ADOLESCENTA

Caracteristici psihologice generale

Adolescenta se refera la perioada 14/19 ani. E perioada de varsta cea mai complexa. Are loc trecerea in stadiul superior al dezvoltarii fizice, psihice si sociale, ceea ce permite iesirea din societatea de tip tutelar. E perioada integrarii in viata cultural-sociala mai larga.

Adolescenta se caracterizeaza printr-o importanta crestere si transformare corporala si psihica. E contraindicata tratarea unilaterala ,in sens numai biologic sau numai psihosocial.

Intre structura organica, fizica si cea psihosociala e un raport de interdependenta., totusi ritmurile dezvoltarii organice si psihologice nefiind egale pot avea loc unele dificultati de adaptare la cerintele sociale mereu crescande, dar in conditiile familiare si educationale normale, asemenea dificultati care pot genera crize, pot fi evitate.

Adolescenta are 3 caracteristici dominante:

a)     afirmarea eu-lui, a propriei personalitati

b)    nasterea gandirii personale si descoperirea lumii valorilor

c)     integrarea treptata in valorile vietii

Principala problema a adolescentei e aceea a identificarii de sine, a dezvoltarii constiintei de sine. E vorba de intensificare a perceptiei de sine, unde avem in vedere propria imagine corporala, fizionomie, tinuta. Perceptia de sine alimenteaza ideea de sine care se modifica, se corecteaza mereu iar procesul de autoidentificare ramane deschis.(Cine sunt eu?)

James a fost primul psiholog american care a acordat atentie problemei dezvoltarii constiintei de sine si a analizat psihologic, distanta dintre eu si sinele.

Personalitatea consta din eu-l cel ce cunoaste si este constient de sinele, cel ce e cunoscut de eu.

Sinele cuprinde 3 feluri de elemente structurale:

sinele corporal, material

sinele social

sinele spiritual.

Sinele corporal-material -se refera la corp, imbracaminte, camin, carti, obiecte, dar si prieteni, vecini, deci multe materiale se refera la tot ce poseda o persoana.

Sinele social consta din reputatia si recunoasterea unei identitati umane. E consideratia pe care o obtine o persoana in mediul sau. Unele componente ale sinelui, ca de pilda onoarea, reputatia persoanei are o mai mare pondere decat altele. Sinele social incorporeaza o experienta sociala de roluri si de statute sociale.

Sinele spiritual- exprima prin constiinta propriei activitati, a tendintelor si a aptitudinilor psihice de care dispune. Adolescenta constituie o perioada importanta in dezvoltarea aptitudinilor intelectuale.

Particularitatile aptitudinilor intelectuale ale adolescentilor

Leites, comparand particularitatile activitatii intelectuale la scolarii mici, mijlocii si mari a evidentiat la adolescenti o importanta dezvoltare a gandirii teoretice. Acesta spune ca elevii din clasele mai mari, mai des si insistent pun intrebarea DE CE? si exprima indoieli, privind caracterul convingator al explicatiilor date de profesori la lectii.

Activitatea lor de gandire e mult mai activa si independenta, bazata pe informatii bogate, ceea ce da nastere unor dispute cu scopul explicatiei cauzale.

Pentru adolescenti    e caracteristica tendinta spre a face generalizari si a cauta principii generale si legi la care se refera exemple particulare.

Dezvoltarea functiilor cognitive si intelectuale la adolescenti cuprinde 2 aspecte:

a)     calitativ: se refera la faptul ca adolescentul rezolva problemele intelectuale mai usor, repede si eficient comparativ cu copilul de varsta scolara mica si mijlocie.

b)    Cantitativ: vizeaza progresele in structura proceselor intelectuale. E mai important nu atat ce fel de probleme rezolva omul cat aspectul care vizeaza modul , stilul cum il face.

Studierea progreselor structurale in dezvoltarea intelectului o avem drept model in lucrarile lui Piaget. Varsta de 12 -15 ani este dupa Piaget, perioada nasterii gandirii ipotetico-deductive, a capacitatii de a abstractiza si a alege ipoteze alternative si de a face in mod corect analiza propriei sale gandiri.( Cum gandesc eu?)

La finalul adolescentei, baietii si fetele manifesta priceperea de a valorifica cunostintele si faptele studiate in scopul argumentarii, capacitatea de a-si regla gandirea in toate verigile sale de desfasurare.

Exista deosebiri individuale in privinta dezvoltarii capacitatii ipotetico-deductive. Unii o poseda deja la 14/15 ani, iar altii nu sunt capabili pentru aceasta nici la varsta adulta. Piaget sustine ca aproape jumatate dintre adulti nu se descurca in rezolvarea de probleme de gandire care solicita prezenta gandirii formal-operationale. Pe multi psihologi ii tulbura ideea lui Piaget ca dezvoltarea calitativa a intelectului se incheie deja la inceputul tineretii.

Insa dupa stadiul rezolvarii problemelor cu care se finalizeaza modul lui Piaget, urmeaza inca un stadiu caracterizat prin capacitatea de a gasi, a pune a vedea probleme nerezolvate inca. Piaget sublinia ca in ceea ce priveste aptitudinile intelectuale, tinerii isi valorifica mai eficient acestea in domeniile de activitate care pentru ei prezinta o importanta si un interes, de aceea pentru a evidentia potentialul intelectual real al personalitatii e necesar inainte de toate sa precizam sfera intereselor dominante in care omul isi valorifica la maximul aptitudinile.

Dezvoltarea intelectului in adolescenta si in tinerete e strans legata de dezvoltarea aptitudinilor creatoare, care presupun nu pur si simplu insusirea informatiilor ci manifestarea initiativei, agerimii intelectuale.

Abordarea creativitatii sub aspectul varstelor reclama stabilirea legaturii intre productivitatea creatoare maxima si varsta, prin metoda analizei produselor activitatii.

Psihologii americani Dennis si Lehman au studiat creativitatea sub aspectul varstelor. Studiul facut asupra oamenilor de stiinta, artistilor, ganditorilor a demonstrat ca cea mai productiva perioada in viata omului e intre 20-40 ani, cu anumite variatii in functie de profesii.

Au fost evidentiate calitatile de personalitate ca:

- atitudinea de asumare a riscului

- independenta in gandire si actiune

- dispozitia sper autoevaluare critica

- trasaturi de caracter (modestia).

Aptitudinile nu sunt creative prin ele insele ci devin creative pe masura ce sunt activate si valorificate prin motive si atitudini creative. Abordarea creativitatii sub aspectul varstelor se bazeaza pe studiul procesului de gandire cu scopul de a evidentia gandirea creatoare, de cea necreatoare.

Gandirea creatoare ca si capacitatea de creatie in adolescenta devine o stare psihica promovata de societate prin competitii, concursuri.

Creativitatea intelectuala se evidentiaza la adolescenti prin participarea la diferite concursuri, constituie un caz particular al activismului personalitatii creatoare, a capacitatii de a depasi limitele obisnuite, de a introduce modificarile necesare "din mers". Aceasta calitate se manifesta nu numai in activitatea intelectuala.

Din pacate parametrii creativitatii si insusirile de personalitate care le insotesc nu sunt studiate.

Studiul creativitatii in psihologia contemporana, depaseste factorii cognitivi. Tot mai mult se face necesara analiza creativitatii la nivelul intregi personalitati.

Inteligenta umana ar insemna ceva sec, daca nu ar fi dublata si sustinuta de o afectivitate corespunzatoare.

Potentialul creator al personalitatii nu se reduce deloc la calitatea intelectului de care dispune omul. Sper deosebire de activitatea supla de adaptare, creativitatea are un caracter orientat spre scop. Adevarul psihologic e ca persoanele care ating un nivel superior de creativitate se remarca prin caracteristici specifice, prin anumite calitati ale perceptiei (spiritul de observatie), prin spontaneitate de idei si combinarea acestora cu imaginile si prin disponibilitati temperamentale si de caracter, prin insusiri ale motivatiei, toate aceste particularitati insotesc creativitatea, o dinamizeaza, o sustin.

Unul din motivele fundamentale ale personalitatii creatoare e curiozitatea perceptiva, cognitiva, epistemica.(BERLYNE)

Berlyne considera aceasta curiozitate ca fiind o caracteristica general umana. Totusi la indivizi creatori aceasta insusire se manifesta mai frecvent si mai pronuntat. S-a constatat in cazul copiilor creativi ca ei sunt inclinati spre cele mai variate forme de explorare a obiectelor, ei doresc sa experimenteze totul, sa puna intrebari neobisnuite si-si asuma adeseori riscuri care depasesc limitele familiarului.

Incontestabil, la toate aceste caracteristici creative se adauga si puterea de munca, deosebite calitati ale vointei; aceste insusiri la adolescenti ating nivelul maxim.