Personalitatea adolescentului

I.           Particularitatile psihologice ale adolescentului

Caracteristica pentru prima parte a vietii individuale este o evolutie accelerata de ordin fizic si psihic. Aceasta evolutie care duce pana la urma la conturarea personalitatii adulte, depinde de o pluralitate de factori biologici si sociali.

Perioada cea mai insemnata pentru definitivarea trasaturilor de personalitate este adolescenta(14-18ani), care este urmata de o post-adolescenta mai mult sau mai putin prelungita(18-22ani) .

In perioada stagiului militara, de regula, tinerii se gasesc in aceasta perioada post-adolescenta si conserva trasaturi ale adolescentei propriu-zise.

Un fenomen pregnant al adolescentei este vertiginoasa dezvoltare somato- fiziologica. Sunt bine cunoscute fenomele de crestere longitudinala si ponderala, de implinire a evolutiei sistemului nervos. Au loc o multime de modificari ,astfel la adolescenti se observa cand insomnii cand somn prelungit, cand lipsa de pofta de mancare, cand consum alimentar excesiv. Apar deci , unele dificultati in ce priveste reglementarea regimului de viata.

O problema care nu poate fi evitata in prezentarea adolescentei este aceea a maturizarii sexuale si a consecintelor ei. Acest fenomen implica si acte de adaptare sociala si este necesar ca acest fenomen sa fie luat in consideratie in ansamblul problemelor de personalitate. Ignorarea de catre educatori a vietii intime a adolescentului nu reprezinta un spijin pentru acesta . Este cert ca in legatura cu necesitatile sexuale se nasc deformari de atitudini datorate suprasolicitarii lor sau unor inhibari traumatizante. Fara a interveni brutal in viata personala a adolescentilor este necesar ca acestia sa fie indrumati.

Intreaga evolutie somato-fiziologica a adolescntului se rasfrange asupra dispozitiilor afective si are ecou in constiinta de sine . Adolescentul simte mai mult ca dispune de forta fizica si excedente de energie. Aceasta integrare conincide in buna masura cu integrarea sociala. La varsta adolescentei se infaptuieste o pregatire intensiva pentru viata sociala si pentru asumarea de sarcini majore. Gandirea devine reflexiva si teroretica , toti adolescentii sunt inclinati catre meditatia filosofica cautand sa si definitiveze o conceptie despre lume si viata. Ei sunt preocupati de de stabilirea unor valori autentice in ordinea sociala , culturala, morala si estetica.

In genere adolescentul cauta activ sa stabileasca un raport optim intre sine si contextual social. Dezvoltarea acestui raport implica si contradictii, astfel exista cazuri de exegerata incredere in fortele proprii sau de lipsa de incredere in sine. Pnetru a nu i descuraja pe adolescenti este contraindicata atutudinea negativista fata de toate incercarile tinerilor de a si exprima personalitatea. De aceea trebuie sa se tina seama de faptul ca ei nu pot fi educati atata timp cat nu li se recunosc anumite drepturi si nu li se asigura un statut de demnitate personala . Adolescentii sunt animati de planuri indraznete si sunt grabiti in realizarea lor . Visele lor prezint o inepuizabila sursa de enrgie spirituala si de aceea ele trbuie sustinute cu mult tact.

II.        Dezvoltarea personalitatii

In aceasta perioada se initiaza  stabilitatea relativa a trasaturilor de personalitate. Constiinta de sine  evolueaza luand forme nuantate.

La 12 ani are un sentiment de incredere in sine, la 13 ani isi confrunta eul cu diferite modele, aspira spre diverse  profesii, la 14 ani este capabil de autocritica, la 15 ani se observa pe sine si se intereseaza de imaginea altora despre el. Se concentraza tot mai mult asupra propriei persoane.

Se constata tendinte centrifuge fata de familie. Este atras de ideal, de modele inalte de personalitate. Admira  cu inflacarare persoanele luate ca model (idoli ai muzicii, filmului) fiind in cautarea propriei identitati.

 Creste capacitatea de discernamamt, alegerea, dar cu greu poate duce o actiune pana la capat.

Tendinta de afirmare a eu-lui care incepe cu pubertatea, conditioneaza elanul spre bine.   'A actiona bine inseamna pentru ei o ocazia de a se afirma, de a creste in propriii sai ochi. Aceasta morala a eu-lui este intotdeauna o morala ce se bazeaza pe dragostea fata de bine' (Maurice Debesse, Etapele educatiei, 1981 p.94).

Valorile morale sunt personificate in modele umane cu care tinerii se straduiesc sa semene. Aceste valori nu se reduc la principii.

Fundamentul vietii lor morale nu mai este regula sau datoria, ci exigenta. Tinerii privesc cu oroare mediocritatea si compromisul.

Momentul  cand devine posibila o morala personala este atunci cand devine posibila si o anumita imoralitate sub impulsul instinctelor si a conditiilor favorabile de mediu.

Exista anumite riscuri ale moralei personale in sensul ca fie planeaza in starea de himera fara a fi probata in actiune, fie devine pur subiectiva ajungand la contemplarea propriei imagini. In acest sens, trebuie promovata cu orice pret o viata sociala care sa contrabalanseze tendinta orgolioasa a afirmarii eu-lui.

Pot sa apara conduite negative cum ar fi vagabondajul. Defectele obisnuite cum sunt insolenta, cinismul, grosolania ca mod de afirmare a eu-lui, sunt dificil de contracarat facand apel la sentimentul onoarei.

Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt:

dezvoltarea constiintei de sine;

afirmarea propriei personalitati;

Dezvoltarea constiintei de sine

Adolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca existenta proprie se deosebeste substantial de a celorlalti oameni, reprezentand o valoare care trebuie pretuita si respectata.

Adolescentul incearca, cu infrigurare, sa se cunoasca si sa se autoevalueze in raport cu realizarile sale si ale altora. El se intreaba adeseori, 'cine sunt eu?', iar raspunsurile ce si le da se bazeaza pe maturizarea intelectual-afectiva foarte evidenta pentru unii adolescenti, chiar de la 16 ani, iar pentru altii la 18 ani.

Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la sine insusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea in mijlocul careia traieste. Cel mai inalt nivel al constiintei de sine este atins de elev atunci cand el se poate privi ca subiect al activitatii sociale, ca membru al colectivului. Un factor de seama al constiintei de sine il constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii, aprecierile acestora fata de calitatile si munca adolescentului.

O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului in viitor; un aspect al acestei preocupari este interesul pentru profesia pe care o va imbratisa,    determinandu-l la reflectie asupra vietii sale interioare. Capacitatea de a se preocupa de propria persoana nu inseamna insa fuga de societate. Caracteristica principala a adolescentului este un puternic impuls catre actiune. Acum dispar dorintele vagi si apar telurile bine conturate, visarea ia forme constiente.

III.     Afirmarea propriei personalitati

Incepe acum nevoia de singularizare, de manifestare ca personalitate de sine statatoare, de a iesi din umbra, de a produce ceva nou, original si excentric. Nevoia de a se rupe de tipare, face din adolescent un luptator. El va cauta cu orice prilej sa-si intreaca prietenii in orice ceea ce face: ceea ce duce nu de putine ori la comportamente antisociale, deviante, la afisari depravate sexuale, chiar daca nu le gaseste intotdeauna placute. Important este la aceasta varsta sa fii altfel si sa fii apreciat, chiar daca nu-ti face nici o placere ceea ce faci. Se intampla ca adolescentul sa ramana robul unor astfel de comportamente.

Dorinta de originalitate reprezinta din punct de vedere psihologic o caracteristica esentiala a adolescentei numita, tendinta afirmarii de sine , dendinta de afiramare a propriei personalitati.

Dorind sa atraga atentia asupa sa , adolescentul se considera prunctul central in jurul caruia trebuie sa se petreaca toate evenumientele . Fortele proprii sunt onsiderate superioara fata de ale celorlati oameni , opinie care decurge dintr-o insuficienta cunostere de sine. Acesta doreste ca toate actiunile sale sa fie cunoscvute si apreciate de adult.

Un mijloc curent de afirmare il constituie aspectul exterior, adolescentii cautand sa se evidentieze prin fizicul bine conformat, imbracamintea care diferentiaza, care scoate in relief propria persoana. Vizibila este si o alta expresie a tentatiei originalitatii in adolescenta - limbajul "colorat", presarat cu expresii "cautate", cu neologisme si arhaisme. Adolescentul isi alege cu grija cuvintele, utilizeaza din abundenta citate si expresii celebre, maxime si cugetari savante despre care insinueaza ca i-ar apartine. In privinta limbajului, adolescentei ii este proprie si tendinta de ermetizare a acestuia, de folosire a unei vorbiri "cifrate", si anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice. De obicei, circulatia acestui fel de limbaj are loc in cadre restranse, in grupuri spontan constituite si combaterea acestui fenomen necesita eforturi educative prelungite.

In stransa legatura cu limbajul, tentatia originalitatii se exprima si in corespondenta adolescentilor, caracterizata prin aceeasi "ploaie" de citate, prezenta in limbajul lor.

Dominanta pentru tentatia originalitatii la aceasta varsta este prezenta spiritului de contradictie. In special discutiile dintre adulti, la care iau parte si adolescentii, ajung repede sa fie monopolizate de intrebarile iscoditoare ale acestora din urma, de afirmarea spiritului lor de contradictie. Nu de putine ori, adolescentul se contrapune in discutie chiar cand e constient de faptul ca nu are dreptate. El e mobilizat atunci de aceeasi statornica tentatie de a atrage atentia asupra sa, de a se afirma, de a fi luat in seama.

Adolescentii manifesta tendinta de a se afirma nu numai individual ci si in grup: vor sa activeze, sa se distreze impreuna. Ei sunt atrasi si de viata politica; in politica adolescentul vede o inalta activitate sociala.

Un profil psihologic al personalitatii adolescentului cu comportament deviant

Perceptia. De la 15 ani, adolescentul deja dobandeste capacitate completa de discriminare a detaliilor. Criza de originalitate va apare ca efect al erotizarii senzatiilor si perceptiilor (cauzata de explozia hormonala) si‑l va impinge pe adolescentul nesigur, nepregatit, sa alerge dupa senzatii tari, sa socheze, provocand la randul sau senzatii similare anturajului si parintilor.

Limbajul. Daca evolutia scolara este fireasca, la 17‑18 ani subiectul distinge limba uzuala de cea literara si se foloseste de normele conduitei verbale in relatiile sociale, are acces la limbajul stiintific specializat si isi dezvolta chiar un stil personal de exprimare. Adolescentul deviant nu atinge aceste standarde de obicei; el este ostil la dialog, raspunde vag si lacunar, comunica greu si monosilabic. Adera la limbajul argotic pentru a‑si ascunde, de fapt, abilitatile verbale sarace.

Gandirea. Adolescentul deviant prezinta, de regula, insuficiente de combinatorica abstracta, din cauza intarzierii trecerii la stadiul operatiilor formale. Stagneaza astfel, exersarea gandirii probabiliste, capacitatea de sinteza si sistematizare. Elaborarea mentala si consolidarea structurilor superioare ale gandirii fiind intarziate, el nu poate interpreta totdeauna in mod critic realitatea, constientizand doar partial importanta majora a sferelor vietii si activitatii sociale, el nu‑si poate formula explicit unele intrebari de esenta asupra locului si menirii propriei persoane. Autoreflexia si autoanaliza - specifice acestei etape - sunt distorsionate.

Imaginatia. Procesul imaginativ il ajuta in mod firesc pe adolescentul normal sa redescopere lumea si sa‑si contureze un sens al vietii. Adolescentul deviant se caracterizeaza printr‑o fantezie debordanta, fabulatii si reverii prelungite; penduleaza intre un realism brutal si un idealism extravagant, disimuleaza frecvent, recurge la minciuna de imaginatie (de loisir) pentru a‑si exprima un "eu ideal".

Memoria. Memoria de lunga durata, care prevaleaza la aceasta varsta, il ajuta pe adolescent sa isi reprezinte mai precis spatiul si timpul, configurandu‑si reprezentari. El poate retine si reda sase cifre consecutive in ordine inversa, recurgand la diferite tehnici de memorare. Adolescentul deviant inregistreaza cu dificultate aceste performante mnezice. Puternic colorata emotional, memoria afectiva este mai dezvoltata in raport cu cea verbala si motrica. Tulburarile de perceptie spatiala si temporala determina inregistrarea si fixarea incorecta a dimensiunilor spatio‑temporale. Memoria imediata prevaleaza memoria de durata.

Invatarea. Pe langa actiunea educativa externa, pentru adolescenta este specifica autoeducatia. Adolescentul deviant invata copiind conduitele negative ale celor din anturajul sau poluat moral sau infractional. El inregistreaza performante slabe la obiectele teoretice. Invata sa relativizeze imaginea globala a fenomenelor naturale si sociale.

Motivatia si procesele volitive. Caracteristice pentru adolescentul deviant sunt conflictele motivationale care determina minciuna de justificare (de motivatie, de aparare si cea de vanitate). Nivelul sau de aspiratie este scazut, se amageste, este incapatanat. Slabiciunea controlului voluntar genereaza lasitatea, disimularea, tentatia vicioasa catre alcool, droguri, distractii carora nu le poate rezista. Adora falsii eroi, in lipsa unora reali, demni de elanurile sale.

Deprinderile si obisnuintele. De obicei, adolescentul deviant nu poseda deprinderi igienico‑sanitare, de comportare civilizata, de planificare si disciplinare a activitatii proprii, de relationare socio‑afectiva. Deprinderile speciale sunt deficitare: ticuri frecvente in coordonarea miscarilor, gestica si expresie, dificultati in perceperea si aprecierea rapida si precisa a stimulilor, in distingerea culorilor, mirosurilor si gusturilor.

In general, greu educabili, extravertiti, adolescentii devianti prezinta lacune in formarea deprinderilor intelectuale din cauza abandonului scolar. Subiectii introvertiti, provenind din familii viciate, fiind usor conditionabili, achizitioneaza cu usurinta deprinderi si obisnuinte imorale din mediile pe care le frecventeaza. Aceste deprinderi tind sa devina obisnuinte negative (vagabondaj, furt, agresivitate, violenta), transformandu‑se, prin dependenta, in trebuinte interioare. Lipseste vointa de a li se sustrage.

Procesele afective si sexualitatea. Majoritatea specialistilor admit afectivitatea ca fiind sursa principala a crizei adolescentine. Prin urmare, devianta afectiva reprezinta starea de normalitate a acestei categorii de varsta, raportata la normele sociale acceptate. In drumul sau catre mult‑ravnita conditie de adult, adolescentul (imatur afectiv) este entuziast, idealist, de multe ori imprudent, chiar irational. Manifesta pudoare, hipersensibilitate, dorinte nelamurite, stari nebuloase, critice, conflictuale. Inchiderea in sine afisata trebuie inteleasa ca expresie a nevoii lui interne de a gasi raspunsuri la problemele care‑l framanta. Insingurarea ascunde vulnerabilitate, carente afective preluate din pubertate. Este dezorientat, se afla intr‑o stare de anxietate pe care doreste sa si‑o ascunda, devenind deseori cinic, zgomotos in mijlocul anturajului/bandei. Trece cu mare usurinta de la sentimentalism excesiv la indiferenta cea mai ingrata. Atitudinile sale contradictorii includ si excentricitatea fata de adulti, in raport cu conformismul fata de colegii de aceeasi varsta. Este critic si intransigent fata de conduita, vorbele si faptele adultilor, doreste sa aiba intotdeauna dreptate si este preocupat sa dobandeasca recunoasterea si respectul acestora. Isi imita colegii de generatie de care are o nevoie imperioasa. Transformarile hormonale explozive genereaza instabilitate psiho‑motorie, emotivitate labila, agresivitate pasiva manifestata prin accese dese de plans, isterie, minciuna de motivatie (justificare). Resturile de naivitate, neglijenta familiei si lipsa de experienta il pot transforma intr‑o victima a adultilor corupti, care il tenteaza cu diferite cadouri, ademenindu‑l la fapte imorale in medii promiscue. Erotismul devine preocuparea dominanta: invadeaza afectul si blocheaza ratiunea. Fetele ating maturizarea sexuala in jurul varstei de 14 ani (cand se instaleaza si ciclul menstrual); baietii se dezvolta sexual gradual pana la 18 ani. Interesul fata de sexul opus guverneaza toate actiunile adolescentului, stimuleaza eforturile sale in celelalte domenii, justificand deseori abaterile de la norma morala sau legala.

Inteligenta. Se remarca la subiectii studiati o polarizare a nivelului intelectual, determinata de cauze multiple: fie un nivel deficitar (cu intelect de limita), fie un nivel ridicat (cu coeficient de inteligenta peste medie sau superior). In perioada actuala, s‑a constatat o crestere a nivelului de inteligenta a delincventilor minori, oglindita in operarea delictuala dupa strategii complexe - copiind modele din mass‑media. La aceasta varsta, normalitatea impune o masiva reorganizare intelectuala, care sa conduca in final la formarea conceptiei despre lume si viata. Adolescentul deviant manifesta disonante cognitive profunde, deoarece intelectul sau "se lupta cu angoase si tendinte puternice de opozitie" (U. Schiopu - Criza de originalitate la adolescenti, 1979). Se produce o criza legata de activitatea si disciplinele impuse de scoala, iar autoritatea educatorilor este subminata. Problematizarea in raport cu realitatea se dovedeste greoaie, superficiala, intrucat la adolescentul deviant meditatia asupra valorilor autentice este inlocuita cu acceptarea facila a unor valori false.

Temperamentul. Pendularea intre introversie si extraversie creeaza aparenta instabilitate temperamentala care isi pune amprenta pe toate actele de conduita: impulsivitatea, entuziasmul debordant urmat de inhibitie si apatie prelungita, explozia de energie si de afect, care se consuma ducand la epuizare, indispozitie. Aceste manifestari contradictorii isi au sursa primara in efervescenta transformarilor hormonale si a unor sisteme (circulator, osos, muscular) si dau nastere uneori la conduite deviante, cu aspecte infractionale. In post‑adolescenta se stabilizeaza trasaturile temperamentale individuale. Se recunoaste unanim extraversia ca predispozanta pentru abaterile de conduita.

Aptitudinile. In plan aptitudinal, adolescentul deviant poseda toata gama de inzestrari: simple‑complexe, generale‑specifice. Cultivate inegal sau deloc, acestea se afla in germene si il ajuta sa isi valorifice inclinatiile native, nu rareori in sens negativ, antisocial. Frecvent, adolescentii devianti dovedesc aptitudini sportive, artistice, de integrare in grupul social restrans, in care pot ocupa chiar statutul de lider. Implicarea in anumite genuri de delicte impune antrenarea unor aptitudini cu caracter complex de natura intelectuala, tehnica, mecanica. Posesia acestor aptitudini ii asigura dobandirea independentei, autonomiei personale, prin asumarea de responsabilitati (in plan social, comunitar sau in plan marginal, subgrupal, in cazul deviantei). Fiind deseori lipsit de orientare/consiliere scolara si profesionala adecvata, adolescentul cu probleme de conduita nu constientizeaza posibilitatile lui aptitudinale.

Caracterul reprezinta portretul psihic global al personalitatii, reflectand relatiile pe care subiectul le intretine cu lumea si valorile dupa care el se conduce. La structurarea caracterului contribuie atat trebuintele, convingerile si sentimentele superioare, cat si conceptia despre lume si viata a subiectului. Gravitatea deviantei caracteriale se deduce, asadar, din rolul pe care formarea atitudinilor il joaca in evolutia personalitatii. Se justifica, de asemenea, importanta prevenirii deviantei, in special la nivel caracterial. Analiza tabloului atitudinilor adolescentului deviant (fata de sine si fata de oameni, fata de munca si fata de valorile sociale) reflecta o imaturitate caracterologica ilustrata prin: autocontrol insuficient; impulsivitate si agresivitate in plan verbal si faptic, simtindu‑se neglijat si persecutat; subestimarea greselilor si actelor antisociale comise; indolenta, indiferenta si dispret fata de munca, traind pe seama altora ca parazit social; nonconformism acut; respingerea societatii in ansamblu, perceptie falsa asupra rolului sau social actual si viitor, deci dificultati de integrare sociala; indiferenta / repulsie fata de scoala; inclinat spre laudarosenie si minciuna; carente in a se disciplina; o tinuta neglijenta, neingrijita; dezorientat din cauza rasturnarii valorilor (sociale); confuzia valorilor morale; atitudini uimitoare, deceptionante, ingrijoratoare (care adesea dispar dupa criza); solidaritatea intre membrii grupului; setea de aventura si afirmare pentru a‑si cuceri faima cu orice pret; lipsa de cultura; succesiune de autoaprecieri contradictorii (supraestimarea alterneaza cu subestimarea); nevoia de autoanaliza pentru a‑si defini continutul si opinia despre sine; insistenta cautare de modele; permanenta comparare si raportare la altii pentru a‑si determina masura propriei valori; lipsa de idealuri, frustratie educationala; atitudinea de opozitie fata de universul adultilor.

Consideram ca aceasta derulare de informatii poate oglindi semnificativ personalitatea adolescentilor aflati in deriva si sugera solutii si metode preventive.

ADOLESCENTE CELEBRE

Exemplele de personalitati care si-au inceput cariera la varsta adolescentei sunt numeroase, de exemplu: M. Eminescu, N. Grigorescu, dar antichitatea greaca si romana au cunoscut, desigur, multe tipuri de adolescente celebre, dar, din pacate, ele nu mai pot fi reconstituite azi, decat cu mare dificultate, iar atunci cand se reuseste aest lucru, desprinderea realului de mit ste dificila.

Mai multe date, si mai firesti, ne-au ramas despre adolescenta lui Iulius Caesar.

Pana la varsta de 20 ani se intinde perioada pe care Caesar o va numi " anii cei mai impresionabili ai vietii mele". Este epoca in care, dupa cum constata el insusi, multe lucruri le-a calculat gresit, sau le-a interpretat fals, dar despre care se poate spune cu precizie ca s-a caracterizat prin implicare sociala directa.

Adolescentul Caesar aborda viata sociala ca un om de stiinta matur: o cerceta si interpreta, dar si ca un om de actiune: formula opinii, actiona in limitele posibilitilor sale. Avea dorinta de a fi lider, era curajos si avea sentimentul riscului, caci, adolescent fiind l-a infruntat pe Sylla.

Intre educatia primita si viata reala, ultima a fost pentru adolescentul Caesar criteriul fundamental de raportare, cea care s-a impus schemelor educative specifice vremii. Adolescentului Cezar ii placeau luxul, caii, cartile rare, operele de arta. El va fi risipitor (de la 16 ani si pana la 40, datoriile i-au crescut mereu), la 17 ani se casatoreste pentru a face fata datoriilor. La aceeasi varsta era inca nehotarat asupra carierei se gandea sa devina poet sau dramaturg dar curand incepe sa isi faca planuri politice. Ianainte de a intra in politica la 17 ani, devine preot al lui Jupiter si mai tarziu isi incepe sralucitoarea cariera militara.

Aproape nimic din adolescenta lui Caesar nu permite extragerea unor caracteristici specifice acestei varste asa cum o intelegem azi. El a fost crescut ca orice copil de rangul lui, instruit in chip social, dar preocuparile lui au fost marcate de evenimentele sociale majore ale vremii. La varsata adolescentei, el gandea ca un adult si a fost considerat astfel.

Ceea ce este esential in adolescentele oamenilor celebrii se refera la faptul ca acestea nu se deosebesc de varstele mature. Ceea ce a fost necesar ca niste indivizi obisnuiti sa acumuleze in perioade indelungate de timp,    de regula mult pestre varsta dolescentei, Caesar acumulase deja pana la 17-20 ani .

TESTE DE PERSONALITATE

TEST 1. Aveti tendinta de a barfi?

Gasiti o placere deosebita in a vorbi despre ceilalti?

In discutiile despre ceilalti va axati in primul rand asupra partilor presupuse a fi negative?

Discutiile despre ceilalti pot sa tina ore in sir?

Aveti discutii zilnice despre cei din jur?

Stiti majoritatea amanuntelor din viata cunostintelor?

Secretele din viata intima a cunoscutilor va incanta?

Cand vorbiti despre ceilalti aveti obiceiul sa mai adaugati ceva de la dvs?

Cand vorbiti despre ceilalti aveti obiceiul sa omiteti intentionat anumite amanunte?

Va place intriga?

Aveti obiceiul sa relatati cuiva cum a fost barfit?

Va place sa comentati cu glas tare conflictele dintre diferite persoane?

Ceilalti va acuza ca sunteti indiscret?

Starea materiala a celor din jur este un bun subiect de conversatiei?

Va place sa comentati vestimentatia celor din jur?

Va place sa trageti cu urechea la discutii care nu va privesc?

Sunteti extrem de curioasa din fire?

Va place sa raspanditi zvonuri?

Aveti obiceiul sa denigrati pe cei care v-au afectat in vreun fel?

Sunteti razbunator din fire?

Va purtati frumos cu persoanele despre care vorbiti de rau?

Vi se intampla des sa laudati o persoana cand este de fata si sa o criticati cand nu este    prezenta?

Va plictisiti daca nu aveti cu cine sa discutati?

Sunteti un om dotat cu o ironie extrem de muscatoare?

Suportati cu greu succesele celorlalti?

Notati cu -1 punct raspunsurile afirmative, cu +1 raspunsurile negative si cu 0 raspunsurile indoielnice.

17-24 puncte sunteti un om caruia nu ii place sa barfeasca, aveti lucruri mult mai importante de facut. Sunteti un om intelept si stiti sa ii luati pe cei din jur asa cum sunt.

9-16 puncte In general nu barfiti dar ascultati cu placere amanunte picante din viata celorlalti. Desi sunteti constient ca nu e frumos sa barfesti va mai lasati angrenat si in astfel de discutii.

0-8 puncte Aveti obiceiul de a barfi destul de mult. Daca timpul pe care il petreceti barfind l-ati utiliza intr-un mod mai util atunci ati ajunge departe.

Punctaj negativ Barfa este pentru dvs preocuparea suprema. Nivelul de cultura a dvs este extrem de redus, caci daca ar fi mai mare atunci v-ati da seama cat de penibile sunt discutiile dvs.