Aspecte ale dezvoltarii psihice intrauterine

Aspecte ale dezvoltarii psihice intrauterine

Viata nu incepe la nastere, ci cam cu 270-284 de zile mai inainte, adica odata cu debutul perioadei prenatale, perioada in care, asa cum consemneaza P.Osterrieth, are loc o dezvoltare miraculoasa.

Ordinea de aparitie si dezvoltare ca si ritmul nu sunt aceleasi pentru toate organele si sistemele functionale ale organismului.

Primele care se dezvolta sunt organele care au functii biologice (vegetative) fundamentale: inima, plamani, tub digestiv. Treptat se dezvolta diferite categorii de nervi cu functii de aparare centripeta, de mentinere a echilibrului si, spre sfarsitul perioadei, nervii organelor senzoriale, ai expresiilor afective. Totodata, coincidenta aparitiei si maturizarii unor organe si functii reprezinta momente cruciale pentru dezvoltare: de exemplu numai coincidenta formarii tesutului muscular cu inceputul osificarii si dezvoltarii sistemului nervos face posibila mobilitatea fatului in mediul intrauterin.

Desi dependent de mama, in acesta perioada copilul are o relativa independenta manifestata prin numeroase tipuri de reactii. Acestea pun in evidenta existenta unui psihism prenatal, cum ar fi miscarile la stimulii interni, alternanta miscarilor de repaos cu cele motorii, reactiile cu incarcatura afectiva care oscileaza intre starea de placere si cea de neplacere.

Despre acest psihism s-a afirmat ca este vag, nebulos si ca reprezinta baza de nesters in care se insereaza toate impresiile ulterioare.

Intre evenimentele externe traite de mama si dezvoltarea fetusului este o stransa legatura. Situatiile tensionate, conflictuale, emotiile puternice produc modificari ale chimismului sanguin care influenteaza viata copilului.

Din punct de vedere psihopedagogic trebie sa se respecte urmatoarea idee cu caracter de lege: cu cat intensitatea si frecventa factorilor nocivi sunt mai mari si cu cat acestia actioneaza in perioade mai timpurii ale vietii embrionare cu atat consecintele sunt mai grave.