CAUZALITATEA IN CRIMINOLOGIE - ANALIZA SISTEMICA

CAUZALITATEA IN CRIMINOLOGIE

- ANALIZA SISTEMICA -

SECTIUNEA I

CAUZELE FENOMENULUI SOCIAL AL CRIMINALITATII (MACROCRIMINOLOGIA)

1. Consideratii introductive

Scopul imediat al cercetarii stiintifice in criminologie este reprezentat de identificarea, analizarea si explicarea cauzelor criminalitatii, pentru a crea, astfel, premisele necesare atingerii scopului general al acestei discipline, acela de a contribui la fundamentarea unei politici penale eficiente, in masura sa determine prevenirea si combaterea fenomenului infractional.

Studiul consacrat cauzelor criminalitatii presupune, in mod ideal, utilizarea tuturor datelor obtinute, in acest domeniu, de stiintele cu care criminologia se interfereaza. Desi acest obiectiv este practic imposibil de realizat, nu exista nici o indoiala ca aceasta stiinta valorifica o buna parte din rezultatele cercetarilor la care facem referire. Sinteza acestor demersuri stiintifice proiecteaza o imagine extrem de complexa a cauzalitatii fenomenului infractional, in care vectorii biologici, psihologici, sociali si juridici se combina diferentiat, in functie de nivelul analizei . Din acest motiv este preferabil ca analiza etiologica sa se desfasoare separat atat in planul criminalitatii ca fenomen social, cat si in planul infractiunii ca act individual.

In privinta ordinii de prioritate, asa cum remarca R.Gassin , ar fi logic ca analiza sa porneasca de la particular la general, deoarece fiecare fapta antisociala reprezinta o componenta a sistemului din care face parte, respectiv din fenomenul infractional. Gassin considera insa ca din punct de vedere pedagogic este preferabil sa se analizeze mai intai conditionarile etiologice ale fenomenului, analiza sistemica fiind mai facila, iar concluziile mai convingatoare.

2. Viziunea sistemica in criminologie. Concepte operationale utilizate

Viziunea sistemica asupra fenomenului infractional presupune utilizarea conceptelor de sistem, structura si functii, precum si a notiunilor de cauza si conditie care stau la baza relatiilor dinamice sub- si intersistemice.

Sistemul reprezinta un ansamblu superior organizat de elemente (subsisteme) integrate structural si dinamic, ansamblu care are ca sarcina realizarea unor anumite valori (efecte) in conditiile unui mediu variabil si, deci, posibil perturbant

Sistemele se caracterizeaza prin structura si functii proprii. Ele sunt structurate diacronic si sincronic. Dimensiunea diacronica reflecta geneza si evolutia acestora in timp, iar dimensiunea sincronica reprezinta starea in care se gasesc sistemele la un moment dat, prin raportare la anumite sisteme de referinta. Functiile sistemelor reprezinta un complex de proprietati caracteristice, exprimand relatii de actiune inter- si intrasistemice.

Starea si dinamica sistemelor sunt consecinte ale unui nesfarsit lant cauzal.

Cauza este fenomenul care preceda si determina sau genereaza un alt fenomen, numit efect . Ea actioneaza in circumstante care favorizeaza sau franeaza producerea efectului. Aceste circumstante sunt numite conditii si reprezinta imprejurarile care, desi lipsite de eficienta cauzala propriu-zisa, influenteaza prin prezenta lor cauza, favorizand-o, potentand-o sau franand-o pana la stadiul producerii efectului

In contextul sistemelor sociale, starea si dinamica unui fenomen sunt marcate atat de necesitate cat si de intamplare. In conditiile concrete de viata, in impletirea dintre necesitate si intamplare ponderea poate apartine fie necesitatii, fie intamplarii.

Necesitatea constituie o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinte ale sistemelor decurgand din natura interna a acestora, ceea ce, in conditii constante, le determina o orientare inevitabila intr-un anumit sens.

Intamplarea constituie si ea o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinte ale sistemelor, decurgand insa din factorii exteriori sau periferici, ceea ce le imprima variabilitate si inconsistenta.

Necesitatea, derivand din esenta, permite configurarea modului in care trebuie sa se produca un anumit fenomen, in timp ce intamplarea exprima modul specific in care acesta se produce.

In procesul cercetarii stiintifice se va proceda la eliminarea acelor fenomene care au legaturi prea indepartate si nesigure cu efectul pentru a fi putut exercita o influenta semnificativa asupra producerii sale. Acestea sunt conditiile intamplatoare.

In urma acestor eliminari vor ramane sub analiza numai acele fenomene in lipsa carora efectul nu s-ar fi putut produce. Vor fi retinute o serie de fenomene cu eficienta contributiva diferita, din randul carora, alaturi de cauza, fac parte conditiile necesare si suficiente, precum si conditiile necesare. In cazul conditiei necesare, efectul nu se va produce in mod obligatoriu, intamplarea avand un rol important. Conditia necesara si suficienta, in schimb, creeaza posibilitatea concreta de producere a efectului, rolul intamplarii fiind redus.

In acest ansamblu conceptual, omul este privit atat ca o componenta a sistemului social de care este legat printr-o multitudine de relatii, cat si ca sistem individual cu dimensiuni atat biologice cat si sociale.

Studiul individului uman releva faptul ca actiunile sale sunt rezultatul impactului dintre infrastructura sa biopsihologica si conditionarile specifice mediului din care face parte. Faptele antisociale nu fac exceptie de la aceasta regula.

Totusi, analiza sistemica a criminalitatii presupune desprinderea de cazul individual si identificarea proceselor si conjuncturilor care, prin impactul lor social si prin repetabilitatea statistica pe perioade mari de timp, se constituie in cauze si conditii atat necesare, cat si suficiente producerii actului infractional.

La acest nivel al analizei este necesar sa mentionam ca distinctia dintre cauze si conditii se reduce sensibil, ele aflandu-se in raporturi de ambivalenta si de probabilitate. Din acest motiv le vom numi factori sociali ai criminalitatii sau factori criminogeni.

3. Probleme in clasificarea factorilor criminogeni

Dificultatea clasificarii factorilor criminogeni rezulta atat din variabilitatea acestora cat si din faptul ca fenomenul infractional este un rezultat al actiunii lor conjugate. Cuantificarea precisa a rolului fiecaruia reprezinta aproape o imposibilitate stiintifica. Din acest motiv, abordarea individuala a factorilor criminogeni - in general, evitata in literatura de specialitate - trebuie inteleasa in sensul pedagogic al acesteia, scopul fiind acela de a releva corelatiile existente intre o variabila sau o grupa de variabile si criminalitate. Chiar si in aceasta viziune, dificultatile de clasificare si interpretare raman.

J. Pinatel clasifica factorii criminogeni in factori geografici, economici, culturali si politici . In materia factorilor geografici, autorul face referire la cercetarile statisticienilor Guerry si Quetelet care au formulat 'legea termica a criminalitatii', la concluziile lui E. de Greeff care confirma 'legea termica' si mai ales la studiile americane care sustin urmatoarele:

temperatura afecteaza echilibrul emotional;

presiunea atmosferica si criminalitatea echivalenta variaza invers proportional: cand presiunea scade, creste criminalitatea violenta;

umiditatea si criminalitatea violenta variaza, de asemenea, invers proportional.

La factorii fizici sau 'cosmo-telurici' facuse referire E.Ferri , luand in considerare climatul, natura solului etc.

R. Gassin constata ca marea majoritate a criminologilor si-au manifestat scepticismul cu privire la faptul ca mediul geografic ar constitui un factor criminogen relevant la nivelul fenomenului infractional. La randul nostru, apreciem ca factorii de mediu se pot constitui in circumstante care, de la caz la caz, favorizeaza savarsirea infractiunilor si nu in cauze ale acestui fenomen.

H.Mannheim trateaza in cel de-al doilea volum al 'Criminologiei comparate' cauzele de ordin social ale criminalitatii. Autorul nu este preocupat, in primul rand, de o clasificare stricta a acestor cauze, facand insa o interesanta corelatie intre tipurile de factori criminogeni si tipologiile infractionale.

Doi ani mai tarziu, D.Szabo procedeaza oarecum asemanator lui H.Mannheim, analizand complexa problematica a cauzalitatii . Desi evalueaza rolul factorilor socio-culturali, economici etc., autorul nu opereaza o distinctie clara intre cauzele criminalitatii ca fenomen social si cauzele actului infractional concret. In acelasi timp, clasificarea sa este susceptibila a fi imbunatatita.

In mod asemanator procedeaza si alti autori

R.Gassin opereaza distinctia necesara in planul particularului si al fenomenului, dar si clasificarea sa este insuficient de riguroasa. Consideram ca abordarea teoretica a problemei este cu atat mai dificila cu cat anumiti factori criminogeni pot fi inclusi, cu acelasi rezultat, in categorii diverse, iar alti factori pot fi analizati atat in calitate de cauze generale ale criminalitatii, cat si ca factori ai crimei ca act individual. Astfel, discriminarea poate fi tratata atat ca o cauza socio-culturala cat si ca o cauza de ordin politic iar componentele mediului psiho-social (familia, scoala, profesia) pot fi analizate atat in planul particularului cat si la nivelul fenomenului infractional.

Din considerentele exprimate mai sus preferam o analiza mai succinta a factorilor care determina criminalitatea ca fenomen social, clasificandu-i in factori economici, demografici, culturali si politici.

4. Factori economici

Una din teoriile economice general acceptate este aceea conform careia baza economica determina suprastructura sociala, politica, culturala, institutionala. In consecinta este de asteptat ca situatia economica a unui stat, ori a unei zone mai restranse, sa determine anumite comportamente umane, inclusiv comportamentul infractional. Fara a se nega un raport de cauzalitate intre starea economica si criminalitate, studiile efectuate au evidentiat ca fenomenul infractional este atat de complex incat el poate fi generat in aceeasi masura, dar in tipuri diferite, atat de prosperitate, cat si de saracie.

Ne vom limita sa analizam unii din factorii economici considerati a avea un co聮tinut criminogen pronuntat:

4.1. Industrializarea. Prin ea insasi, industrializarea este un factor de progres economic si social, oferind locuri de munca, posibilitati superioare de instruire si specializare, bunuri de larg consum de calitate tot mai buna si implicit, cresterea nivelului de trai al oamenilor.

Statistic, s-a constatat insa un fenomen surprinzator: progresul social-economic a fost insotit de cresterea criminalitatii. Pentru a se lega acest fenomen de industrializare s-a admis ca aceasta produce unele efecte secundare cum ar fi:

- cresterea masiva a mobilitatii orizontale a unei intregi populatii rurale, care se deplaseaza spre zonele industrializate, in speranta unui trai mai bun si, mai ales, a unei imbogatiri rapide. Inlocuirea mediului social specific localitatilor rurale in care individul era cunoscut si apreciat la valoarea sa, iar sistemul relational era foarte strans, cu un mediu impersonal, cel urban, in care individul a devenit un necunoscut oarecare, este de natura sa produca efecte negative asupra acestei categorii de oameni, provocand grave mutatii in structura lor de personalitate, mai ales atunci cand 'transplantul' s-a soldat cu un esec

- industrializarea, prin 'masinismul' sau, mai ales prin munca 'pe banda', produce o specializare cu efecte de instrainare, omul nemaiavand posibilitatea sa-si manifeste spiritul creator;

- in general, industriile afecteaza grav echilibrul ecologic din zona in care sunt implantate, cu efecte care accentueaza starea de stress a muncitorilor si a populatiei de pe platformele industriale;

- ritmul industrializarii constituie si el un factor criminogen ca urmare a imposibilitatii asigurarii unor conditii social-edilitare minime pentru populatia atrasa in acest sector.

4.2. Somajul. Explica un anumit procent de actiuni infractionale. Influenta sa se exercita nu numai prin scaderea brusca si excesiva a nivelului de trai, ci si prin instabilitatea emotionala pe care o ocazioneaza. Somajul ataca in mod serios echilibrul interior al individului, punandu-l in imposibilitatea de a-si mai putea realiza, prin mijloace legale, aspiratiile sale.

El atinge grav structura familiala la baza sa . Autoritatea tatalui se diminueaza considerabil, rolul sau de sustinator al familiei fiind alterat. Inversarea rolurilor familiale produce stari de confuzie, de dezechilibru interior, anxietate, alcoolism, dorinta de revansa impotriva societatii. Anumite studii evoca o crestere puternica a procentului de talharii, furturi, inselaciuni etc. in perioadele de recesiune economica.   

4.3. Nivelul de trai. Pana in momentul in care criminologul american Edwin Sutherland a evocat criminalitatea 'gulerelor albe', doar saracia a fost privita ca factor criminogen.

Trebuie evidentiat faptul ca saracia nu are doar o dimensiune economica obiectiva, ci si o dimensiune spirituala. Dimensiunea obiectiva se raporteaza la un nivel de trai mediu intr-o societate ori epoca precizata. Dimensiunea subiectiva se refera la perceptia individuala, la evaluarea personala pe care individul o face statutului sau economic, situatiei financiare intr-un mediu social si in epoca in care traieste. In functie de nevoi, aspiratii si obligatii unii isi vor considera nivelul de trai satisfacator, altii de-a dreptul mizer. Acelasi salariu poate fi considerat foarte bun de unele persoane, in timp ce altele il pot considera jenant sau insuficient pentru un trai onest.

Deci, pe langa saracie, la limitele sale alarmante, care ii poate determina inexorabil pe unii indivizi la comiterea de infractiuni, se adauga si dorinta de imbogatire sau de un trai mai bun, care, la randul ei, impinge spre delincventa un mare numar de persoane.

Alaturi de somaj sunt implicati in scaderea nivelului de trai si alti factori, precum: angajarea pe timp limitat si angajarea sezoniera, somajul partial si, mai ales, inflatia care bulverseaza echilibrul economic familial spulberand rapid economiile facute in timp, cu multa greutate

4.4. Crizele economice. Scaderea nivelului de trai al paturilor sociale defavorizate se accentueaza in timpul crizelor economice care afecteaza productia, nivelul salariilor si rata somajului. In lipsa unei protectii sociale corespunzatoare, persoanele afectate pot fi considerate la limita riscului comiterii faptelor antisociale

Studiile efectuate au constatat o corelatie evidenta intre crizele economice si criminalitate pana la marea criza din anul 1929. Evolutiile ulterioare ale tarilor occidentale au condus la o anumita diminuare a rolului acestui factor criminogen.

Prin comparatie, tarile din Europa Centrala si de Est care parcurg actualmente tranzitia catre economia de piata se afla intr-o stare de severa recesiune economica, avand drept principale caracteristici reducerea capacitatii de productie si a productivitatii, pierderea pietelor externe de desfacere a marfurilor, blocaj financiar, somaj si inflatie galopanta. Cresterea exploziva a criminalitatii in aceste tari poate fi explicata, in mare masura, prin impactul acestor factori criminogeni.

5. Factori demografici

Preocuparile pentru studierea relatiilor existente intre factorii demografici si criminalitate sunt de data relativ recenta. S-a constatat statistic faptul ca exploziile in rata natalitatii, structura demografica a sexelor, mobilitatea geografica si sociala a populatiei reprezinta factori criminogeni importanti

5.1. Rata natalitatii. S-a dovedit, de-a lungul timpului, ca in viata indivizilor, perioada cea mai activa din punct de vedere infractional se situeaza intre 18 si 30 ani, cu un maxim de intensitate in jurul varstei de 25 ani. Din acest motiv, exploziile demografice sunt urmate de cresteri semnificative ale delincventei juvenile (in Europa occidentala intre anii 1960 - 1980, in S.U.A. si Canada intre anii 1965 -1975, in Romania - ca efect al interzicerii avortului - intre anii 1975-1985).

Desigur ca relatia intre rata natalitatii si criminalitate este de natura indirecta, la amplificarea delincventei juvenile contribuind o multitudine de alti factori intre care mentionam compozitia familiala, incapacitatea instructiv-educativa a scolii, rolul negativ al mass-media etc.

5.2. Mobilitatea sociala si urbanizarea . Prin mobilitate sociala se intelege miscarea populatiei umane in plan geografic (mobilitate orizontala), profesional ori social (mobilitate verticala).

Mobilitatea geografica este determinata cel mai adesea de urbanizare si are consecinte criminogene certe. Urbanizarea s-a realizat in mai multe etape dar ea a cunoscut un avant de exceptie in secolul nostru, datorita industrializarii. Amploarea mobilitatii pe orizontala a populatiilor a provocat schimbari calitative in relatiile interumane, in structurarea si restructurarea grupurilor si in dezvoltarea personalitatii individului.

Mobilitatea puternica a avut un dublu efect: acela de a dezorganiza institutiile sociale existente si de a crea altele noi in toate domeniile de activitate. Familia a suferit in primul rand: rata divorturilor, despartirile si abandonul de familie, diminuarea autoritatii parintesti, angajarea in munca a ambilor soti, scolarizarea prelungita a copiilor si casatoria lor prematura au schimbat profund institutia familiala. Cresterea rapida a mediului urban nu a permis amenajarea cartierelor, a habitatului, la nivel satisfacator.

Mediul tehnic urban are un ritm diferit care se manifesta in forme multiple: structurile se modifica permanent, traversate de curente ale mobilitatii verticale si orizontale accelerate.

Eterogenitatea sociala are drept consecinta eterogenitatea culturala. Normele fiecarui grup isi pierd din vigoare, devin ambigue, facandu-se simtita prezenta unui pluralism cultural, a unei suprapuneri de norme si valori care ghideaza conduitele umane. Unele din ele pot fi exact negatia altora, ori negatia normelor in vigoare la nivelul societatii. Este o ocazie favorabila pentru manifestarea conflictului de cultura.

Rapiditatea transformarilor social-culturale in mediul urban a supus personalitatea umana la perturbatii si a plasat-o frecvent in situatii conflictuale. In consecinta, au inceput sa apara inadaptatii, alienatii, instrainatii, infractorii. Scaderea controlului social atat informal cat si formal a avut ca efect cresterea delincventei.

Mobilitatea verticala poate avea efecte la fel de negative atunci cand ea este fortata de necesitatea schimbarii locului de munca in urma disponibilizarilor de personal ca rezultat al recesiunii economice, falimentelor etc.

6. Factori socio-culturali

In sens larg, cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de societatea omeneasca de-a lungul istoriei. In criminologie intereseaza in mod deosebit acei factori culturali care au un rol predominant in socializarea pozitiva sau negativa a indivizilor si care, finalmente, ii conduc la savarsirea faptelor antisociale.

6.1. Familia. Celula de baza a societatii, cum a mai fost numita, familia are valente multiple. In primul rand, are rolul de socializare imprimand copilului un anumit standard valoric, precum si atitudini de aderare ori de lipsa de cooperare fata de anumite valori sociale.

Familia asigura copilului o siguranta indispensabila atingerii maturitatii intelectuale, sociale si culturale, precum si o identitate proprie in baza careia va fi acceptat ca partener social. Orice perturbare in interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului, atat la nivelul adaptarii sale la societate, cat si asupra structurii sale de personalitate.

Structura familiala este afectata de numarul membrilor, de capacitatea educativa a parintilor si de mobilitatea sociala si geografica a familiei. Rolul de socializare detinut de familie se reduce tot mai mult, mai ales in privinta adolescentilor, datorita scolarizarii prelungite, precum si altor factori cum sunt: presa, televiziunea, filmele si microgrupurile la care adera.

Una din cele mai importante cercetari criminologice referitoare la influenta perturbarilor familiale asupra delincventei juvenile a fost realizata in America de sotii Glueck, care, in lucrarea 'Unraveling Juvenile Delinquency' (Delincventa juvenila nerelevata) au constatat urmatoarele: un numar important de copii delincventi si-au schimbat resedinta in timpul copilariei, sunt prost intretinuti din punct de vedere material si igienic, au parinti despartiti ori necasatoriti, sunt privati de beneficiul culturii. Personalitatea copiilor delincventi este mai amorfa si lipsita de ambitie in fata exigentelor vietii, normele lor de comportament sunt mai putin numeroase si lipsite de continut. Cel mai adesea ei sunt stresati datorita coeziunii reduse a familiilor lor, a starii de incordare dintre parinti, a atmosferei familiale nefavorabile, a lipsei de supraveghere si chiar de interes din partea parintilor. In revansa, la copiii delincventi se remarca o atitudine de ostilitate si indiferenta fata de familia din care fac parte, precum si fata de societate.

Influenta familiilor divortate ori despartite constituie un factor criminogen major pentru copiii delincventi.

De asemenea, familiile infractoare isi implica copiii in activitati infractionale ori ii influenteaza pe calea imitatiei, imprumutandu-le percepte morale contrare eticii societatii. In acest caz, delincventa rezulta ca un conflict intre cultura proprie familiei infractoare si cea a societatii.

6.2. Nivelul de instruire scolara. O problema indelung dezbatuta a fost aceea de a sti daca infractionalitatea este influentata calitativ si cantitativ de nivelul de instruire scolara.

Pe plan cantitativ, nu rezulta consecinte vizibile in planul infractionalitatii. Pe plan calitativ, nivelul de instruire scolara se reflecta prin alegerea unor forme infractionale mai putin primitive

Rolul scolii este insa mai important pentru educarea si socializarea copiilor, pentru depistarea celor inadaptati si punerea in aplicare a unor programe de preventie generala.

6.3. Religia. Desi au fost controverse numeroase in privinta religiei ca factor criminogen, nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate, intrucat acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile, cum ar fi grupul etnic. S-a admis ca anumite secte religioase practica infractionismul pentru obtinerea unor avantaje materiale, precum si faptul ca in perioadele de crize economice si politice profunde pot avea loc si fenomene infractionale cu substrat religios (distrugeri de lacase de cult, profanari etc.). Religia, in ansamblul sau, joaca insa un rol puternic de influenta si preventie in combaterea criminalitatii.

6.4. Starea civila. Nu s-au identificat raporturi statistice relevante in privinta starii civile a infractorilor. Cu toate acestea, s-au tras unele concluzii conform carora atat femeile    cat si barbatii necasatoriti sunt mai predispusi sa comita delicte sexuale, in timp ce in cazul sotilor au fost relevate o serie de infractiuni savarsite cu violenta, datorate neintelegerilor dintre soti.

6.5. Impactul activitatilor din timpul liber. Timpul liber este petrecut din ce in ce mai putin in cadrul familiei. De asemenea, au fost identificate noi si potential periculoase forme de petrecere a timpului liber, cum ar fi asocierea in grupuri sau 'bande' care se angajeaza deliberat in comiterea de infractiuni. Cercetatorii afirma ca aceste fapte trebuie vazute ca o forma de interactiune intre tineri, altfel spus, ca o forma de a petrece timpul liber impreuna.

In cele mai multe dintre cazuri, aceste activitati raman la un stadiu limitat, neimplicat infractional. Totusi, aspectul criminogen trebuie retinut, deoarece se constata, pentru anumite situatii, aderenta la spiritul violentei, cu efecte grave in plan social.

Rolul cresterii delincventei ca urmare a impactului activitatilor din timpul liber este inseparabil legat de problemele sociale ale integrarii. In acest sens, neintegrarea economica si sociala a tinerilor absolventi conduce la stari de frustrare si dezechilibru care genereaza infractionalitatea.

6.6. Impactul mijloacelor de informare in masa. Studiile efectuate au relevat influenta deseori negativa exercitata de mijloacele de informare in masa. Criminologii occidentali au mentionat pe primele locuri violenta in mass-media si in special video-violenta. Cercetarile s-au concentrat asupra acestui aspect, rezultand urmatoarele:

violenta pe micul sau marele ecran furnizeaza modele de comportament negativ. Este demn de remarcat ca aceste filme sunt comerciale, facute pentru a se obtine cat mai multi bani din vanzarea lor si, in consecinta, abordeaza fara nici o retinere acele teme cu efecte in planul instinctului, al inconstientului uman. Influenta este mai puternica asupra spectatorului tanar;

determina cresterea nivelului agresiv in randul celor ce urmaresc asemenea filme sau emisiuni;

desensibilizeaza auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care le produce violenta. Programele 'violente' determina o 'dezinhibare' a privitorului si il scot din real, determinandu-l sa savarseasca, pe calea imitatiei, fapte violente, spontane si neplanificate.

Totodata, se releva faptul ca receptarea mesajelor mass-media se realizeaza si interpreteaza in functie de propriile nevoi, atitudini si imagini despre lume, astfel incat video-violenta va produce efecte doar asupra acelora care au inclinatii, predispozitie spre violenta, fara a se exclude rolul mijloacelor de informare in masa in desensibilizarea generala si formarea unor atitudini nedorite si neconforme cu interesele societatii

In acelasi plan si cu implicatii asemanatoare, mai ales asupra tinerilor, se afla pornografia.

6.7. Discriminarea. Discriminarea este considerata ca un factor criminogen important fiind asociata cu prejudecata. O asemenea asociere este facuta deoarece sentimentele discriminatorii constituie obstacole culturale care au o importanta aparte in comportamentul infractional.

Discriminarea este refuzul de a trata un grup social in conformitate cu aspiratiile sale. Ea se poate exercita la diferite niveluri: al claselor sociale, al sexelor, al apartenentei religioase, al grupurilor etnice, al instruirii, al participarii la activitati sociale, al emigrarii etc. Aceste preferinte diverse nasc prejudecati, atitudini negative cu privire la ansamblul grupurilor minoritare.

Discriminarile pot avea loc si in lipsa prejudecatilor. Astfel, un om care nu admite prejudecatile se va conforma, totusi, cutumelor discriminatorii. Intensitatea discriminarilor depinde de criterii economice, sociale si politice. Prejudecatile nasc sentimente de frustrare care, de regula, declanseaza porniri agresive, precum si dorinte puternice de revansa din partea celor care se considera discriminati. Acesta este un caz tipic de 'conflict de cultura'.

Uneori rolurile se inverseaza. Astfel, grupurile care se considera discriminate, in actiunile lor revendicative emit pretentii atat de mari incat depasesc drepturile si libertatile majoritarilor.

6.8. Specificul national. Constituie o sinteza a nivelului de cultura si civilizatie ale unui popor, avand vechi radacini in istoria acestuia.

Prin el insusi, nu este un factor criminogen. El include insa un anumit temperament national care trebuie luat in calcul, in analiza fenomenului infractional, deoarece, in anumite conditii economice, sociale si politice, tipul de reactie populara poate fi prevazut in coordonatele sale de ansamblu.

6.9. Influentele criminogene internationale. O tara cu granitele deschise este expusa nu doar efectelor favorabile ale culturii si civilizatiei mondiale ci si, in masura egala, daca nu cumva chiar mai inalta, penetrarii infractionalitatii organizate pe plan international.

Crima organizata are nevoie de piete de desfacere noi, de retele noi, de filiere necontrolate. In plus, ea are o viteza de desfasurare si o capacitate de adaptare extraordinare, dispunand si de mijloacele banesti adecvate scopurilor propuse.

6. Toxicomania. Include consumul de droguri si alcoolismul. Intrucat, pana in prezent, in Romania nu exista o stare infractionala aparte determinata de consumul de droguri, ne vom referi la alcoolism.

Alcoolismul este un factor criminogen important, producand tulburari mentale cu efecte in planul comportamentului infractional. Starea alcoolica, ca factor criminogen, este influentata in mod direct de temperamentul psihotic sau nevrotic. Pot fi descrise doua stari fundamentale de alcoolism :

a) alcoolismul acut poate fi evidentiat atat intr-o forma usoara, cat si intr-o forma grava:

- betia usoara este insotita de o diminuare a atentiei si o lungire a timpului de reactie, cauzand un numar considerabil de infractiuni neintentionate, comise din imprudenta si neglijenta. Astfel, cele mai multe cazuri de accidente de circulatie, dar si unele accidente de munca se datoreaza alcoolului.

- betia grava provoaca o stare tipica de confuzie mentala, exagereaza nevoile sexuale si conduce la o stare de delir si agresivitate careia i se atribuie o parte importanta a infractiunilor savarsite cu violenta.

b) alcoolismul cronic modifica mentalitatea fundamentala a individului si dezvolta agresivitatea si impulsivitatea. Este insotit de o pierdere a sensurilor eticii si moralei. Determina furtul, abuzul de incredere, abandonul de familie etc. Provoaca gelozia si savarsirea unor infractiuni cu violenta avand aceasta baza.

6.11. Profesia. Toate statisticile releva o rata extrem de diversa a delincventei profesionale. Intr-un grad diferit, majoritatea profesiilor ofera conditii pentru savarsirea de infractiuni. In acest context nu ne propunem examinarea incidentei criminologice a fiecarei profesii, limitandu-ne la criminalitatea 'gulerelor albe'.

Expresia a fost utilizata pentru prima data de Sutherland in lucrarea ' Criminalitatea gulerelor albe', aparuta in anul 1949. Criminologul american defineste criminalitatea 'gulerelor albe' ca fiind o infractionalitate savarsita de persoane socialmente respectabile, care ocupa un statut social elevat. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri, a cadrelor superioare din administratie, a personalitatilor politice, sindicale etc. Din punct de vedere juridico-penal, criminalitatea 'gulerelor albe' nu difera de cea savarsita de alte categorii infractionale; in schimb, are unele caracteristici speciale:

beneficiaza de o indulgenta generalizata, determinata atat de pozitia sociala a infractorilor din aceasta categorie, cat si de modalitatile rafinate prin care ei realizeaza faptele antisociale;

in aceste conditii, reputatia persoanelor implicate nu este alterata;

factorii criminogeni obisnuiti (lipsa de instruire, nivel de trai, familie etc.) nu joaca un rol specific in etiologia infractiunilor comise de aceste persoane, determinanta fiind structura lor de personalitate.

De regula, criminalitatea 'gulerelor albe' se realizeaza prin ignorarea si prin interpretarea falsa a legii, facandu-se o confuzie voita intre limitele licitului si ale ilicitului, uneori profitandu-se de ambiguitatea unor legi adoptate, parca in mod voit, in interesul acestei categorii favorizate.

7. Factorii politici

Influenta factorilor politici in criminogeneza apare ca deosebit de puternica in doua situatii specifice: razboiul si revolutia.

7.1. Razboiul. Datorita reglementarilor speciale in domeniul penalului (legii martiale), razboiul conventional este mai putin criminogen. In schimb, razboiul civil, care constituie cea mai inalta expresie a unei crize politice pe teritoriul unui stat, produce efecte puternic criminogene. Indiferent de natura conflictului (politica, etnica sau religioasa), in timpul razboiului civil se creeaza centri antagonici de putere, indivizii se polarizeaza, sistemul legislativ este ignorat complet, se instaureaza haosul si anarhia sociala si economica, se escaladeaza violenta, se urmareste anihilarea prin toate mijloacele a oponentilor. In acest context, infractorii de profesie au un camp de actiune ideal. De asemenea, starea de haos si anarhie incurajeaza la comiterea de infractiuni si persoane care nu au fost cunoscute anterior cu comportamente antisociale. Isi face aparitia terorismul ca forma a luptei pentru putere, urmarind inlaturarea adversarilor mai importanti si anihilarea neutrilor. Luptele armate depasesc ororile razboiului clasic, combatantii fiind puternic motivati psihologic.

7.2. Revolutia este o stare de criza politica de mare amploare, finalizata pe cale conflictuala, prin care se urmareste inlaturarea de la putere a unui grup conducator, cucerirea puterii politice si schimbarea oranduirii sociale. Constituind o forma a luptei pentru castigarea puterii politice, revolutia nu-si alege mijloacele pentru atingerea scopurilor sale. Momentul de criza se repercuteaza grav asupra sistemului legislativ care nu mai este respectat, precum si asupra organelor de control social, care, fie ca sunt eliminate, fie ca nu-si mai pot indeplini atributiile.

Atat in timpul desfasurarii efective a evenimentelor revolutionare, cat si in perioada de tranzitie care urmeaza, pentru motivele aratate, criminalitatea cunoaste o adevarata explozie. Revenirea la limitele normale de stabilitate este dificila, presupunand modificari structurale de ordin politic, economic, social si, nu in ultimul rand, readaptarea structurilor de personalitate a indivizilor.