RETARDUL DE LIMBAJ (intarzierea in dezvoltarea limbajului, handicapul de dezvoltare a limbajului)

RETARDUL DE LIMBAJ (intarzierea in dezvoltarea limbajului, handicapul de dezvoltare a limbajului)

Este un blocaj al ritmului evolutiei care se abate de la normal. Se considera retard de limbaj daca un copil pana la varsta de 3 ani foloseste un numar redus de cuvinte, le pronunta alterat si nu poate forma propozitii simple, desi are auzul bun si organele fonoarticulatorii normal dezvoltate.

Apare pe fondul dezvoltarii normale a intelectului, pe fondul intelectului liminar sau pe fondul deficientei mintale.

Se manifesta timiditate si lipsa dorintei de comunicare, hiperkinetism si opozitionism.

Acuitatea auditiva normala, dar sunt dificultati cauzate de nematurizarea auzului fonematic.

Etiologie:

factori neurologici: leziuni cerebrale din perioadele perinatala si postnatala.

factori somatici: boli cronice cu evolutie indelungata; boli infectioase frecvente.

factori psihogeni: mediu nestimulativ de vorbire: abandon, parinti cu tulburari de vorbire; suprasolicitare verbala, atitudini brutale sau inegale care diminueaza dorinta de comunicare a copilului; socuri emotionale puternice;

factori traumatici: accidente obstetricale, traumatisme abdominale ale mamei;

Simptomatologie

intarziere in dezvoltarea motricitatii generale;

oprirea in evolutia limbajului dupa perioada lalatiunii;

vocalele sunt prezente, apar dificultati in pronuntia consoanelor;

cuvintele apar dupa 2 - 2,6 ani, vocabularul are 20-30 cuvinte;

pe la 4-5 ani, vocabularul are aproximativ 20-30 de cuvinte , competenta verbala este a unui copil de 2 ani;

nu pot formula propozitii, dau cuvantului sens de propozitie;

nu diferentiaza sunetele in cadrul cuvintelor;

nu cunosc semnificatia multipla a cuvintelor,

au dificultati in cazul cuvintelor cu grad mai mare de abstractizare;

au dificultati gramaticale.

Forme

forma pura - fara simptomatologie somato-neuropsihica si care regreseaza spontan;

forma constitutionala - afecteaza toate laturile vorbirii;

forma somatica - insoteste distrofia, rahitismul, debilitatea fizica;

forma psihogena - cu simptomatologie dismaturativ afectiva si intelectuala.

Prognosticul este in general bun, intarzierile dispar cu varste, in jur de 6-7 ani copilul este mai receptiv la tratamentul logopedic.

Terapia vizeaza

obisnuirea copilului sa colaboreze cu adultii;

colaborarea logopedului cu familia si cu cadrele didactice;

crearea unor relatii socio-afective favorabile;

crearea unei motivatii necesare corectarii vorbirii;

este necesara inceperea terapiei la o varsta mica;

adaptarea terapiei la varsta copilului si la factorii etiologici.

Se urmareste: imbogatirea vocabularului, activizarea vocabularului pasiv, corectitudinea si complexitatea exprimarii prin alungirea frazei, expresivitatea vorbirii.

TULBURARILE DE VOCE

Vocea reprezinta sunetele ce rezulta prin punerea in vibratie a coardelor vocale prin mecanismul glotic, sub influenta aerului pulmonar, sunete modulate si incarcate de armonie in cavitatile rezonanta.

Daca starea functionala a componentelor vorbirii nu este afectata, vocea este identica mereu. Varietatea randamentului vocal este in functie de factorii de ordin constitutional, fiziologic si psihologic: caracteristicile anatomice ale organelor fonatoare, muschi, cartilagii; forta musculaturii ce participa la fonatie; varsta, starea de sanatate; caracteristicile auditive; starea emotionala.

Functionarea vocala adecvata depinde de coordonarea intre respiratie, miscarile laringelui, vibratia coardelor vocale, adecvarea cavitatii de rezonanta, supletea miscarilor articulatorii. O voce corecta nu solicita efort si nu oboseste.

Tulburarile de voce reprezinta perturbarea calitatilor vocii ca urmare a modificarilor la nivelul acestor factori.

Calitatile vocii:

Inaltimea sau frecventa - insusirea vocii de a fi emisa in sunete grave sau acute, in functie de vibratii, care depind de contractiile coardelor vocale. Sunetele ridicate se produc ca urmare a unui numar mai mare de contractii si sunt specifice coardelor mici si subtiri. Sunetele joase corespund coardelor vocale lungi si groase.

Intensitatea sau taria vocii e determinata de amplitudinea vibratiilor coardelor vocale , reprezinta gradul d forta pe care il poate atinge o voce fara a se forta, fara sa devina tipat.

Timbrul este calitatea ce deosebeste doua sunete de aceeasi intensitate si inaltime.

Cauzele organice pot fi congenitale sau dobandite: malformatii ale organelor fonatoare; deformari ale limbii si dintilor, deviatii de sept, polipi nazali, inflamatii laringiene, rinite cronice s.a. Cauzele functionale : paralizii ale muschilor laringelui sau ale coardelor vocale, urmari ale hipoacuziilor grave, fortarea vocii. Cauzele psihogene: stres psihic, soc emotiv, trac, unele boli psihice.

Forme:

Afonia - pierderea vocii in urma lezarii laringelui.

Fonastenia - slabirea sau disparitia temporara a vocii ca urmare a emotivitatii exagerate, timiditatii, fortarii vocii sau vorbirii intr-un alt registru.

Vocea de cap - stridenta, cu rezonanta cefalica, apare le cei cu hipoacuzie grava.

Vocea grava - emisia in registrul grav, de piept.

Vocea inspirata - se manifesta printr-un zgomot laringian determinat de aerul inspirat . Vocea este subtire si lipsita de variatie. Nu se aud vocalele deschise, vocalele de la inceputul cuvintelor sunt aspirate.

Raguseala - ingrosarea si slabirea fonatiei, ca urmare a inflamarii laringelui sau a coardelor vocale, din cauza gripei, guturaiului sau a altor maladii.

MUTISMUL PSIHOGEN (mutismul electiv, mutismul isteric)

Reactie nevrotica pasiva, de aparare, care se manifesta printr-o blocare a vorbirii in conditii de stres afectiv. Aceasta reactie poate dura zile, saptamani sau chiar ani.

Forme

mutismul de situatie, cand refuza sa vorbeasca in anumite situatii;

mutismul de persoane, cand refuza sa vorbeasca cu anumite persoane, desi cu altele vorbeste.

Diagnosticul diferential se face cu:

surditatea, cand absenta vorbirii este determinata de deficientele de auz;

cu alalia, in care tulburarea este congenitala, are caracter permanent iar comportamentul verbal nu se modifica in raport cu ambianta;

cu autismul, cand comportamentul este inadecvat si lipsesc raporturile afective.

Se manifesta la copii la care s-au manifestat: boli somatice debilitante, rasfat, atitudini dezaprobatoare, atitudine inegala in familie si in scoala. Daca se creeaza conditiile necesare, mutismul psihogen este reversibil.

Obiective si principii terapeutice

- deblocarea conflictelor si a starilor de incordare nervoasa;

- crearea unui climat relaxant;

- crearea conditiilor stimulative pentru vorbire;

- formarea increderii in fortele proprii;

- intarirea rezistentei fizice si psihice;

- scoaterea copilului din mediul traumatizant;

- contactul psihic profund cu copilul;

- captarea increderii si a colaborarii familiei;

- evitarea discutiilor cu privire la vorbirea copilului atunci cand acesta este de fata;

- mutarea atentiei de a vorbire spre alte activitati;

- adaptarea terapiei la posibilitatile copilului si la ritmul evolutiei sale.

ALALIA

Alalia este tulburarea cea mai profunda de elaborare, de organizare si dezvoltare a limbajului, intalnita la copiii care nu au vorbit niciodata, si care nu se explica pin deficitul de auz sau prin intarzierea mintala (I. Musu).

Dupa E. Verza, alalia consta in incapacitatea subiectului de a invata si de a folosi vorbirea ca instrument de comunicare, desi in unele czuri poate emite sunete sau cuvinte simple, este afectata nu doar latura expresiva a vorbirii, ci si cea impresiva, ceea ce duce la un retard in dezvoltarea mintala. Se deosebeste de afazie, cea din urma fiind un proces de destructurare a limbajului

Etiologie

Cauze generale:

alcoolismul parintilor;

boli cronice ale parintilor;

boli grave recurente ale copilului.

Cauze motorii:

deficiente motorii si psihomotorii

retard in dezvoltarea motricitatii

Cauze psihice:

tonus psihic redus

timiditate

logofobie

absenta interesului pentru comunicare.

Trebuie deosebite deficientele verbale ale alalicilor cu cele ale deficientilor mintal profund si sever, cu cele ale autistilor, cu cele ale deficientilor de auz. Diagnosticul de alalie este pus dupa varsta de 2-3 ani.

Caracteristici generale:

lipsa de expresivitate

rigiditatea in miscari si in comportament

dezinteres pentru activitate

vointa scazuta

In alalia cu dominanta motorie apar caracteristici specifice:

vorbirea este redusa la 3-4 cuvinte sau lipseste total

vorbirea imitata este imposibila

notiunile abstracte nu sunt intelese

miscarile fono-articulatorii sunt imprecise, nesigure, dezordonate

apar tulburari de organizare spatio-temporala

dificultati ale masticatiei, ale miscarilor mandibulare si linguale, ale controlului jetului de aer

dificultati ale motricitatii generale, manifestate prin incapacitatea de a realiza gesturi simple, cum ar fi spalatul pe maini, stergerea pe un prosop, sa se imbrace fara ajutor, sa incheie nasturii, sa prinda o minge s.a.

In alalia cu dominanta senzoriala se constata:

vorbirea spontana absenta, uneori apar emisii vocale neinteligibile

poate sa apara ecolalia

nu intelege semnificatia stimulilor sonori

deficiente de concentrare a atentiei

Terapia in alalie consta in parcurgerea succesiva a anumitor etape; inceperea terapiei trebuie sa se faca nu mai tarziu de 4 ani, avand in vedere ca de obicei, un program de invatare a limbajului dureaza aproximativ 3 ani.

etapa prefonematica - folosirea onomatopeelor, insotite de gesturi;

etapa fonematica - consolidarea fonemelor deja existent si invatarea altora noi

etapa denumirii - pornind de la cuvinte simple, pe care le poate pronunta si avand baza senzoriala

etapa sintezei sintagmatice - dupa invatarea a aproximativ 30 de cuinte, se trece la crearea de propozitii, notiunile invatate sa fie functionale

etapa extensiei propozitionale

etapa limbajului expresiv largit

etapa dialogului

etapa povestirii

etapa conversatiei