AUTONOMIZAREA COMPLEXELOR - CONDITIA POSESIEI

AUTONOMIZAREA COMPLEXELOR - CONDITIA POSESIEI.

Posesia: tulburari de personalitate si psihoze

Posesia:    defineste conditia psihica in care eul este depasit, 'posedat', pentru perioade lungi de timp de stari emotionale complexe si in care nu mai are controlul comportamentului.

Paradoxal, daca nu ar avea loc astfel de perioade de posesie, cand continuturile complexelor sunt 'traite in afara', nu ar putea avea loc o integrare a continuturilor complexuale in functionarea eului. Trairea in afara pune persoana in situatia reala de a se ciocni cu inadecvarea si de a-si pune ulterior problema originii acestor comportamente si credinte care il inunda.

Potential, posesia este o stare grava si tinde sa produca 'o guvernare a eului de catre umbra' (imagine dubla).

Jung (CW 16, "The practice of psychotherapy"), comenteaza spunand ca este un fenomen mai cuprinzator decat alinierea unui Cx la eu, pentru ca are loc o schimbare in calitatea relatiilor obiectuale produse de anima - animus in sensul ca Cx ego-proiectate devin mai profunde, mai arhetipale - sunt caracterizate de un afect intens si de forme primitive de proiectie (de exemplu, idealizare extrema, identificare proiectiva), iar bazele pentru astfel de proiectii arhetipale stau in miezul arhetipal al complexului.

Dinamica specifica

In timpul proiectiei, cand Cx. preiau directionarea comportamentului (in detrimentul eului), eul nu mai este centrul constiintei, in locul lui sunt dominante atitudini arhetipale rationalizate si puncte de vedere (orientari) arhetipale: arhetipurile vor structura moduri de a percepe situatiile, comportamentele consecutive acestora si vor apare la lumina stiluri existentiale bine definite.

Aceste modele de comportament sunt compulsive si supra-determinate si pot produce de asemenea posesii la cei din jur: din acest motiv, oricine se afla in campul psihic al unei persoane care este intr-o stare serioasa de 'posesie' este in pericolul de a intra intr-o anume masura in conditia respectiva (inclusiv analistul, medicul, rudele, colegii de serviciu etc.).

Definitie

Posesia este semnatura in tulburarile serioase de personalitate si in starile psihotice. Are loc substituirea unor parti - sectoare ale eului de catre complexe si de miezul lor arhetipal. Aceasta substituire va conduce la alterarea drastica a atributelor normale ale eului precum comportamentul etic, testarea fidela a realitatii si o stabilitate a dispozitiei generale.

Cauze care conduc spre producerea posesiei:

Posesia se poate produce din cauze diverse. Cea mai comuna este situatia in care Sinele ca arhetip al intregului sanatos incearca sa restaureze intregul, respectiv sa compenseze o atitudine mult prea restrictiva a eului. Pentru ca adesea greseala sta in atitudinea eului si in slabiciunea sa. Eul este prea slab pentru a face fata complexelor si astfel faciliteaza o regresie patologica spre forme mai primitive de relationare cu obiectul; aceasta slabire a eului se poate produce datorita: conditiilor biologice (de ex. hipoglicemia, sau hipotiroidismul), sau circumstante de viata deosebit de dificile, distrugatoare, sau datorita unei erodari a defenselor eului printr-o terapie care aduce la suprafata prea brusc, pe nepregatite traume.

De exemplu, un caz in care posesia se produce in timpul curei analitice.

Dupa o perioada lunga de munca analitica, un pacient dificil aluneca intr-o stare hipomaniacala excitata: pana atunci, conflictele sale se prezentasera ca si complexe temporare aliniate eului alaturi de complexe parentale maligne ce puteau fi totusi dizolvate prin elucidari atente.

Aceasta stare a inceput dupa ce a recunoscut miezul arhetipal al complexului patern, tricksterul demonic din interiorul barbatului sociopat alcoolic care fusese tatal sau. Acest tata avusese o lunga istorie incarcata de comportamente brutale si non-etice (imorale) si de asemenea, intr-un grad mai redus, si pacientul. Acest lucru, aceasta asemanare nu fusese niciodata in stare sa o perceapa. Dar, pe masura ce gradul in care pacientul fusese identificat inconstient cu tatal a fost adus la lumina, descoperit prin analiza, pacientul incepe sa-si piarda abilitatea de a-si mentine apararile impotriva identificarii.

Aceste aparari fusesera in mare masura de tip masochist - inductoare de vinovatie, auto-punitive, bazate pe atitudinea de martirizare a mamei. Mama demonstrase de-a lungul casatoriei o abilitate ciudata, de ne-explicat, 'vrajitoreasca', de a tinti, a arata cu degetul punctul slab al barbatului si de a folosi aceasta abilitate pentru a-l face sa-si puna la indoiala chiar dreptul sau de a exista. Pacientul avea o abilitate similara de a se auto-pedepsi cu auto-evaluari nemiloase. Avea o istorie cu tematica suicidara. In analiza, pacientul folosea ceea ce invata despre sine pentru a se critica aspru.

Analistul a incercat sa intervina, sa stea intre pacient si tendinta sa de a se critica atat de dur; dar, pe masura ce pacientul incepe sa cedeze in privinta criticismului care parea sa vina din complexul matern, socio-patologia complexului patern aparent incepe sa-l posede. Astfel, pacientul initiaza o serie de manevre impersonale destinate intimidarii si provocarii sotiei sale, colegilor de munca si in final, analistului. Aceste actiuni fortau o judecare la fel de severa ca cea pusa in scena de mama, chiar din partea acelora care incercasera si incercau sa mentina o atitudine de grija, intelegere fata de el.

Provocarea directionata catre analist a fost atat de severa incat acesta nu a mai putut mentine o atitudine iertatoare si a fost fortat sa accepte terminarea analizei de catre pacient chiar daca acesta era departe de a fi stabil psihologic. De fapt si acest lucru era o istorie repetitiva: pacientul mai avusese un terapeut care ii spusese: "Resimt un contratransfer mult prea puternic pentru a te mai putea vedea' indemnandu-l sa mearga la alt analist".

In momentul terminarii analizei, noul analist, imobilizat de situatie viseaza urmatorul vis: "Imi vad pacientul.    Mama lui si tatal lui s-au reintors pentru a trai cu el pentru totdeauna. Nu-l vor mai parasi de acum'.

Visul analistului s-a dovedit tragic in profetia sa: pacientul a inceput curand sa se comporte cu si mai multa malitiozitate; comportament urmat de depresii incarcate de vinovatie mult mai severe decat cele care il adusesera in analiza. A mers in continuare la mai multi psihiatri, nici unul nefiind in stare sa-i inverseze acest ciclu escaladat de 'Trickster'-ism urmat de o tot mai severa auto-invinuire si critica. Pacientul si-a pierdut slujba, casatoria si in final, printr-o incercare de sinucidere, viata.

Diagnosticul retrospectiv: personalitate borderline cu trasaturi depresive, dar visul analistului pare sa fixeze dinamica esentiala: posedarea pacientului de catre complexele parentale. Se poate presupune ca aceste complexe parentale fusesera partial introiectate. Pentru a explica formarea lor, am putea spune ca miezurile arhetipale ale propriilor complexe ale parintilor lui (care au inter-actionat in viata ca 'vrajitoare' fata de 'trickster') au activat elemente similare in psihicul pacientului. Complexele parentale rezultate in el erau atat de puternice, incat au coplesit eul.

Tendinta spre posedare se poate inrautati chiar daca analiza are scopul de a o ameliora si astfel se ridica din nou problema majora a evaluarii gradului in care cineva poate fi analizat.

Jung a fost criticat adesea de analisti jungieni ca pare a avea pareri mult prea rigide in aceasta problema: in cadrul seminariilor vorbea adesea de 'psihoze latente' despre care considera ca contraindicau analiza, chiar daca scrierile sale contin exemple de tratament de succes pentru cazuri de tip borderline si chiar exemple de pacienti in conditia schizotipala tratati prin mijloace analitice.

Cel mai faimos exemplu a fost un doctor, descris in "Amintiri, Vise, Reflectii", 1961.

(Fragmentul din carte si recomandarea lui Jung: (p. 146 -148). In 1907, Jung comenteaza cazul clasificandu-l ca si psihoza functionala. Ulterior, in 1958, in ultima lucrare despre schizofrenie, relateaza ca, dupa ce a incetat sa lucreze in spital, intrand in practica privata, a fost uimit sa gaseasca multe psihoze latente sau compensate, mult mai des decat se astepta, cam 1 din 210 cazuri. Azi, cazuri ca cele relatate sunt grupate sub denumirea de borderline desi vechea caracterizare a lui Jung, psihoza functionala termen propus de Jung ar fi mai potrivit. Azi in borderline sunt incluse si diferite nevroze serioase cu tulburari timpurii.

In prezent exista analisti din linia dezvoltata de M. Fordham si J. Hillman (analiza eului, a 'dezvoltarii' si analiza arhetipala', precum K. Marriot (K.Marriot, 1980, On becoming a persona, Journ. of Anal. Psych., 25, 125 - 140) si Hartman, (G.V. 1980, Psychotherapy: An attempt at definition, Spring, 94 - 100) care considera ca simpla prezenta a unui continut infantil latent nu este un indicator de psihoza latenta. Ceea ce conteaza in situatia in care pacientul este pus sa lucreze cu astfel de materiale este atitudinea analistului fata de un asemenea material; poate fi cruciala.

Multor analisti li se pare ca reactia lui Jung descrisa in Amintiri ar fi fost prejudiciata si a deschis usa spre refuzul multor pacienti care erau de fapt analizabili care au devenit in schimb revoltati si inspaimantati de continuturile lor interioare; iar o astfel de atitudine poate conduce un analistul sa descurajeze pacientul si sa-l impiedice sa mai caute si o alta parere!

In seminarul sau asupra tipologiei jungiene din 1971, M. L. von Franz reia si clarifica consideratiile care l-au condus pe Jung la respingerea medicului de la analiza (1974, 233 - 234). In esenta, arata ca problema analizabilitatii la acel pacient medic nu era indicata in vis doar de imaginea copilului care se manjise cu propriile fecale, ci si de alti factori. In primul rand, manjirea are loc in cea mai interioara camera a psihicului celui care a visat (reprezentata de incaperea din interiorul structurii centrale a primariei pe care o explora). Nucleul personalitatii subiectului este deci ocupat de o atitudine infantila. In plan psihic, acest lucru indica faptul ca acest complex opereaza la o mare distanta de punctul de vedere constient al celui care a visat (care este adult, si nu copil). Nimic nu pare sa lege aceste doua opuse, copilul manjit si adultul profesionist, pentru a putea media tensiunea dintre ele. In vis, distanta este subliniata de spatiul dintre coridoarele frumos ornamentate ale structurii si incaperea din spate, spatiu total gol si intunecat. Acest lucru indica o tensiune dintre opuse care este prea mare: nu exista nimic, in special nu exista nici o interventie a vreunei atitudini umanizate, care sa pregateasca persoana pentru realitatea neplacuta care sta in spatele acestei fatade elegante.

De exemplu, nu exista un numar de continuturi care ar fi putut pregati eul pacientului spre acceptarea realitatii ca el este in mare masura intr-un stadiu infantil; nu exista o atitudine de compasiune, sau toleranta sau de umor fata de sine insusi. Dar nu exista nimic de acest tip si persoana s-a trezit, dupa aproape 14 zile in care nu visase nimic, cu acest vis impresionant.

Mai ales din aceasta panica in fata unei descoperiri ne-anticipate, considera von Franz, sta indicatia ca acest pacient nu ar putea beneficia de descoperirea analitica a Sinelui; Jung a evaluat corect ca visul anticipa primejdia ca o explorare analitica ar putea conduce pacientul la descoperirea unui haos prea mare, din care s-ar fi putut sa nu mai aiba o posibilitate de scapare.

In concluzie avem de a face ca de atatea ori cand este vorba despre dinamica psihica cu un paradox: analiza cere spontaneitate, dar aceasta spontaneitate este un lux pe care unele structurari psihice nu si-l pot permite. Deci analistul trebuie sa evalueze si sa stabileasca prognoza rezultatului analizei in intregul ei, pentru a se imbarca sau nu in munca analitica.

Aceasta cerinta nu inseamna sa fii prea precaut, deci sa proiectezi asupra pacientului un eu 'prea slab', care nu este capabil sa decida ce este cel mai bine pentru el insusi (Goodheart, W., 1980, Theory of analytic intevention, S.F., Jung Institute Library Journal, 1/4, 2 - 39). In situatia reala, trebuie luat in consideratie modul de comportament cel mai probabil pe care l-ar putea avea complexele pacientului puse sub presiune. Procesul analitic de des-coperire forteaza eul sa-si traiasca complexele, progresiv, la nivele tot mai profunde, iar atitudinea receptiva a analistului invita aceste complexe ingropate sa iasa la suprafata. Aceasta iesire la suprafata poate colapsa tensiunea dintre opuse care, in mod normal, exista intre eu si miezurile arhetipale ale acestor complexe si astfel poate elibera prea brusc energia potentiala cuprinsa in acest dinamism.

Ceva analog se produce in momentul cand nucleul unui atom este bombardat de alta particula atomica (D.F.Sander, J.Beebe). Datorita incarcaturii energetice inalte ale unora dintre miezurile arhetipale, respectiv a potentialului lor de a structura o intreaga secventa de comportament si de eliberare a unor cantitati de afecte, anumite stari temporare de 'posesie' sunt normale in cursul perioadei analitice de des-coperire. Jung chiar vorbeste de analiza in termenii unei psihoze artificiale care are loc in conditii controlate (1946, "Psychology of the transferance", C.W. 16, 163 - 323, par. 267).

In astfel de conditii, este probabil ca un eu insuficient pregatit pentru o astfel de profunda traire a complexelor, sa cada sub invazie, iar rezultatul va fi psihopatologia in cursul analizei. In functie de forta si calitatea complexului responsabil de aceasta preluare, eul posedat poate deveni deprimat, maniacal, paranoid sau schizofren - daca este sa indicam patru dintre pozitiile patologiei psihotice (J.Beebe, 1975, "Evaluation and treatment of the psychotic pacient", in "Psychiatric treatment: Crisis, clinic and consultation", C.P.Rosenbaum si J.E.Beebe, p. 84 - 114, N.Y., McGraw-Hill). Astfel de preluari sunt evidente in reactiile psihotice, dar sunt de asemenea prezente in mai mica masura in cazurile in care se manifesta tulburari latente de personalitate.

ANEXE pentru capitolul I

Exemplificari cu vise

Vis 1. Sunt intr-o zona impadurita, alergand in jos spre un drum deschis. Incerc sa ma distantez de o turma de elefanti. Alerg gandind ca sunt mult inainte dar un elefant mic ma ajunge din urma cu o viteza incredibila. Ma intorc si, in loc sa alerg, ma dau la o parte si el trece de mine. Sar pe margine si urc intr-un copac gandind ca nu ma va putea urmari, dar el se transforma intr-un mistret salbatic cu colti lungi. Cineva ma avertizeaza ca mistretii cunosc bine terenul. Visul se termina cu mine alergand aplecat.

Cx. instinctual este reprezentat prin elefantii - elefantul salbatic, sau ca mistret periculos: animale agresive, cu proeminente trasaturi falice. Cx splitat are o cantitate mare de energie si o calitate instinctul-agresiva; Cx il urmareste, chiar daca eul din vis vrea sa scape!

In cursul tratamentului reiese ca eul tanarului era in stare de inflatie, legat interior de mama, separat de instinctele animale, naturale. Aceasta energie instinctiva - de la care era rupt - impinge spre integrare. Odata integrata, aceasta forta masculina va fi constienta si la dispozitia eului.

Vis 2: barbat, 30 ani.

Pe pamant era un sarpe cu clopotei incolacit tot, sasaind si gata sa loveasca. Eu, sau ceva din mine, ma hotaraste ca trebuie sa-l culeg in ciuda aparentei lui oribile. Foarte incet imi intind bratul spre el si chiar atunci cand eram aproape sa-l ating, se transforma intr-un catelus jucaus pe care il culeg si-l mangai

Visul are foarte putina emotie in el, pacientul nu simte frica ci asista pur si simplu la derularea unei serii de imagini - splitare intre viata emotionala si cea relationala.

Vis 3:

Eram intr-o opera mare, cantand o arie importanta. Scena incepe sa se incline asemeni unui turn. Eram chiar sus. A trebuit sa ma asez si sa ma agat sa nu alunec, dar totusi alunecam. Cineva, probabil regizorul de scena din stanga, ma imbarbateaza. Mii si mii de oameni ma asteptau sa cant 'Etruria'. Am reusit si a fost intr-adevar foarte bine primita

Eul este intr-o stare de inflatie, o inflatie precara. Regizorul va putea reprezenta terapeutul imbarbatand si revigorand pacientul, pentru ca acesta sa-si poata proteja inflatia de la o cadere prea brusca

Vis: Sunt capabil sa zbor prin aer. Ma pot roti si intoarce si face tot felul de miscari spre uimirea celor de dedesubt

Vis: Pot sa fac pasi uriasi si sa calatoresc ca vantul

Vis: Sunt stapanul unui vast domeniu

Vis: Eram in prezenta uni rege si a curtii sare regale. Zambea prietenos spre mine

Inflatia eului cu putere, asteptand ca energia sa fie cheltuita pe un Cx opus, poate de cineva plin cu energie distructiva.

Vis: Sunt pe un loc inalt privind orasul. Dedesupt vad bombe cazand peste oras. Oamenii alearga si tipa si multi sunt omorati si raniti. Incep sa plang pentru ca mi-este teama

Vis, de tip Anima: Eram cu totii intr-o curte de inchisoare si in centru era o femeie cruda imbracata in negru. Tinea o mitraliera si ne-a ordonat sa ne taram in jurul curtii prin murdarie

Vis: Eram impreuna cu o fata draguta jucand domino. Cand mana tinea dominourile, ea spune ceva despre faptul ca-mi tremura mana. Apoi fata se transforma intr-o madama de bordel - hainele, fata, totul. A imbatranit cu 10 ani si s-a transformat intr-o femeie urata. Apoi au aparut tot felul de tarfe primprejur si a urmat o scena sexuala. Apoi ea sa ridicat si a parasit nelinistita incaperea. Avea ceva de facut. Voiam cumva sa platesc pentru ceva servicii? A facut cateva miscari sexuale si mi-a spus ca ar costa 20 $. Cred ca i-am spus nu si am iesit.

O astfel de figura anima dominatoare este complementara unei figuri vulnerabile si ranite (slaba, retardata, tulburata, avand o suferinta serioasa. Polul ranit al complexului anima apare in visul unui barbat care lucra in terapie pentru a se elibera de un Cx. matern dominant.

Vis: Sunt intr-o casa bogata, victoriana. In pat. Stand alaturi este o veche colega de liceu, o fata cumva retardata. Incerc sa o ajut. In partea cealalta a mesei sta o alta fata care este deformata si incerc sa o ajut si pe ea. Un barbat ca un tata intra si ma saruta pe frunte. Apoi sunt intr-o masina si prima fata are mainile in jurul gatului meu. Inca incerc sa o ajut.

Vis: O tanara era pe masa de operatie, goala, cu picioarele desfacute. Trebuie sa fie operata de o femeie uriasa. O operatie de apendicita. Eram pe acolo, undeva, si amandoi, eu si tanara eram foarte preocupati. Ii spun femeii uriase ca nu avea nici un drept sa opereze. Credeam ca cutitul ar putea taia vulva. Am anticipat durerea. S-a sfarsit cand femeia uriasa impingea caruciorul prin usa spre sala de operatie.

Tanara este anima ranita: o persoana mai tanara si mai sensibila si tandra decat chirurgul dominant. Figura dominanta adesea deriva de la mama si este o dezvoltare a animei care indica ca mama l-a prins prea puternic pe tanarul barbat si il poate impiedica, aici prin forta, sa realizeze o legatura emotionala si sexuala cu cineva de aceeasi varsta.

Bibliografie

pentru studiu si prezentare / dezbatere

in seminarii de catre masteranzi

Curs I, Cap. 2.

Bibliografie

- C.G. Jung, Two essays on Analytical Psychology, CW7: The relations between the ego and the unconscious ( Part one:    (I) The effects of the unconscious upon Consciousness; (II) Phenomena resulting from the assimilation of the unconscious)

- C.G. Jung, The structure and dynamics of the psyche CW 8, A review of the complex theory, The significance and constitution of heredity in psychology, Psychological factors determining human behaviour, Instinct and the unconscious, The structure of the Psyche, On the nature of the psyche.

Bibliografie

- J.Perry: 1970, Emotions and object relations, in Journ. of Analytical Psychology, 15/1 : 1 - 12; 1976, Roots of renewal in myth and madness, S.Francisco, Jossey Bass.

- John W. Perry, 1962, Reconstitutive process in the psychopathology of the Self, Annals of the NY. Academy of Sciences, art. 3, vol. 96

- J.Perry, The Self in psychotic process, 1953, Spring, Dallas

- J.Perry, The Far side of madness, 1974, Spring Publ. Dallas, p.22 - 23