)

Uneori pentru a avea acces la informatiile pastrate in memorie e nevoie de un stimul din exterior (un zgomot, miros, etc.) care elibereaza imginea in cele mai mici detalii;

4) organizarea afectiva: in psihologie este necesara, distinctia intre terme- nii 'semnificatie' si 'sens'.

Semnificatia este intelesul logic al cuvintelor.

Sensul este relatia intre obiect si interesele si aspiratiile unei persoane; ceea ce inseamana ca sensul poate fi interiorizat diferit la diferite persoane, cu preocupari opuse.Deosebirea de sens duce la diferente de atitudini si influenteaza in mod corespunzator ceea ce va face cu obiectul.

5) organizarea cunostintelor in sisteme de valori: are legatura directa cu modul nostru de comportare in relatie stransa cu atitudinea, sentimentele si mai putin cu notiunile abstracte.

I.4 CONDITIILE OPTIME ALE MEMORIEI

In functie de anumiti factori, procesul memoriei se realizeaza mai usor sau mai greu, mai repede sau mai incet, cu un consum mai mare sau mai mic de energie si timp, cu o eficienta mai crescuta sau scazuta.Acesti factori sunt: motivatia, necesitatea cunoasterii efectelor, intelegerea materialului, intentia de a tine minte, repetarea, interactiunea intre cunostinte si priceperi, relatia subiectului cu materialul de memorat.

Motivatia: cea mai solida instruire se face atunci cand persoana isi da seama ca bunurile culturale, largind orizontul, inlesnesc comunicarea cu ceilalti si asigura posibilitatea de satisfactie si adaptare mult sporite fata de cei care nu privesc viata decat prin prisma unor avantaje materiale care singure nu asigura un echilibru sufletesc.Zeigarnick (psiholog) a verificat experimental o ipoteza a lui K.Lewin.Lewin considera ca angajarea in realizarea unei sarcini creeaza o 'motivatie de finalizare' care ar ramane nesatisfacuta daca sarcina n-ar fi dusa la finalizare.Astfel ca o sarcina intrerupta ar trebui sa fie mai bine memorizata decat una dusa la bun sfarsit- efectul Zeigarnick.

Necesitatea cunoasterii efectelor a rezultatelor invatarii, ele fiind de natura sa ghideze eforturile ulterioare.Este necesar ca o evaluare a unei anumite activitati sa fie motivata pentru a se intelege ce trebuie schimbat, care au fost erorile.

Intelegerea materialului prelucrarea logica si recurgerea la memoria semantica.Intelegerea presupune realizarea unor legaturi cu cunostintele anterior asimilate.Memoria logica este net superioara celei mecanice, mai intai prin usurinta invatarii si trainicia conservarii (de exemplu:cuvintele fara sens memorate sunt uitate 40% dupa 1 ora; un text inteligibil, dupa cateva ore nu are o influenta negativa, iar 40% se uita abia dupa 30 zile).Aceasta programare a memoriei constituie un fapt esential al activiatatii psihice, tendinta spre unificare, care a fost descoperita ca fiind o tendinta centrala a sistemului nervos, in cadrul experientei privind formarea stereotipiilor dinamice

Vointa,intentia de a tine minte:implica de fapt un efort pentru a putea repovesti altora (imi repovestesc, reproduc in gand ceea ce urmeaza sa relatez, este un efort de intensa constientizare).Dar conteaza nu doar intentia de a a tine minte, ci si intervalul propus pentru consevarea cunostintelor.Si in cazul memoriei involuntare se memoreaza mai bine ceea ce are legatura cu scopul actiunii, decat datele referitoare la conditiile si mijloacele utilizate. Cand ne propunem sa realizam ceva, si activitatea e interurpta in mod neprevazut, chiar daca uitam obiectivul propus initial, ne ramane in costiinta impresia ca aveam ceva de facut.Uneori poate trece mai mult timp pana ne amintim care era intentia initiala, dar, ramane constiinta existentei ei.S-a pus problema ce e mai important: intentia sau intelegerea?S-au luat 2 loturi de subiecti.Li s-a dat fiecaruia cartonase cu imagini foarte diferite, cerandu-li-se sa le grupeze cat mai logic, iar ceilalti sa le memoreze; s-a constatat ca rezultate mai bune au avut cei care le-au clasificat.

Ca ierarhie:*memoria involuntara si mecanica este cea mai slaba

*memoria vuluntara si mecanica

*memoria involuntara si inteligenta

*memoria voluntara si inteligenta este cea mai eficienta

Tonusul afectiv: evenimentele considerate mai agreabile de catre subiect tind sa fie mai bine retinute decat cele pe care le considera dezagreabile. Faptul se observa numai intr-o evocare amanata, ca si cum efectul de selectie ar cere un anumit timp pentru a se produce.Aceste rezultate experimentale sunt compatibile cu ipotezele lui Freud care presupune ca Eu-ul se apara de amenintarile pe care le constituie tensiunile si conflictele prin diferite mecanisme, dintre care unul consta in refularea in inconstient a amintirilor legate de emotiile negative.Fie ca e sau nu retinuta explicatia, faptele la care se refera sunt apropiate de fenomenul de 'aparare perceptiva'.

Repetarea rolul repetarii in pastrarea informatiei este certa, dar influenta repetarii asupra fixarii este contestata.Eficienta repetarii depinde de cateva conditii: a)efectul ei este proportional cu participarea activa a celui ce invata sa urmareasca aprofundarea si stabilirea de numeroase legaturi cu bagajul cunostintelor asimilate, sa rezolve problemele in relatie cu materia studiata, sa efectueze aplicatii in lucrari practice sau de laborator, etc.

b)un rol pozitiv il are numarul de repetari: chiar si repetarile suplimentare dupa ce deja putem reproduce textul sunt utile, contribuind la consolidarea informatiiilor.Insemnatate au si pauzele dintre 2 repetitii succesive .

Sunt necesare mai putine repetitii cu intervale relativ mari intre ele, decat fara pauza sau intervale mici.Intervalul optim este intre 5 minute si 24 ore, in functie de natura si extensiunea materialului rezulta ca daca se invata in asalt si nu exista timp pentru pause, va face un efort sensibil sporit.

Repetitia se poate face- global (se citeste textul de la cap la coada) si e mai indicat pentru texte scurte si - fragmentar (pe capitole pentru texte lungi)

Interactiunea dintre cunostinte si priceperi este facilitata cand exista transfer, si nu se realizeaza atunci cand exista interferenta (sau inhibitie).

Transferul se produce cand unele cunostinte sau priceperi favorizeaza invatarea altora exempl: daca se stie italiana, se invata mai usor spaniola decat un german care nu stie italiana.

Interferenta este: a) proactiva: cunostinte sau priceperi vechi stanjenesc asimilarea altora noi.Ea se manifesta atunci cand materia nu a fost bine inteleasa si nici memorata si daca de la un studiu se trece fara pauza la un alt studiu asemanator.    b) retroactiva: impresiile noi inhiba, ne fac sa evitam altele anterioare (exemplu: la un concert putem fredona ultimele melodii, dar nu si pe primele)

Cele 2 tipuri de interferenta se manifesta puternic daca cele 2 categorii de cunos- tinte sau priceperi, sunt asemanatoare. Daca ele difera net, fenomenele amintite nu se manifesta deloc, ori foarte slab.

Priceperile si cunostintele clasificate si asimilate exercita un transfer asupra altora similare, mai ales daca se face o pauza destul de mare intre cele 2 faze de studiu.

Etapele corecte pentru o memorare usoara, din cele de mai sus,ar fi:

a) familiarizarea cu textul

b) aprofundarea ideilor (fragmentelor)

c) memorari analitice (sublinieri pe fise )

d) fixare in ansamblu

e) recapitularea acestor scheme

Relatia subiectului cu materialul de memorat se realizeaza in raport de :

a)Familiaritatea materialului.Cercetarile au ca obiect memorizarea de cuvinte mai mult sau mai putin frecvente in limajul subiectului.Cel mai usor se invata cuvintele folosite cat mai frecvent .

Se pot construi 'aproximari' ale unul limbaj care sunt serii de cuvinte lipsite de sens, dar astfel alese incat sa se respecte probabilitatea pe care o are un cuvant de a urma unui alt cuvant, sau perechi de cuvinte de exemplu: "mers pe masuri precise" nu are sens, dar e compusa din perechi de cuvinte ce apar foarte des in limbaj: 'mers pe'; 'pe masura'; 'masuri precise'.Este mai usor de invatat o astfel de aproximatie decat cuvintele intamplatoare.Familiaritatea se poate referi si la asociatii.

b)Organizarea materialului are rol in memoria imediata si invatarea vorbirii.

Se da o serie de stimuli (o lista de litere de ex.) pe care imediat dupa ce o citeste, subiectul, trebuie sa o reproduca.Numarul de raspunsuri exacte constituie diferenta sumara a capacitatii memoriei imediate, a capacitatii ori a campului de aprehensiune sau a primului moment perceptiv (Ehlich).Variatia destul de mica a capacitatii memoriei imediate la stimuli de naturi diferite, are o mare importanta pentru procesele de organizare a stimulilor prezentati.Programarea cuvintelor joaca un rol importanat in memorie, bazandu-se pe schemele furnizate de limba.Factorii care furnizeaza structurarea (mai ales durata prezentei listei) favorizeaza si reproducerea: structura apare ca o 'variabila intermediara' intre durata prezentarii ('variabila independenta') si numarul de raspunsuri ('variabila dependenta') (Reuchelin,1999,pg.173)

La copii sub 13 ani, structurarea creste doar cate putin, o data cu cresterea numarului de incercari.

Gestaltistii considera ca o buna organizare a materialului duce la o mai buna memorare.Organizarea materialului fiind compatibila cu organizarea materialului.Urmele lasate de memorizarea configuratiilor ce nu se bucura de aceste proprietati vor evolua spre unele bune daca nu sunt foarte departate, sau vor fi rapid uitate daca sunt foarte haotice.

1.5 ROLUL ASOCIATIILOR IN PROCESUL MEMORIEI

Asociatia este legatura stabilita intre procese sau stari psihice in asa fel incat producerea unora dintre ele, atrag dupa sine, imediat aparitia celorlalte. (A. Cosmovici si L. Iacob,"Psihologie scolara", 1999, pg.137)

Aristotel in 'Despre memorie si reamintire' consemneaza fenomenul si conditiile in care se produce cea mai importanta conditie (legea fundamentala a asociatiei) (A. Cosmovici, "Psihologie generala", 1996, pg. 138). Asociatia se realizeaza pe baza a trei legi:

1)legea continguitatii in timp(continguitatea inseamna alaturare, invecinare, coincidenata).Cand 2 evenimente au loc simultan sau in succesiune imediata, intre ele se produce o asociatie.Continguitatea ar explica si fixarea unei legaturi asociative si posibilitatea reamintirii.Asociationistii spuneau ca forta asociatiei intre 2 elemente descreste proportional cu distanta care le separa (de exemplu in cazul unei liste).Conexiunile parazite intre elementele departate, care tind sa perturbe evocarea unui element de catre predecesorul lui, se sting primele, sub efectul uitarii.Elementele de la mijlocul listei sunt cel mai greu de memorat, ele fiind asociate cu cel mai mare numar de elemente anterioare sau ulterioare.Indeplinirea unei sarcini B, dupa insusirea unei sarcini A, facea mai dificila evocarea sarcinii A, pentru ca in cursul achizitiei B, subiectul da din greseala unele raspunsuri invatate in A. Aceste raspunsuri gresite nu sunt intarite si sufera o strangere care va face mai grea evocarea lor ulterioara.

2)legea asemanarii explica doar evocarea (de exemplu: intalnesc o persoana necunoscuta care imi aminteste de altcineva)

3)legea contrastului perceperea unui cal negru imi reaminteste de un cal alb, un om inalt de unul slab etc. Contrastul este prezent in viata psihica, dar el pare a se datora altei legi, care tine de proprietatile neuronului: legea inductiei succesive, consecinta a metabolismului celular.Continguitatea a fost mai apreciata de filozofi, intrucat ea explica si fixarea cunostintelor, nu doar evocarea lor.

W.Hamilton observa ca imaginile nu se succed datorita asociatiei, ca inelele dintr-un lant, ci asociatia se explica prin 'legea reintegrarii': producerea, amintirea unei parti a unui element, atrage dupa sine reconstitu- irea intregului.

Tot Hamilton formuleaza 'Legea interesului': dintre toate amintirile pe care o stare prezenta le poate evoca, sunt reamintite cele care au interes actual.Aceasta lege explica acelasi obiect care poate evoca multe amintiri diferite, evoca un anumit eveniment.Aici joaca un rol important afectivitatea care este esentiala in fixarea si reamintirea asociatiilor, de exemplu: sunt zile in care ne vin in minte lucruri neplacute, necazuri, iar in altele surprize, bucurii.

In teoriile asociationiste s-au mai adaugat si alte conditii: natura excitantului, repetarea, intensitatea, timpul trecut de la perceptia corespunza- toare.Continuitatea si asemanarea nu pot explica memorarea constienta, voluntara, nici abstractizarea, gandirea.

I.6 RECUNOASTEREA SI REPRODUCEREA CA PROCESE DE    REACTUALIZARE

Recunoasterea si reproducerea sunt posibile datorita fixarii si consevarii. Recunoasterea este mai usor de realizat decat reproducerea presupunand doar o identificare a unor informatii deja stiute (o carte citita cu mult timp in urma, in timp ce o rasfoiesc, desi nu pot reproduce continutul, pot recunoaste anumite pagini, imi amintesc ca am citit-o).Dar se poate si ca recunoasterea in cazul de reproducere sa fie foarte vaga.Exemplu:o melodie pe care o pot fredona dar nu imi pot aminti unde am auzit-o si cand.Spre deosebire de animale, (care au si ele o capacitate), la om apare si constiinta de eveniment trecut si localizat exact in timp si spatiu.(A. Cosmovici,1996,151)

In reconstituirea momentului suntem ajutati de repere sociale:calendar, sarbatori, examen, nunti, botez, nasterietc., fenomene neobisnuite (cutre- mure, furtuni)

In momentul reproducerii amintirile sunt influentate si de tendintele, interesele noastre trecandu-le printr-o selectie .

Recunoasterea depinde de 2 factori:

a) fiecare element este mai mult sau mai putin usor de recunoscut, in functie de cat a durat achizitia initiala si in ce masura se aseamana elementele noi si vechi.

b) subiectul adopta o strategie conforma cu estimarea lui privind probabilitatea de a vedea aparand un element din prima lista ca si conforma cu 'utilitatile' respective pentru 4 efecte posibile: a recunoaste exact sau eronat si a nu recunoaste exact sau eronat.

Reproducerea (evocarea) se poate face ordonat sau liber.Cea libera favorizeaza o activitate de structurare si permite punerea in evidenta a acestei acestei activitati (elementele din lista sunt aranjate in categorii sau se leaga de o tema comuna).

I.7 ROLUL MEMORIEI IN VIATA PSIHICA

Memoria nu seamana cu un simplu depozit de materiale, memoria de lunga durata transforma impresiile.

Memoria face posibila dezvoltarea evolutiei psihice in raport cu experienta acumulata. Datorita ei invatam sa mergem, sa vorbim, sa traim sentimente complexe, sa ne imaginam viitoruletc

Face posibila constiuirea structurilor psihice superioare: inteligenta si personalitatea constituie cea mai mare parte a inconstientului care influenteaza activitatea noastra constienta din fiecare moment.

In ce conditii cunostintele acumulate, memorate pot favoriza imaginatia si gandirea?Cum pot contribui la o activitate eficienta, creatoare?

O categorie ar fi:consolidarea unor sisteme mintale maleabile, valoroase pentru activitatea prin care solutionam deficientele care se ivesc.Ehrlich prezinta memoria ca 'un sistem functional general care comanda ansamblu activitatilor perceptive, motorii si intelectuale ale subiectului'.Termenul 'comanda' poate dezorienta; el ar vrea sa accentueze rolul fundamental al memoriei in viata psihica.

De memorie depinde dezvoltarea gandirii si imaginatiei.Nu e vorba de memoria inferioara, mecanica, ci de asimilarea inteligenta, sistematica. Raportul dintre memorie si gandire nu e simplu, pentru ca se cunosc debili mintali cu o memorie extraordinara, iar multi oameni de seama nu au calitati deosebite ale memoriei.

Despre memorie, Piaget(1970) spunea ca "in sens strict, este un caz particular al cunoasterii, si anume al cunoasterii trecutului, si ca atare, ea face partea din ansamblul de mecanisme cognitive, care, in mod global, poate fi considerata ca inteligenta'.

Schemele care se constriuesc in cursul dezvoltarii intelectului codifica si organizeaza materialul de memorat si insasi amintirile.

I.8 ASPECTELE PSIHOFIZIOLOGICE ALE MEMORIEI

Informatia retinuta ar putea fi 'codificata' prin unele modificari ale structurii moleculelor substantelor chimice care compun celula, in general, si neuronii in particular.Aceste mecanisme biochimice ar putea explica functiile memoriei de lunga durata. (Reuchelin Maurice,"Psihologie generala, 1999,pg.184)

Ipoteze biochimice

Informatia care circula in sistemul nervos poate fi 'codificata' sub forma unei succesiuni de semnale electrice.Dar informatia poate fi codificata inca si mai durabil intr-o forma chimica.

Mesajul genetic este inscris in cromozomii nucleelor celulelor.Suportul fundamental este constituit din moleculele acidului ADN.

Ipoteze bazate pe distributia impulsurilor nervoase

Aceasta ipoteza cauta baza "engramei", adica inregistrarea unei informatii in functia electrica a creierului.

Fessard propune un model neurofiziologic in care distributia spatiala a fenomenelor electrice, care au loc in creier, joaca un rol important.

Impulsurile nervoase sunt transmise prin neuroni.Informatia e codificata si transmisa la sinapse.Recunoasterea unui eveniment, declansarea unui raspuns invatat se produce atunci cand o configuratie actuala se suprapune exact pe urmele unei configuratii anterioare.

Fenomenul de consolidare consta in prelucrarea informatiilor acumulate chiar in timpul invatarii.Daca se perturba tratarea informatiilor in timpul acestei faze (de exemplu: administrare unui narcotic) se diminueaza cantitatea de informatie memorizata.Pierderea este cu atat mai mare, cu cat perturbatia intervine mai curand dupa invatare.Este fara efect daca au trecut cel putin 6 minute intre sfarsitul invatarii si perturbarea respectiva, ceea ce permite evaluarea duratei acestei faze de 'consolidare'.

Rolul unor structuri cerebrale

Unele regiuni bine determinate ale creierului pot fi distruse de leziuni sau raniri.Se poate intampla ca anumite parti din creier sa fie scoase pentru a incerca suprimarea, la un bolnav, a unor tulburari grave (in epilepsie -excizia unei parti a regiunii temporale a cortexului si a unor regiuni subiacente).S-a constatat ca suprimarea hipocamp-ului daca este practicata bilateral, atrage dupa sine tulburari grave si globale ale memoriei.Memoria de scurta durata nu pare a fi afectata, dar e incapabil de a stoca informatia pe termen lung.In memoria de lunga durata pastrandu-se doar informatiile care au premers cu mult inainte de interventia chirurgicala.In cazul lobilor temporali, efectele asupra memoriei sunt partiale si depind de natura stimulului si a lobului: - in lobul drept s-a observat ca sunt mai greu de memorat informatiile vizuale, non verbale, nesemnificante,

- iar in lobul stang sunt mai greu de memorat informatiile verbale, semnifi-cante.

In prezent, diferite regiuni ale creierului sunt privite ca parti complementare ce lucreza in interactiune.

I.9 MEMORIE SI UITARE

Uitarea apare atunci cand recunoasterea si reproducerea nu se produc. Uitarea este imposibilitatea de a actualiza amintirile, este rezultatul instaurarii unei inhibitii.Este un proces natural, normal si relativ necesar. Din punct de vedere neurofiziologic sunt trei tipuri de inhibitie: 1)de stingere (dupa modelul unui reflex conditionat), 2)de protectie (in cazul supra incarcarii sau al memorarii pe fond de oboseala, stari emotionale nefavorabile), 3)de inductie negativa (stergerea unui material de catre altul

foarte asemanator).In conditiile favorabile, uneori speciale, amintiri ce pareau complet uitate se pot reactualiza.

Capacitatea de reproducere nu este uniforma, cum si nici cea de retinere nu este si care variaza in organul senzorial solicitat (vizual, auditiv, verbo-motor).Rezulta ca memoria si uitarea au caracter selectiv.Nu uitam ceea ce este foarte important pentru noi.Uitarea este indispensabila.Altfel, perceptiile s-ar amesteca mereu cu imagini vii, si orientarea in prezent ar deveni foarte deficienta, de exemplu: un ziarist este chemat ca martor la un proces.Imaginandu-si puternic ce va fi in instanta, dar lucrurlile decurgand altfel, el a dat nastere la incurcaturi, amestecand imaginatia sa vie cu realitatea.

Uitarea se produce mai repede in primele zile, cand e vorba de cuvinte fara sens, apoi ritmul se diminueaza mult.Dar in cazul unor texte coerente, tabloul e diferit.Uitarea decurge mai lent si exista momente cand ne amintim mai multe lucruri uitate in zilele precedente.Aceste scurte reveniri sunt denumite 'reminescente' .

Uitarea poate fi totala (nu se poate reactualiza nici macar o parte a materialului) sau partiala (fragmentara, selectiva)

I.10 PATOLOGIA MEMORIEI

Maladiile memoriei trebuie studiate in calitate de stari psihice morbide, care ne ajuta mai bine sa intelegem starea normala.

In HIPERMNEZIE persoana isi aminteste cunostinte de mult uitate.Este greu de determinat daca este vorba de o activare generala a memoriei, deoarece gradul de activare este un lucru relativ.Ea pare sa depinda exclusiv de cauze fiziologice si in special de rapiditatea circulatiei cerebrale.

AMNEZIA este o tulbuarea ce afecteaza memoria prin stergerea amintirilor.Poate actiona partial sau general.Cea partiala afecteaza doar o singura categorie de amintiri, lasandu-le pe celelate intacte, cel putin in aparenta.Cea generala afecteaza memoria in totalitate, sub toate formele facand sparturi care nu mai pot fi astupate, distrugand-o in totalitate incetul cu incetul.

Dupa timpul care actioneaza sunt amnezii temporare si amnezii progresive.

Cele temporare se instaleaza si dispare brusc si poate sa dureze de la cateva minute pana la ani.Amneziile progresive sunt cele care printr-o actiune lenta de disolutie duc la abolirea completa a memoriei.Si tocmai prin aceasta evolutie lenta ne arata modul in care memoria se dezorganizeaza. "Distrugerea progresiva a memoriei urmeaza un mers logic, o lege.Ea coboara in mod progresiv de la instabil la stabil, incepand cu amintirile cele mai recente", care, slab fixate, nu sunt asociate suficient cu celelalte.Achizitiile ce rezista cel mai mult timp sunt cele aproape in intregime organice, rutina cotidiana, obisnuintele contractate de multa vreme pentru care sunt suficienti ganglionii cerebrali, bulbul si maduva.

(Th. Ribot,"Memoria si patologia ei", 2000, pg.94)

In functie de perioada uitata, poate fi anterograda sau retrograda.

Anterograda este deficienta de fixare: sti ce ai facut in trecut, dar nu si acum cateva minute.

Cea retrogada survine in urma unor accidente sau afectiuni ale creierului.Consta in uitarea trecutului, de obicei pentru cateva zile.Este grava in cazul in care bolnavul nu stie cine e, si trebuie sa ia totul de la cap, inceput.

Memoria implicita, se utilizeaza cand in mod voluntar nu isi aminteste notiuni, evenimente (memoria explicita), dar poate utiliza aceleasi cunostinte intr-o activitate obisnuita.

In AGNOZII intervine nerecunoasterea obiectelor si a utilizarii lor.

Memoria este o functie fundamentala, fara de care constructiile psihice complexe sunt imposibile, astfel amneziile extinse constituie tulburari foarte grave afectand intreaga viata psihica.Psihologii lucrand cu psihiatrii pot preciza natura si importanta tulburarilor mnezice ale unui bolnav.Ei o fac prin folosirea unor teste ale caror modalitati de aplicare sunt bine precizate si la care se cunosc rezultatele obtinute de grupele de subiecti normali.Este indispensabil sa existe o asemenea referinta pentru a se putea afirma existenta uni deficit sau pentru a-i aprecia marimea.Aceste norme de referin- ta se numesc etalonaje.Testele nu se pot folosi decat daca sunt etalonate.