Aspecte psihologice ale familiei

Aspecte psihologice ale familiei

Impactul consumului de drog asupra familiei poate fi localizat in trei arii cheie

1. sanatate fizica si psihica

2. viata sociala

3. starea materiala , integrare profesionala

1. Sanatatea fizica si psihica

Starea de stres existenta in familiile persoanelor dependente de drog poate determina aparitia unor suferinte fizice cu ar fi: zona zoster, ulcere, cresterea tensiunii arteriale precum si probleme psihologice: depresie, atacuri de panica, anxietate.

De asemenea s-a constatat ca este mai frecvent consumul de alcool, fumatul si chiar consumul de drog intre membrii acesteia.

2.Viata sociala

Dificultatile care apar in familiile consumatorului de drog de cele mai multe ori au impact puternic asupra vietii lor sociale. Familia se simte stigmatizata, eticheta pe care o poarta , propria "rusine" duce la cresterea starii de izolare fata de familia extinsa si de prieteni.

Cele mai multe familii se confrunta cu urmatoarele probleme:

- instrainare, distantare fata de familia extinsa si prieteni

- frica de a lasa consumatorul de drog singur in casa

- sentimentul ca sunt hartuiti

- scaderea interesului si energiei pentru viata sociala

3.Starea materiala

Starea materiala a familiei consumatorului de drog este serios afectata, cauzele principale care duc la o inrautatire a statutului material sunt:

- furtul de bani si bunuri din casa de catre consumatorul de drog

- plata datoriilor acestuia

- costurile tratamentului

Exista situatii in care membrii familiei renunta la locul de munca pentru ca nu se simt in stare sa faca fata sarcinilor de servici si stresului de acasa, cauzat de consumul de drog. Au mari dificultati de concentrare, acorda mult timp fizic ingrijirii consumatorului de drog, sunt "jenati" de colegii de servici care cunosc problemele lor

Reactivitatea familiei

Ca raspuns la consecintele negative ale consumului de drog membrii familiei pot dezvolta strategii de coping cu efecte negative asupra dependentului de drog. Acestia pot sa treaca printr-o faza in care la inceput neaga sau refuza ideea ca exista o problema. Unii membrii de asemenea pot sa ascunda consumul de drog pentru a proteja restul familiei. In mod frecvent familiile prefera sa ascunda problema dependentei de cei din afara ei datorita sentimentului de rusine si a stigmatizarii. Poate sa treaca o perioada de timp semnificativa pana cand familia consumatorului de drog ia decizia de a se adresa serviciilor care ofera consiliere, suport.

Orford descrie trei modalitati principale ale acesteia de a face fata situatiei determinate de dependenta de drog a unui membru al familiei.

Modelul permisiv, tolerant

Membrii familiei inchid ochii la consumul de drog al dependentului, ii imprumuta bani chiar daca il suspecteaza sau stiu ca-si cumpara droguri. Orford subliniaza ca aceasta metoda de coping este asociata cu sentimentul de vinovatie, neputinta. Aceasta forma de coping creste foarte rar dezirabilitatea comportamentului neadictiv, dar mentine o anumita stabilitate a familiei, sunt evitate astfel ocaziile in care pot sa apara conflicte.

Modelul angajarii

Familiile in care se foloseste acesta modalitate de coping de cele mai multe ori doresc sa schimbe comportamentul consumatorului de drog si sa-l sprijine in procesul recuperarii. Familia se implica direct in procesul de recuperare al dependentului de drog, controleaza fiecare miscare a acestuia, stabileste intalniri pentru sedintele de terapie, are o atitudine protectiva fata de dependentul de drog. Exista o latura pozitiva a acestei modalitati de abordare a problemei aparute , persoanele apropiate dependentului au sentimentul controlului asupra situatiei, se simt implicati, sunt capabili sa-si exprime emotiile.

Acest model de coping este directionat de dorinta de rezolvare a problemelor dar poate fi solicitant pentru membrii familiei.

Modelul non-implicarii

Familia evita interactiunile cu dependentul de drog, il determina pe acesta sa suporte singur consecintele consumului, nu-l salveaza din situatiile problematice determinate de consum. Orford spune ca aceasta metoda de coping permite familiei sa aiba sentimentul de control si independenta fata de problema consumului. Spre deosebire de celelalte doua modele, acesta se concentreaza asupra familiei si nu asupra consumatorului. Beneficiile acestui model constau in faptul ca dependentul isi asuma responsabilitatea pentru consecintele consumului.

Impactul pe care il are consumul de drog asupra membrilor familiei este diferit si individualizat in functie de diferentele dintre acestia : sexul, rolul si pozitia in cadrul familiei, tipul de relatie pe care o au cu dependentul de drog.

Parintii sunt cei care de multe ori afla ultimii despre existenta consumului. In cele mai multe cazuri aflarea acestei vesti le produce un adevarat soc emotional. Specialistii denumesc faza imediat urmatoare "faza tragedizarii", parintii traiesc senzatia ca nu exista iesire din situatie. Acesta este unul din momentele in care familia apeleaza la serviciile specializate.

Mamele - In urma experietei sale clinice cu familiile de toxicomani Gianfranco Cecchin identifica atitudinea permisiva a mamelor in legatura cu drogul, asumarea de catre acestea a rolului de salvator al fiului in relatie cu tatal.

Stanton si Todd descriu comportamentul mamelor consumatorilor de drog ca fiind simbiotic, extins si in viata mai tarzie a tanarului intretinand astfel dependenta afectiva a acestuia.

Tatii sunt cei care, de obicei, se exteriorizeaza cel mai putin, au dificultati in exprimarea sentimentelor si emotiilor si pot dezvolta strategii de coping cum ar fi evitarea, negarea. Acest lucru creste riscul consumului de alcool in randul tatilor.

De cele mai multe ori mamele sunt cele care se adreseaza serviciilor pentru acordarea de suport. Exista astfel riscul ca suportul acordat sa se concentreze mai ales asupra nevoilor mamelor. Nevoile barbatilor astfel raman neidentificate, la aceasta situatie contribuind numerosi factori:

- mama, sau alt membru al familiei, poate ascunde consumul de drog pentru a evita aparitia conflictelor;

- reactia unor barbati in cadrul familiei poate fi una destul de dura - intreruperea oricarei relatii cu dependentul de drog - pot aparea astfel conflicte cu ceilalti membrii ai familiei care cred ca dependentul de drog are nevoie de suport;

Stanton spune ca in familiile in care dependentul de drog este baiat, tatii sunt caracterizati ca fiind slabi si ineficienti. Tatal si fiul consumator de drog, in mod frecvent au o relatie distanta. De multe ori sora consumatorului are o relatie buna cu tatal. Pe de alta parte tatii fetelor care consuma droguri sunt caracterizati ca fiind indulgenti si foarte permisivi cu fiicele lor.

Fratii si surorile- In unele cazuri, in familia dependentului de drog atentia se indreapta catre acesta, astfel fratii si surorile acestuia se pot simti ignorati, se pot izola de restul familiei.

Pentru a beneficia de acelasi tratament preferential fratii si surorile pot adopta un comportament similar cu al dependentului, riscul consumului crescand si in randul acestora.

Copiii consumatorului de drog prezinta un risc crescut de a avea dificultati in dezvoltarea fizica si psihica. Acest lucru poate avea drept consecinta izolarea sociala, tulburari de comportament. In multe familii nu sunt stabilite limite clare intre roluri, daca unul sau amandoi parintii sunt consumatori de drog, atunci frecvent copilul isi asuma un rol parental. De obicei la acesti copii pot aparea tulburari in sfera relatiilor cu egalii (in relatie cu ceilalti copii).

Partenerii - in cuplurile in care unul din parteneri este consumator, drogul poate fi privit de catre partener ca o "aventura extraconjugala" pe care acesta o tolereaza, un pact mutual al evitarii si negarii. De multe ori in aceste cupluri exista teama ca odata ce consumatorul devine abstinent anumite conflicte vor iesi la suprafata. Aceste conflicte ameninta structura relatiei de cuplu. Consumul poate afecta relatia sexuala cu partenerul neconsumator si de asemenea poate sa reduca implicarea consumatorului de drog in viata de zi cu zi si in luarea deciziilor. In mod frecvent cuplurile in care ambii parteneri consuma au o relatie foarte stabila, consumul de drog reprezentand un liant al legaturii dintre cei doi.

Moduri de reactie ale familiei la consumul de drog:

a) Negarea - familia neaga ca ar exista o problema, aceasta poate fi un mod de a evita confruntarea ,eficient doar pentru o perioada scurta de timp. Negarea pe termen lung duce la acumularea problemelor, acutizarea si inmultirea lor.

b) Auto invinovatirea - familia ia asupra ei responsabilitatea situatiei, parintii de multe ori se acuza pe ei insisi pentru consumul de drog al copilului.Familia se considera astfel o parte din problema mai degraba dacat o sursa de suport, acest mod de reactie este extrem de frecvent si este generator de mari tensiuni.

c) Invinuirea - familia atribuie responsabilitatea situatiei celorlalti: grupului, partenerilor consumatorului, specialistilor, pentru nesolutionarea problemelor. Acest lucru poate determina nemultumire fata de institutiile care ofera suport si face dificil procesul stabilirii relatiilor de suport.

d) "Tough love" - familiile pot raspunde prin distantarea fizica si emotionala fata de dependentul de drog . Uneori presiunile familiei asupra dependentului de drog il determina pe acesta sa plece de acasa, sa se mute.

Ferreira vorbeste despre" mitul familiei ideale", in familiile in care accentul nu se pune pe recuperarea toxicomanului, ci pe imaginea familiei. Persoana dependenta nu-si gaseste locul in scenariul familial si exista un mare risc de eliminare a acestuia "Mai bine pleaca, sa nu mai stiu de el". Kaufman si Paettson(1998) vorbesc despre modelul functional al familiei. In familiile in care nivelul de coeziune si unitate este mare, membrii acesteia se mobilizeaza pentru identificarea problemei, gasirea de solutii si alternative comportamentale la consumul de drog.

In aceste familii se ajunge cel mai usor la abstinenta si aceasta poate fi mentinuta.Prezenta acestui tip de familie reprezinta chiar un criteriu de includere a consumatorului intr-un program de lunga durata de tip drog zero.

O situatie speciala care apare frecvent este cea a recaderii. Aparitia acestei situatii poate avea un impact puternic asupra familiei. Experienta recaderii unui membru al familiei dupa o perioada in care ceilalti au fost martorii progresului lui poate determina aparitia sentimentului ca situatia nu se va schimba niciodata, a inutilitatii procesului terapeutic si al solicitarii serviciilor care ofera suport. Acest lucru poate avea ca efect instalarea starii de stres, reducerea capacitatii de a face fata situatiilor tensionate. Este important ca familiile sa fie informate asupra procesului schimbarii. Recaderea este mai degraba una din etapele procesului schimbarii decat sfarsitul acestui proces.