ANXIETATEA: DEFINIRE SI CARACTERIZARE GENERALA

ANXIETATEA: DEFINIRE SI CARACTERIZARE GENERALA

Termenul de anxietate poate fi considerat unul relativ nou, evidentiat si promovat gratie unor lucrari recente in domeniul clinic. Din punct de vedere etimologic, acest termen are ca si corespondent in limba engleza, termenul anxiety si in limba germana, termenul angst(ngste). Intre cei doi termeni apar diferente in ceea ce priveste sensul, intrucat termenul angst inglobeaza si nuanta de spaima, fiind utilizat la plural (ngste) si semnificand-in limba germana- mai multe aspecte ale fricii, in situatia in care cuvantul german furcgh (frica) nu are plural.

Ca si element al tulburarilor de natura psihica, anxietatea apare si se manifesta foarte frecvent in combinatie cu simptomatologia depresiei. Tocmai de aceea, multe cazuri de tulburari in sfera emotionala, sunt diagnosticate ca tulburari depresiv-anxioase, putand exista o usoara predominanta fie a simptomelor depresive, fie a celor anxioase.

Chiar daca in trecut anxietatea nu era un termen atat de vehiculat, in zilele noastre este destul de cunoscut, multi autori catalogand perioada in care traim ca o "epoca a anxietatii". Multitudinea de inovatii, descoperiri, urbanizarea si industrializarea intensa, infiintarea unor noi domenii de activitate sau cerintele excesive, mereu in schimbare ale vechilor arii de activitate au determinat instalarea unui stres permanent atat la nivel social cat si profesional si familial. Recurgerea tot mai pregnanta la consumul de alcool si droguri impreuna cu cresterea numarului de sinucideri au fost interpretate ca un semn de crestere generala a anxietatii.

In prezenta anxietatii dispare capacitatea de analiza cauzala a caracteristicilor nefavorabile, traite ale situatiilor. Uneori, anxietatea blocheaza complet viata sufleteasca, devenind sufocanta in primul rand datorita simptomelor de ordin biologic(dispnee, tahicardie, tremor, cresterea tensiunii arteriale).(Pamfil, Ogodescu, 1974).

Anxietatea este intalnita cu frecventa de-a lungul vietii, contribuind la mentinerea unui nivel inalt de activare a mecanismelor de alerta ale organismului, ajutand individul sa se ajusteze in fata situatiei, desi nu intotdeauna procesul de adaptare este unul eficient. Anxietatea nu mai este considerata normala atunci cand devine cvasipermanenta si afecteaza viata si activitatea cotidiana a individului. (Tudose, 2003).

Anxietatea se manifesta ori de cate ori in campul de constiinta apare o fisura. Ea apare ca o tensiune la nivelul vietii psihice fiind legata de procesul de asteptare manifestat la nivele variate : de cunoastere, afective, etc. In momentul in care anxietatea se detaseaza de structura vietii psihice si incepe sa se transforme in suferinta poate atinge cot paroxistice, busculand si invadand constiinta, devenind o traire dureroasa.(Pamfil, Ogodescu, 1974)

Scoala timisoreana de psihiatrie considera ca anxietatea este "trairea in plan psihologic a crizei de informatie"(Pamfil, Ogodescu, 1974, pag. 175). Principala sursa producatoare de frica este individul insusi, el traind mereu cu frica de reducere la un anumit punct care este corelat cu inexistenta manifestata prin moarte.

Pe masura ce se accentueaza, anxietatea este din ce in ce mai puternic relationata cu un dezechilibru pus in evidenta de contradictiile dintre individ si mediu, in sfera relatiilor sociale, morale, culturale, juridice existente la nivelul societatii. Anxietatea nu face altceva decat sa determine dezadaptarea si patrunderea individului in neant, determinand o diminuare puternica a capacitatii si fortelor lui individuale si energetice.

Individul anxios nu va recunoaste cu usurinta irationalitatea care se manifesta in gandirea lui, nu va renunta la anumite idei, deoarece pentru el au avantaje adaptative. Seligman si colab.(apud Marian, 2003) considerau ca pe masura ce creste nivelul de deznadejde si disperare, persoana va avea tot mai putine posibilitati de scapare din plasa propriilor mecanisme defensive.

Anxiosii recurg frecvent la rationalizare, prin care explica fuga de responsabilitati (anxietatea va deveni mai rationala). O alta modalitate este negarea, refuzul de a accepta existenta situatiei generatoare de anxietate, cu toate ca simptomatologia fiziologica este prezenta. Se recurge de asemenea la narcotizare (consum de alcool si medicamente autoadministrate). Narcotizarea anxietatii este descrisa de munca excesiva, corelata cu indispozitia somato-psihica in timpul liber. Relatiile sexuale si somnul adesea dobandesc un caracter compulsiv. O ultima modalitate este reprezentata de o evitare a situatiilor, gandurilor sau sentimentelor generatoare de anxietate (individul poate fi constient sau vag constient de starile anxioase si de faptul ca le evita). Repetarea si practicarea exagerata a acestor mecanisme determina automatizarea lor. (Marian, 2003)   

Anxietatea a fost definita de Janet ca o "teama fara obiect, manifestata prin neliniste psihomotorie, modificari vegetative si disfunctii comportamentale"(Tudose, 2003). Anxietatea este congruenta cu o stare de tensiune puternica ce apare ca urmare a unei constatari primitive a scaderii drastice a sigurantei de viata, dar si ca rezultat al cresterii nivelului de energie vitala. Ea se instaleaza brusc, cu o intensitate in crescendo, in platou sau in maximum.

Cand individul se pregateste pentru infruntarea unui pericol posibil resimte anxietatea ca pe o reactie de aparare, in care apare pregnant si sentimentul de frica, teama. Aceasta teama este dovada unui grad de inteligenta care il determina pe individ sa se protejeze in fata pericolului. Totusi, cand acest pericol este reprezentat si descris de elemente cum ar fi: animale mici, intuneric, modelul instinctiv prin care individul cauta sa se protejeze in fata pericolului nu mai este caracterizat prin inteligenta, ci dimpotriva este unul "ne-inteligent".(Pamfil, Ogodescu, 1974)

Eticheta de anxietate este corespondentul unei stari caracterizate prin tonuri afective negative si neplacute, fiind o constelatie de fenomene cognitive, fiziologice, comportamentale si afective.(Ban, 2004)

Anxietatea este o stare de teama confuza, o frica irationala, inexplicabila, fara o motivatie cunoscuta de subiect si care nu poate fi pusa pe seama unei afectiuni organice sau a unei alte boli psihice. Se poate vorbi despre un comportament anticipativ sau de raspuns la anumiti stimuli care au produs teama in trecut.(Georgescu, 1998)

Prin urmare, orice teama, care atinge un nivel atat de puternic incat impiedica individul sa desfasoare activitatile care constituie rutina zilnica sau orice alt tip de activitati, poate fi catalogata ca fiind patologica, ea constituind o stare pe care, majoritatea autorilor o denumesc anxietate.

In limbaj laic, anxietatea este relationata cu frica, insa specialistii vad mult mai departe de aceasta asumptie. Frica apare si se manifesta, indiferent de intensitatea ei, in prezenta obiectului, adica are un caracter mult mai concret decat anxietatea care este mai degraba un sentiment de amenintare vaga. Frica este considerata un raspuns emotional neplacut, fiind insotita de numeroase manifestari vegetative determinate de o amenintare sau de un pericol extern real, cunoscut. In general, frica are un caracter adaptativ, de pregatire in fata pericolului care ameninta valorile individuale ale subiectului.

Atunci cand vorbim despre frica, trebuie sa mentionam existenta a doua dimensiuni importante ale acesteia: una de ordin biologic, ce face trimitere la instinctul de conservare a propriei vieti in primul rand si a speciei in al doilea rand, precum si una de ordin social-moral determinata de perturbarea a ceea ce numim "metabolism informational".(Angheluta, St. Nica-Udangiu, L. Nica-Udangiu, 1986)

Desi persoana care traieste un nivel ridicat de anxietate, este constienta ca reactiile sale sunt exagerate, nu va recunoaste deschis caracterul irational al temerilor sale, ci dimpotriva va evita sa aduca in discutie aceste aspecte(Marian, 2003). Persoana se va observa tot mai frecvent in ipostaze de evitare a unor situatii fata de care a experimentat o teama exagerata

Atunci cand vorbim despre anxietatea de nivel patologic, nu putem stabili cum precizie originile acesteia, intrucat anxietatea nu are un punct clar pe structura caruia se dezvolta. Dimpotriva, in momentul in care atinge pragul unei tulburari anxioase, ea imbina disfunctionalitati in mai multe arii de activitate.

Se vorbeste despre existenta mai multor tipuri de frica si anxietate in functie de geneza acestora. Astfel vom intalni:

a) anxietatea reala, cu origini intr-un pericol palpabil real: un accident suferit pe un drum necunoscut, neiluminat;

b) anxietatea morala, ce survine atunci cand suntem pusi in situatia de a incalca aumite reguli, legi pe care le consideram dezirabile si morale;

c) anxietatea nevrotica, descrisa ca rezultand din conflictele reale pe care le-am trait in copilarie si care au fost reprimate fara a fi rezolvate;

d) axietatea existentiala, care apare in situatiile in care experimentam teama ca nu vom putea sa traim in asa fel incat sa atingem punctul culminant reprezentat de autorealizare;

e) anxietatea psihotica ce are ca sursa depresia endogena, schizofrenia;

f) frica pentru viata proprie(vitalangst) care face trimitere la tendinta de protejare, conservare a integritatii corporale.

Anxietatea se intalneste in mai multe circumstante patologice: in neurastenii, nevroze, stari depresive, in debutul psihozelor presenile si a dementelor, in sindromul de abstinenta la toxicomani.

O stare accentuata e anxietate are numeroase cauze, printre care tulburari medicale sau psihiatrice, diverse medicamente, diferite substante de abuz (inclusiv cofeina). Totusi, cea mai frecventa cauza este incapacitatea individului de a face fata agentilor care cauzeaza stres. Acesta poate fi definit ca orice solicitare de natura fizica sau psihica la care este supus individul. Starile anxioase accentuate pot fi cauzate si de tulburari de ordin medical (cum ar fi afectiunile tiroidei) sau psihiatric (cum ar fi atacurile de panica sau depresia). La populatia tanara, tulburarile psihiatrice sunt o cauza frecventa de anxietate.

Marian(2003) sublinia necesitatea de cunoastere a factorilor ce contribuie la mentinerea anxietatii:

Sursele cronice ale comportamentului dezorganizat sunt redate de amenintari in care planeaza o incertitudine, in care apare un conflict;

Dezinformarea si lipsa constientizarii motivelor;

Esecul confruntarii determina expansiunea problemei;

Absenta alternativelor satisfacatoare;

Focalizarea asupra propriei persoane;

Imageria intruziva: la stimulul imaginat, pacientul are o reactie reala determinand o mai intensa cristalizare a ideii ca o confruntare cu situatia reala ar fi dezastruoasa;

Cercurile vicioase fac trimitere la consecintele negative pe care le aduce evitarea confruntarii(renuntarea la activitatile placute, determinand treptat agravarea anxietatii

CRITERII DE DIAGNOSTIC PENTRU TULBURARILE ANXIOASE

Anxietatea este un simptom intalnit cu o frecventa mare in majoritatea sindroamelor si entitatilor nosografice din psihiatrie. Tulburarile anxioase cuprind un grup de tulburari in care anxietatea este un simptom principal(anxietatea generalizata si tulburarile de panica), fie este traita in situatia in care individul incearca sa controleze anumite comportamente dezadaptative(tulburari fobice si tulburari obsesiv-compulsive).

Pacientii diagnosticati cu anxietate-indiferent de tipul tulburarilor manifestate din sfera tulburarilor anxioase- descriu in general 3 categorii de simptome:

Simptome psihopatologice: senzatii chinuitoare de apasare, neliniste si tensiune interioara, sentimentul de neajutorare;

Simptome psihomotorii: agitatie psihomotorie,pana la raptus sau inhibitie psihomotorie pana la stupoare, expresie a fetei specifica;

Semne si simptome autonome: dilatarea pupilelor, tahipnee, insomnie, paloare a fetei, gura uscata, absenta libidoului si a potentei, transpiratie, diaree, anorexie, hiperglicemie, hipertensiune.

In functie de nivelul de anxietate, dar si de caracteristicile individului, aceste simptome se manifesta variat, unele sunt mai pregnante, altele mai estompate. Nu poate fi diagnosticata nici o forma a tulburarilor anxioase, daca simptomele sunt exclusiv fizice, in aceasta situatie cauzele fiind de regula boli sau tulburari de ordin biologic.

Schulte(1990) considera ca apasarea si ideea de neajutorare in fata unei amenintari vagi sunt elemente caracteristice.

In general, tulburarile anxioase sunt descrise de o intesitate puternica a anxietatii si a comportamentelor de evitare. Anxietatea este descrisa si de neputinta de a ne bucura de anumite satisfactii pe plan familial, profesional etc.

Tulburarile anxioase sunt stari anormale, principalele lor caracteristici clinice si somatice fiind reprezentate de simptome somatice si mintale ale anxietatii, nefiind secundare unei boli cerebrale organice sau altei tulburari psihice(Gelder, Gath, Mayou, 1994)

1.1.2.1. ANXIETATEA GENERALIZATA

Conform DSM IV(2004) criteriile de diagnostic pentru anxietatea generalizata sunt:

Anxietate si preocupare(expectatie aprehensiva), survenind mai multe zile da decat nu timp de cel putin 5-6 luni, in legatura cu un numar de evenimente sau activitati(cum ar fi performanta in munca sau scolara);

Persoana constata ca este dificil sa-si controleze preocuparea;

3. Anxietatea si preocuparea sunt asociate cu trei(sau mai multe) dintre urmatoarele 6 simptome( cu cel putin cateva simptome prezente in mai multe zile da decat nu in ultimele 6 luni):

neliniste sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;

a fi rapid fatigabil;

dificultate in concentrare sau senzatie de vid mintal;

iritabilitate;

tensiune musculara;

perturbare de somn(dificultate in a adormi sau in a ramane adormit sau somn nelinistit si nesatisfacator).

4. Focarul anxietatii si preocuparii nu este limitat la elementele unei tulburari de pe axa I, de exemplu anxietatea sau panica nu este in legatura cu a avea un atac de panica(ca in panica), a fi pus in dificultate in public(ca in fobia sociala), a fi contaminat(ca in tulburarea obsesiv-compulsiva), a fi departe de casa sau de rudele apropiate (ca in anxietatea de separare), a lua in greutate(ca in anorexia nervoasa), a avea multiple acuze somatice(ca in tulburarea de somatizare) sau a avea o maladie grava(ca in hipocondrie), iar anxietatea si preocuparea nu survin exclusiv in cursul stresului posttraumatic.

5. Anxietatea, preocuparea sau simptomele somatice cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii de functionare importante;

6. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante(drog de abuz sau medicament) ori ale unei conditii medicale generale si nu apare exclusiv in timpul unei tulburari afective, tulburari psihotice ori ale unei tulburari de dezvoltare pervesiva.

Pacientii care prezinta aceasta tulburare se plang adesea de slabirea memoriei atunci cand de fapt resimt efectele unei concentrari insuficiente. Aspectul unui pacient cu anxietate generalizata este unul specific: fata incordata, postura tensionata, are pielea palida, transpira puternic in special la nivelul mainilor, picioarelor si axilelor, izbucneste foarte usor in plans. Somnul de asemenea este afectat: individul adoarme greu, se trezeste des, relatand numeroase cosmaruri. Pot aparea si crize de pavor nocturn, individul trezindu-se cu un sentiment de frica sau amintindu-si un cosmar. La trezire adesea se simte neodihnit.(Gelder, Gath, Mayou, 1994).

Tulburarea anxioasa generalizata poate fi descrisa prin episoade de anxietate difuza si persistenta, fara a descrie variatii acute ale nivelului anxietatii.(Marian, 2003)

Multi indivizi cu anxietate generalizata, resimt o puternica tensiune musculara, tremor, contractura,senzatii de durere si trepidatie, au maini reci, gura uscata, transpira puternic,prezinta greata, diaree, senzatie de "nod in gat", tendinta spre un raspuns de tresarire exagerat.

Majoritatea indivizilor cu anxietate generalizata declara ca in cea mai mare parte a vietii lor s-au simtit anxiosi. Debutul poate fi inregistrat in copilarie, dar sunt frecvente cazurile de aparitie dupa 20 de ani. Evolutia este cronica, fluctuanta, inrautatindu-se considerabil in perioadele de stres.

Tulburarea de anxietate generalizata este intalnita mai frecvent la femei decat la barbati, atat in mediul clinic cat si in cazul persoanelor normale.

1.1.3. MODELE TEORETICE ALE ANXIETATII

Anxietatea este un aspect care a fost abordat de-a lungul timpului de medici si psihologi care in incursiunile lor au incercat sa detecteze elementele caracteristice, sursele, modul in care indivizii reactioneaza atunci cand se confrunta cu anxietatea.

Prin urmare, modelele teoretice aferente anxietatii sunt diverse, exprimand o varietate de idei si concluzii furnizate de diverse experiente ale celor care le-au formulat. Ne referim aici in general la marile curente din psihologie: psihanaliza, existentialismul, behaviorismul, abordarile cognitiviste. La acestea se adauga si teoriile care vizeaza domeniul biologic.

1.1.3.1. ABORDAREA EXISTENTIALISTA A ANXIETATII

Anxietatea este o problema abordata de numeroase curente, intrucat prezenta ei a fost simtita pana dincolo de sfera practica a existentei sociale. Filosofii au fost preocupati de problema anxietatii.

Existentialismul enuntat initial de Soren Kierkegaard, un pastor danez, a dobandit un caracter ateist in scrierile lui Jean-Paul Sartre si o interpretare crestina in cele ale lui Gabriel Marcel. Martin Heidegger a facut o sinteza a ideilor promovate de ultimii doi exponenti.

Existentialistii vad individul ca fiind dependent de propriile resurse in relatia pe care o stabileste cu 3 lumi: lumea inconjuratoare(umwelt), lumea aproapelui nostru(mitwelt) si lumea din interiorul nostru(eigenwelt). Aceste resurse sunt vitale pentru aputea depasi anxietatea si a putea spera intr-o lume mai buna.

Ideile filosofice ale adeptilor existentialismului se contureaza in jurul conceptului de autenticitate, considerata singura cale prin care se poate depasi anxietatea existentiala privita ca o stare de teama, manifestata in absenta unei amenintari vitale si care are in comun cu starea de angoasa, notiunea de amenintare, insa se diferentiaza de aceasta printr-o mai mare complexitate structurala. Anxietatea existentiala este determinata de conditiile inerente vietii, pe care oamenii nu le constientizeaza, fiind inlaturate prin mecanismele de aparare ale Eu-lui.(Marian, 2006)

Kierkegaard considera ca    principala sursa generatoare de anxietate este constiinta mortii personale, insotita de teama ca individul va pierde persoanele apropiate (care vor muri), iar odata cu disparitia lor va pieri si o mare parte din fiinta lui.(Marian, 2006)

May a fost si el preocupat de anxietate, realizand numeroase observatii asupra diferentelor culturale in ceea ce priveste reprezentarea mortii, care in multe societati era considerat un subiect tabu, fie era negata. Rollo May(1972 apud Ionescu, 1990) sublinia faptul ca moartea individualizeaza omul, care este singurul care poate muri pentru el insusi, fara ca alta persoana sa poata muri in locul sau. Negarea mortii este egala cu pierderea vietii, ceea ce de asemenea la anxietate.

O alta sursa generatoare de anxietate este, dupa Bugental, singuratatea si izolarea fiintei umane, care este inevitabila, deoarece nu vom putea niciodata sa ocupam in totalitate locul celorlalti sau ei pe al nostru; cu toate ca vom considera ca ii cunoastem pe ceilalti, niciodata nu vom ajunge sa ii "scanam" in intregime.(Marian, 2006)

Paul Tillich(1952 apud Ionescu, 1990) identifica o alta sursa a anxietatii descrisa de pierderea semnificatiei vietii, care apare in momentul in care individul nu mai intelege aspectele lumii inconjuratoare.

1.1.3.2. ABORDAREA    PSIHANALITICA A ANXIETATII

Adeptii curentului psihanalitic pornesc de la premisa ca, in copilarie, individul se confrunta cu o serie de evenimente care constituie radacina comportamentelor manifestate la varsta adulta.

Freud si colaboratorii situeaza in centrul teoriei psihanalitice patru elemente, concepte majore: inconstientul - explorat de Freud prin tehnici de hipnoza, asociatii libere si analiza viselor - modelul topologic al psihicului - psihicul este vazut ca structura a trei elemente componente: Id, Ego si Superego - dezvoltarea psihosexuala - se pot dezvolta numeroase complexe: complexul lui Oedip, care nerezolvate duc la instalarea psihopatologiei - relatiile sociale si atasamentul.

Psihanalistii sustin ca problemele care determina instaurarea anxietatii sunt conflictele interne si motivele inconstiente. Anxietatea este vazuta drept un semnal care se activeaza in momentul aparitiei riscului ca dorintele infantile inacceptabile, de natura sexuala sa patrunda in sfera inconstientului. Adeptii psihanalizei considerau ca anxietatea este traita dupa ce Eu-l a fost suprasolicitat, acest exces de energie avand 3 surse posibile: lumea exterioara(anxietatea legata de realitate), Id-ul(anxietatea nevrotica) si Supraeu-l(anxietate morala). Decompensarea este mult mai probabila daca Eu-l a fost slabit printr-un deficit de dezvoltare in copilarie.(Gelder, Gath, Mayou, 1994).

Freud vorbeste despre anxietatea obiectiva care consta intr-un raspuns echivalent cu gradul de nocivitate al stimulului, dar si despre anxietatea nevrotica, ce descrie o disproportie intre intensitatea raspunsului si pericolul real. Anxietatea nevrotica este rezultatul conflictelor inconstiente dintre pulsiunile inacceptabile ale Sinelui si constrangerile Eului si Supraeului. Ulterior aceste idei au fost extinse, facandu-se trimitere si la neajutorarea si incapacitatea de control autoperceputa, teama de separare sau abandon, anticiparea dezaprobarii si intreruperea iubirii, sentimente considerate in mare parte inconstiente.(Atkinson,2003). Terapiile analitice vizeaza cresterea tolerantei la anxietate si nu eliminarea totala a acesteia.

Anxietatea pare a fi traita pentru inceput in momentul nasterii(anxietate primara). Nou-nascutul este suprasolicitat de actiunea mai multor excitanti exact in momentul in care este separat de mama, separarea constituind o cauza majora a anxietatii nevrotice.

Anxietatea este "centrul dinamic al nevrozelor" devenind un factor inconstient ce influenteaza puternic comportamentul.

Teoreticienii psihanalisti aveau o viziune aparte asupra tulburarilor anxioase pe care le-au distribuit de-a lungul unei axe in functie de gradul de severitate, astfel incat atacul de panica este privit ca avand un grad maxim de severitate, iar agorafobia fiind considerata initial o pseudofobie, abia ulterior fiind incadrata in sfera fobiilor.

1.1.3.3. PERSPECTIVA BIOLOGICA ASUPRA ANXIETATII

Teoriile biologice referitoare la anxietate subliniaza probabilitatea de transmitere ereditara a tulburarilor anxioase. Carey si Gottesman(1921 apud Atkinson, 2003) considerau ca 15% dintre parintii si fratii persoanelor cu tulburari de anxietate sunt afectati in mod asemanator. Studiile realizate pe gemeni au identificat o predispozitie ereditara foarte clara pentru atacurile de panica: comparativ cu gemenii dizigoti, cei monozigoti sunt de trei ori mai predispusi la atacuri de panica daca celalalt geaman este bolnav.

Slater si Shields(1969 apud Gelder, Gath, Mayou, 1994) au realizat un studiu in care au observat 17 perechi de gemeni monozigoti si 28 de perechi de gemeni dizigoti, in fiecare pereche existand un proband cu tulburare anxioasa. Rezultatele obtinute au indicat o prevalenta de 41% a tulburarilor de panica in cazul perechilor de gemeni monozigoti, comparativ cu doar 4% in cazul perchilor de gemeni dizigoti.

Specialistii au legat predispozitia inspre atacuri de panica la persoanele care sufera de atacuri de panica spontane- de existenta unor substante biochimice(cafeina, lactatul de sodiu precum si inhalarea unui amestec intre oxigen si dioxid de carbon). Aceste substante nu au efect asupra indivizilor sanatosi sau asupra celor cu fobii care raspund prin anxietate la un stimul extern.(McNally, 1990 apud Atkinson, 2003). Identificarea substantelor cerebrale numite colecistokinine a permis evidentierea faptului ca acestea produc atacuri de panica la pacientii care sufera de tulburari de panica. Medicamentele care previn producerea atacurilor de panica actioneaza tocmai asupra efectului produs de aceste substante la nivelul neuronilor.

Mult timp tulburarile de panica au fost privite mai degraba ca boli somatice decat ca tulburari mentale. Cognitivistii nu au fost de acord cu aceasta idee, ei fiind siguri ca atacurile de panica survin ca urmare a interpretarilor eronate atasate senzatiilor somatice. Spre exemplu, panica survine atunci cand persoana atribuie ritmul cardiac accelerat unui atac de cord iminent sau ameteala unei posibile comotii cerebrale. Cercetarile de laborator au aratat ca prin administrarea lactatului de sodiu vor aparea reactii fiziologice similare la toti subiectii, insa spre deosebire de subiectii din lotul de control, cei care sufera de panica vor raspunde printr-un atac de panica.(Yerazani, Balon, Pohl, 1989 apud Atkinson,2003)

Baxter(1988 apud Atkinson, 2003) a aratat, ca urmare a unor studii de scanare, ca activitatea metabolica dintr-o zona cerebrala specifica(situata intre lobii frontali si ganglionii bazali) difera de cea a persoanelor normale. Aceasta regiune este considerata a fi implicata in controlul miscarilor repetitive, aceasta parte a creierului putand juca rolul de informare a celorlalte parti cerebale pentru a indeparta nelinistea unei contaminari(odata ce mainile au fost spalate) sau a unei incendieri(daca a fost stins cuptorul).

Natura exacta a anomaliilor chimice nu este cunoscuta in totalitate, insa tratamentul cu medicamente care blocheaza captarea unui neurotransmitator pentru care ganglionii bazali sunt prevazuti cu receptori densi, amelioreaza simptomatologia obsesiv-compulsiva in aproximativ 60% din cazuri(Rapoport, 1989 apud Atkinson, 2003). Chiar daca probele genetice nu sunt in totalitate sigure, trasaturile personalitatii obsesive pot fi puse pe seama influentelor genetice.(Murray, 1981 apud Gelder, Gath, Mayou, 1994).

Cercetarile au permis identificarea a doua medicamente(Valium si Librium) folosite cu succes in tratarea anxietatii. Eficienta acestor medicamente a fost pusa de catre specialisti pe seama faptului ca aceste doua medicamente stabilesc o legatura cu moleculele receptoare specifice anumitor neuroni cerebrali, influentand totodata transmisia nervoasa. Se pare ca Valium-ul natural actioneaza asupra anumitor zone, mentinand anxietatea intr-un echilibru adecvat si fiind totodata eficient in ameliorarea simptomelor obsesive.(Atkinson, 2003)

1.1.3.4. ABORDAREA COMPORTAMENTALA A ANXIETATII

In cadrul acestor teorii se acorda o importanta aparte relatiei dintre comportament si invatare(asociativa si nonasociativa), interactiunea persoana-mediu fiind primordiala.

Prin urmare, comportamentalistii vad anxietatea ca rezultat al evenimentelor externe specifice: anxietatea generalizata survine odata cu neputinta persoanei de a controla situatiile de zi cu zi, fobiile imbracand forma unor raspunsuri de evitare(invatate direct sau prin observarea raspunsurilor oferite de ceilalti la un anumit stimul).(Atkinson,2003)

Teoriile comportamentaliste s-au oprit cu precadere asupra modalitatilor de interventie asupra anxietatii care s-au bazat in mare parte pe asumptiile filosofice legate de conditionarea clasica si operanta ca mijloace de descriere a momentului de instalare a tulburarilor anxioase.

Atkinson(2003) aminteste si notiunea de conditionare pregatita prin care se explica predispozitia biologica a oamenilor de a reactiona prin teama la anumite categorii de obiecte sau situatii. Daca aceste obiecte sau situatii sunt asociate cu trauma, survine imediat teama conditionata, care este rezistenta la stingere. Exista si posibilitatea ca anumite situatii sau obiecte fata de care individul dezvolta fobie in mod predilect sa fi fost selectate si considerate stimuli fobogeni inca din ontogeneza, iar individul le-a invatat ca atare(frica de inaltimi, serpi, intuneric, animale mari). O alta explicatie pentru tendinta de a dezvolta tulburari anxioase este data de existenta unei labilitati excesive a sistemului nervos vegetativ, disfunctie care poate fi mostenita genetic determinand implicit, insa nu in toate cazurile, o predispozitie mai accentuata inspre anxietate.(Gelder, Gath, Mayou, 1994)

Anxietatea a fost descrisa si explicata de comportamentalisti prin mai multe modele:

Modelul conditionarii clasice, care face trimitere la asocierea unui stimul nociv cu un stimul initial neutru(o situatie sociala sau un obiect), ceea ce va determina un comportament de evitare a stimulului pentru a preveni instalarea anxietatii.

2. "Frica de frica" consta in frica de aparitie a anxietatii si conditionarea interoceptiva. Intrucat pentru indivizii cu tulburare anxioasa lucrul cel mai grav il constituie posibilitatea aparitiei anxietatii, ei isi vor supraveghea foarte atent toate reactiile pentru a evita momentul anxios.

3. Interpretarea catastrofica este redata de exagerarea senzatiilor corporale ceea ce va duce la instalarea anxietatii(palpitatiile sunt interpretate ca un infarct miocardic iminent).

4. Sensibilitatea la anxietate care promoveaza ideea existentei unei predispozitii inspre interpretarea eronata a propriilor senzatii la indivizii cu sensibilitate la anxietate(Tudose, ).

La om, teama irationala care genereaza anxietatea are la baza urmatoarele aspecte: prezenta sau absenta altor oameni, animale mici, spatii deschise sau inchise, boala sau jignire.(Marian, 2003).

Exista o predispozitie diferita inspre anxietate de la un individ la altul lucru care presupune o explicatie ce se bazeaza in principal pe importanta factorilor de personalitate. Eysenk incearca sa explice acest lucru prin intermediul modelului bidimensional al personalitatii care descrie doua aspecte: neuroticism(intensitatea reactiilor sistemului nervos autonom la stimuli) si extroversiune(indica o variatie a normalitatii in functie de nivelele de arousal: nivelele scazute vor indica tendinta de cautare si acceptare a interactiunilor cu mediul, iar cele ridicate vor determina punerea in functiune a comportamentelor de evitare a interactiunilor cu mediul).

1.1.4. MODIFICARILE GENERATE DE ANXIETATE LA NIVELUL PERSONALITATII

"Nu-mi este frica de moarte, insa n-as vrea sa fiu de fata la venirea ei'.

Acesta fraza ilustreaza destul de bine anxietatea. In definitiv, anxietatea este o emotie fireasca; cu totii suntem mai mult sau mai putin anxiosi in fata unei situatii ce comporta un anumit risc: cand dam un examen, inainte de a lua cuvantul intr-o adunare, etc. Si cum nu este prea placut sa incerci o emotie precum anxietatea, incercam sa o ocolim procedand astfel incat sa evitam orice risc: cei mai anxiosi se vor pregati cat mai bine pentru examen, isi vor pregati discursul, incercand asfel sa previna riscul de a pierde controlul situatiei. Dar persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul anxietatii prin neprezentarea la un examen pe care-l considera prea greu.

Persoanele anxioase manifesta o tendinta accentuata de a se framanta in orice situatie, de a se gandi mai cu seama la posibile riscuri si pericole care ar pandi-o pe ea sau pe persoanele dragi. De cate ori se simte in nesiguranta, se gandeste la rau.
Pe de alta parte, cand este vorba de situatii viitoare, are tendinta de a anticipa toate riscurile, pentru a le controla mai bine. Persoana anxioasa pare sa dispuna de un veritabil 'radar' care ii ingaduie sa detecteze tot ceea ce ar putea duce la un incident sau la o catastrofa. Convingerea ei fundamentala ar putea fi formulata astfel: 'lumea este un loc in care pandesc tot soiul de primejdii si dezastre'. O alta convingere ar fi: 'daca esti prudent poti evita multe accidente si incidente'. Veti spune probabil: la urma urmei, oare nu are dreptate? Nu este oare lumea un loc primejdios, in care in orice clipa poate surveni o catrastofa? Este suficient sa deschizi televizorul pentru a te convinge de acest lucru: un autocar plin cu pasageri s-a rasturnat intr-o rapa, un copil s-a inecat la scaldat, etc. In fiecare zi mor oameni sau sunt raniti in accidente.

Este adevarat, ca intre convingerile unei persoane normale, obisnuite si cele ale unei persoane anxioase deosebirile sunt de frecventa si de intensitate.
Se poate spune ca persoanele anxioase sufera de o reglare un pic prea sensibila a 'sistemului lor de alarma': gandurile lor anxioase, tensiunea fizica si comportamentul lor de control se declanseaza mult prea des si cu prea mare intensitate in raport cu evenimentul.

Persoanele anxioase prezinta o serie de comportamente atipice individului normal. Personalitatea lor si intreaga lor activitate este structurata in jurul unui nucleu anxios, care odata ce a fost construit are tendinta de ase extinde cuprinzand persoana intr-o capcana din care se prevad foarte putine sanse de a scapa, nevoia de ajutor fiind inevitabila.

Pamfil si Ogodescu descriau anxiosul ca fiind un "nehotarat al actului" , deoarece in momentul in care anxietatea ajunge sa stapaneasca individul, acesta isi pierde capacitatile de procesare si analiza a lumii inconjuratoare, percepand realitatea ca fiind ostila. Anxiosul este nehotarat deoarece nu poate decide despre lucruri pe care nu le cunoaste. O alta caracteristica a anxiosului mentionata de aceeasi autori este "repetarea sterila a planului de act". Anxiosul experimenteaza frecvent un sentiment de moarte iminenta cauzat si de ritmul cardiac accelerat sau de senzatia de pierdere a echilibrului, de a nu se putea tine pe picioare.(Le Gall, 1995)

Tulburarile anxioase apar si se manifesta cu o frecventa ridicata la persoanele care au o structura caracteriala particulara, descrisa prin imaturitate afectiva, un biotonus mai scazut, sensibilitate psihica crescuta, emotivitate, nesiguranta, abulie, hiperexpresivitate.(Lazarescu, Dehelean, 1982)

Persoanele care prezinta o tulburare de anxietate se vad foarte frecvent in lupta cu "morile de vant ", infruntand situatii pe care nu le inteleg , le exagereaza, le simbolizeaza si apoi se dau invinsi. Teama, nesiguranta si ezitarea, intrarea intr-o tensiune de cautare a unor solutii, sentimentul deteriorarii sigurantei si a binelui sunt stari intalnite in general in viata anxiosului.

Persoanele diagnosticate cu tulburare anxioasa generalizata experimenteaza o stare confuza de teama, care domina intreaga sa existenta: din momentul in care se trezesc si pana adorm din nou ele traiesc cu grija continua a faptului ca ceea ce au de facut depaseste capacitatile lor, nu se vor putea descurca, isi vor pierde locul de munca, prietenii se vor indeparta de ele, vor ramane singure, vor innebuni. Aceste preocupari indeparteaza anxiosul de realitate, facandu-l sa traiasca intr-o lume nesigura, in care, in orice moment poate pierde ceva pentru totdeauna.

Persoanele care sufera de aceasta tulburare resimt un sentiment neprecizat de pericol, nesiguranta, asteptare incordata, instabilitate psihomotorie cu atentie mobila, investigatoare, nepersistenta. Se simt lipsiti de sprijin si cauta ajutor. Starea de "rau" anxios se accentueaza pe intuneric, spre seara(ei resimt nelinistea mult mai puternic seara decat dimineata, deoarece sufera si de insomnie de adormire). Acest lucru este cauzat probabil si de faptul ca ei traiesc panica mortii in somn. De aceea dorm doar cu lumina aprinsa si cu cineva in camera. Au cosmaruri anxioase(de cadere in gol, de sufocare, de imposibilitatea de a fugi). Pe acest fond traiesc adevarate crize de angoasa, cu senzatia de pierdere a controlului asupra propriilor activitati.(Lazarescu, Dehelean, 1982)

Adesea manifesta iritabilitate, fiind foarte reactivi si sensibili la zgomot si la neliniste. Apar numeroase deteriorari la nivelul memoriei, care sunt si rezultatul unei insuficiente concentrari. In cazuri foarte grave, ei experimenteaza atacuri de panica neexplicabile si spontane, prezente sub forma unor crize paroxistice, cu instalare brusca(ele apar de regula seara, acasa, in special daca persoana este singura sau noaptea odata cu trezirea dintr-un cosmar anxios).

Pacientii cu tulburare anxioasa generalizata nu simt bucuria prezentului(anhedonie), iar trecutul este important doar in masura in care ajuta la intelegerea viitorului apropiat. Distorsiunile apar si la nivelul capacitatilor de concentrare a atentiei, care este hipermobila si deci nu poate fi mentinuta in nici o directie. De asemenea, memoria este crescuta pentru domeniile de interes, dar redusa in rest. Perceptia este exagerata in cazul situatiilor considerate ca fiind periculoase.(Lazarescu, Ogodescu, 1995)