CHESTIONARUL DE TEMPERAMENT STRELAU PREZENTAREA TEORIEI SI A SCALELOR

CHESTIONARUL DE TEMPERAMENT STRELAU PREZENTAREA TEORIEI SI A SCALELOR

J.A. Gray, in 1964, in lucrarea Pavlov's typology, reia tipologia lui Pavlov si reinterpreteaza conceptul de 'forta a excitatiei' in termenii activarii si capacitatii de activare. O incercare de a cauta legaturi intre tipologia pavloviana si dimensiunile de personalitate a fost realizata de R.B. Cattell in 1972, cand personologul american dezvolta ipoteze privind relatia dintre forta sistemului nervos, respectiv forta excitatiei si 7 factorii temperamentali: ego-ul asertiv (U.I.16), inhibitia generala (U.I.17); temperamentul hipomaniac (U.I.18); exuberanta (U.I.21); cortertia (U.I.22); Capacitate de a se mobiliza vs. regresie (U.I.23); Exvia vs. invia (U.I.32). Dupa Cattell, ego-ul asertiv se refera, printre altele, si la 'capacitatea de a suporta stimularea', exuberanta la calitatea temperamentala de excitabilitate si impulsivitate, cortertia poate fi privita ca avand sensul de vioiciune corticala, toti fiind factori care par sa contribuie mult la forta sistemului nervos. De fapt, ipotezele lui Cattell referitoare la relatia dintre temperament si forta sistemului nervos nu au fost supune unei verificari sistematice. Dintre factorii primari din chestionarul 16 P.F. doar surgency, factorul F, (U.I.6), coreleaza pozitiv. Ivan Petrovici Pavlov, 1849 - 1936 Cercetator fiziolog rus. Initial interesat de procesul de digestie pentru aceste studii primeste premiul Nobel pentru medicina. Construieste o procedura experimentala prin care un stimul neutru devine un stimul conditionat in virtutea asocierii sale cu un stimul neconditionat, procedura denumita conditionare clasica, pavloviana. Pavlov este cunoscut de asemenea pentru studiile sale asupra proprietatilor activitatii nervoase superioare in baza cercetarilor asupra reflexelor conditionate (in termeni de intensitate, forta si mobilitate); a deschis o cale noua in studiul experimental al activitatii creierului, precum si in explicarea comportamentului animal si uman. Intr-un studiu sintetic din 1991, Angleitner realizeaza o diferentiere intre chestionarele de evaluare a trasaturilor personalitatii si cele pentru evaluarea aspectelor temperamentale: daca pentru primele primeaza evaluari in termeni de frecventa (pozitia unei persoane de-a lungul variabilei evaluate este in functie de frecventa comportamentului inregistrat), pentru testele care implica aspecte psihofiziologice paradigma este a intensitatii (itemii accentueaza intensitatea manifestarilor trasaturii avute in vedere). In consecinta, datele psihofiziologice au o mai mare legatura intrinseca cu starile psihice decat cu trasaturile propriu-zise, circumscriind aria temperamentului. Trasaturile temperamentale sunt trasaturi ale personalitatii, dar radacinile lor sunt in mare parte in biologic. Exista o multitudine de chestionare care isi propun sa masoare aspectele temperamentului, fie explicit, de exemplu chestionarul SSS - Sensation Seeking Scale (scala de cautare a senzatiei) al lui Zuckermann, 1979, fie implicit, prin natura teoriei autorilor si am studiat deja chestionarul EPI al lui Eysenck. Unul dintre autorii europeni recunoscuti deja de decenii pentru studiile sale experimentale si interculturale privind trasaturile temperamentale sau a configuratiilor de trasaturi, creator de chestionare, este psihologul polonez Jan Strelau. 'Teoria reglatorie a temperamentului', RTT, a fost prezentata in mod sistematic in monografia sa din 1983. La data respectiva teoriei lipsindu-i partial operationalizarea termenilor si, in cea mai mare masura, instrumentul sau instrumentele de evaluare, o serie de studii experimentale si prezentari ulterioare, Strelau, 1985, 1989, Strelau si Plomin 1992, au reluat si adancit diferitele aspecte teoretice. Autorii considera ca trasaturile temperamentale se refera la caracteristicile formale ale comportamentului, care se evidentiaza in caracteristicile nivelului energetic si in aspecte temporale. Exista astfel doua dimensiuni fundamentale ale temperamentului responsabile de diferentele in caracteristicile energetice ale comportamentului: reactivitate si activitatea. Reactivitatea se releva in intensitatea reactiilor la stimuli, cu aspecte care circumscriu sensibilitatea, capacitatea de lucru. Activitatea este o trasatura temperamentala care se evidentiaza in cantitatea si gama de actiuni preluate de subiect (comportamente directionate spre scop). Aspectul temporal antreneaza 6 caracteristici ale temperamentului: mobilitatea, persistenta, recurenta, regularitatea, viteza de reactie, tempoul reactiei; dintre acestea, doar mobilitatea a primit suficiente confirmari empirice. Chestionarul ce initial se numea Strelau Temperament Inventory, STI, prezinta o varianta: STI R (revazut). In 1993, Strelau construieste FCB-Ti, Inventarul de temperament privind caracteristicile formale ale comportamentului. Constructia acestor chestionare se bazeaza pe o strategie rational-empirica pentru care teoria lui Pavlov privind tipurile de activitate nervoasa superioara a constituit punctul de pornire. Cele trei scale sunt: forta excitatiei SE, forta inhibitiei SI, mobilitatea proprietatilor sistemului central nervos B. Scalele propriu-zise sunt formate din 17 definitii ale comportamentelor: sapte pentru SE, cinci pentru SI, cinci pentru MO; iar B este o scala secundara care indica proportia dintre SE si SI. Construind chestionarul autorii, Strelau, 1983 si ulterior in colaborare cu Angleitner, au considerat proprietatile S.N.C ca trasaturi generale care se pot evidentia in toate tipurile de temperamente, in caracteristicile motorii, in activitatea verbala, in reactiile emotionale. Forta excitatiei este definita ca o capacitate functionala a S.N.C. care se manifesta in abilitatea de a suporta o stimulare intensa sau de lunga durata, fara a trece la inhibitia de protectie (trans-marginala). Sursele de stimulare sunt multiple, precum: situatii, medii, sarcini si stimuli discreti, caracterizati printr-un nivel dat de variatie, noutate, intensitate, complexitate, semnificatie. Si activitatea proprie a persoanei apare ca sursa de stimulare (Strelau, 1983). Generarea stimularii tine de activitati diferite, care prezinta aspecte variate de amenintare, risc, tensiune si au un impact in cresterea nivelului de activare, conform studiului realizat de Strelau, Angleitner, Bantelman, Ruch, 1990. SE, scala de forta a excitatiei a fost construita initial din 90 itemi. Continutul implicand 7 componente prin care se defineste ca trasatura temperamentala: 1. situatiile amenintatoare nu opresc persoanele cu o inalta forta de excitatie de la o actiune planificata anterior; 2. tendinta de a incepe o actiune in conditii inalt stimulative; 3. preferinta pentru activitati care presupun risc; 4. lipsa tulburarilor emotionale cand desfasoara o activitate cu incarcatura sociala sau fizica; 5. performanta nu descreste semnificativ in situatii inalt stimulative; 6. rezistenta la oboseala cand persoana este implicata in activitati de durata sau intense; 7. capacitatea de a reactiona adecvat la tensiuni emotionale puternice. SI, scala de forta a inhibitiei, definita la Pavlov ca inhibitie conditionata, se masoara prin abilitatea de a mentine o stare de inhibitie conditionata. Ca indicator fundamental apare persistenta inhibitiei ce se manifesta si evalueaza prin cantitatea de timp in care sistemul nervos central (S.N.C) este capabil sa ramana in starea de inhibitie. In construirea scalei Strelau a luat in consideratie comportamentele (reactiile) prin care se manifesta aceste tipuri de inhibitii conditionate: 1. capacitatea de a se retine de la reactii si acte comportamentale care nu sunt dezirabile social; 2. asteapta fara dificultate indeplinirea unei actiuni cand este necesara intarzierea acesteia; 3. capacitatea de a intrerupe o reactie sau actiune daca este necesar, chiar daca se afla in plina desfasurare a comportamentului respectiv; 4. capacitatea de a-si intarzia reactia fata de stimulii prezenti daca circumstantele o cer; capacitatea de a-si retine exprimarea emotiilor la nevoie. MO, mobilitatea proceselor nervoase este definita ca abilitatea S.N.C. de a raspunde adecvat si cat mai rapid posibil la schimbari continui de mediu. Se distinge de 'labilitate', inteleasa ca viteza cu care sunt generate si oprite procesele S.N.C. Psihometric aceasta trasatura temperamentala se masoara in laborator prin viteza cu care subiectul elaboreaza reflexe conditionate adecvate la schimbarile valorii semnalului stimulilor conditionali. Scala se refera la 5 componente care definesc trasatura: 1. reactia adecvata la schimbari neasteptate de mediu; 2. adaptarea rapida la noi circumstante / imprejurari; 3. trecerea facila de la o activitate la alta; 4. schimbarea facila a dispozitiei de la spectrul pozitiv la cel negativ, in functie de semnificatia situatiei; 5. preferinta pentru situatii care solicita realizarea simultana a unor activitati diferite. Testul STI - R de baza contine 252 itemi si constituie punctul de plecare pentru construirea unor variante specifice limbii sau tarii respective. Exista diferite variante experimentate in Germania, Polonia, S.U.A., Rusia, Coreea de Sud, Italia, Grecia, Franta, Japonia, China si Rominia. Studiul de experimentare a variantei romanesti, STI R R, Minulescu, 1992, a retinut un total de 48 de itemi; cate 16 pentru fiecare dintre cele trei scale primare. Datele tehnice ale scalelor indica: scala SE coef. alpha. 844 media: 38 abat.st.: 9.04 scala SI coef. alpha. 730 media: 48.39 abat.st.: 7.15 scala MO coef.alpha. 804 media: 47.88 abat. st.: 7.65 Un total de 399 subiecti, varsta medie 28.06, 247 barbati. Corelatii semnificative s-au obtinut intre SE si sexul subiectilor (-39).

conditionare, in genere, ceea ce depinde de altceva. in studiile de conditionare descrie un raspuns care a fost facut dependent de un stimul initial neutru. Termenul original al lui Pavlov de reflex conditionat, este denumit in prezent raspuns conditionat

constiinciozitatea, Domeniul acestui factor se refera la autocontrol, sub aspectul capacitatii de autoorganizare, indeplinire a indatoririlor, planificarii; sunt persoane care isi definesc si urmaresc scopurile, hotarati si cu vointa formata.

continuu, termen care se refera la dimensiunile pe care poate varia o caracteristica distincta de comportament intre doua extreme sau poli (de exemplu continuum-ul extraversie - introversie); se aplica atat unor dimensiuni fizice cat si unor dimensiuni subiective care pot face obiectul unei evaluari de gradient.

dezvoltare, se refera, specific pentru personalitate, la procesul de schimbari care are loc de-a lungul intregii vieti a individului; Prin schimbare ne referim in acest context la modificari calitative sau cantitative in structura si functionare. (DP 85)

diagnostic diferential, diagnosticul care are ca scop diferentierea intre doua sau mai multe boli sau tulburari similare pe carele prezinta un individ. Extins, a ajuns sa fie folosit pentru a distinge intre conditii de multe feluri in psihologia sociala si in studiul personalitatii.

dimensiune, orice trasatura psihologica ce poate face obiectul unei cuantificari, sau orice scala construita la care pot fi raportati indivizii.

dinamica personalitatii, studiul aspectelor dinamice, complexe, interactive ale motivatiei, emotiei sau comportamentului (DP 85)

empiric, aspect care decurge din tatonari practice, neghidate de un scop sau de un cadru teoretic.

eu, sediul si ansamblul motivatiilor si actelor unui individ care conditioneaza adaptarea sa la realitate, ii satisface trebuintele si rezolva conflictele datorate unor dorinte vs. conditii incompatibile.

extraversie, trasatura de baza a personalitatii care imprima anumite caracteristici persoanei: extravertul apare sociabil, se simte in largul sau printre oameni si grupuri mari, este afirmativ, activ, vorbaret; ii place ceea ce este excitant, stimulativ, are o dispozitie generala vesela, energica si optimista.

factor de personalitate, caracteristicile implicatiei si investitiilor psihice in comportamente si activitati. Factorul reprezinta o clusterizare statistica de itemi obtinuta in urma derularii unei analiza factoriale, a carei consistenta si denumire psihologica necesita o activitate specializata.

imaginea de sine, ca o subdiviziune a adaptarilor caracteristice persoanei. Raspunsurile la chestionarul de personalitate sunt legate cel mai mult si, desigur, cel mai direct, de acest nivel al imaginii de sine. Imaginea de sine nu este un aspect singular ci o organizare de idei, un model de percepere legata de eul propriu. Odata stabilizata, imaginea de sine furnizeaza un ecran sau un filtru prin care este perceput, vazut, evaluat sau inteles orice altceva. Felul cum se percepe ce simte despre sine o persoana este, in ultima instanta, influentat de o multitudine de experiente traite acasa, la scoala, in diferite grupuri sociale din care face parte.

influente, subiectul crede ca este supus unei forte interne sau externe care-i dirijeaza gandurile, ii moduleaza sentimentele si ii comanda actele sau comportamentul.

integrarea personalitatii, termen care se refera la coordonarea, organizarea sau unificarea unor trasaturi separate, a unor dispozitii de comportament, motive sau emotii care constituie personalitatea unui individ; situatia inversa, este denumita dezintegrarea personalitatii (DP 85)

interrelatii dinamice, termen aplicabil oricarui tip de relatii umane in care mai multe aspecte se intrepatrund si interrelationeaza astfel incat schimbarea care apare la o persoana va avea efecte asupra celeilalte persoane; dinamic este un termen care in mod specific se refera la motivatie (R.S.Woodworth), procese inconstiente (S.Freud, C.G.Jung) si campuri complexe de forta psihologica (K.Levin).

intuitie, sesizarea directa a elementelor organizate spontan intr-un ansamblu determinat. C.G. Jung face din ea o functie fundamentala a psihicului, datorita careia, in mod subit, un continut ne este prezentat sub o forma definitiva, fara ca noi sa stim cum s-a ajuns aici.

metoda, ansamblu de proceduri, demersuri sau reguli adoptate in conducerea unei cercetari. In multiplele domenii aplicative in psihologie s-au dezvoltat metode care traseaza modalitati de interactiunea practicianului cu persoanele studiate sau asupra carora se intervine; vorbim de metoda observatiei, metoda de grup, metoda globala sau analitica, metoda nondirectiva, metoda comportamentala etc. Este esential sa se raporteze faptele observate la metodele utilizate pentru studiu. (DP 91)

model, in engleza si uneori preluat ad literam in limba romana 'patern', se refera fie la un model sau un esantion, fie la o configuratie sau grupare de parti sau elemente cu o structura coerenta. Analiza de patern este o tehnica statistica prin care se incearca descoperirea setului de itemi de test care au o 'apartenenta' comuna. (DP 85)

normal, in sens larg se refera la ceea ce deriva dintr-o norma; in sens psihologic specific, se refera la conditia psihologica de non-boala, absenta a tulburarilor mentale, a retardului mintal sau a altor disfunctii psihologice

organizarea trasaturilor, un termen care se refera la un set ipotetic de interrelationari intre diferitele trasaturi de personalitate ale unei persoane

patern, termen apropiat de cel de structura, de forma, configuratie, tip, model, schema, matrice. Indica atat structura organica, fizica, cat si cea comportamentala.

prognoza, o predictie privind cursul sau rezultatul unui proces, fie el psihologic, educational, metodologic, etc. (DP 85)

scala, in sens general, orice procedura sau instrument folosit cu scopul dea aranja obiectele sau evenimentele in serii progresive; astfel ca in fiecare caz in parte exista o regula pentru a permite atribuirea unui numar sau unei valori obiectelor sau evenimentele scalate. In mod specific, indica un instrument de testare care are itemii sau sarcinile aranjate de-a lungul unei dimensiuni; dimensiunea poate fi una dintre    mai multe, precum cea a dificultatii (de exemplu in scalele de inteligenta), sau preferintei (ca de exemplu in scalele de atitudini). O scala psihologica specifica un sistem de masurare a unei variabile psihologice. Orice scala necesita un numar de calitati: printre acestea validitatea semnifica faptul ca instrumentul masoara corect obiectul studiat, intr-o modalitate specifica. validitatea se poate obtine si comparand cu o alta scala. Validitatea externa se obtine prin compararea cu un criteriu extern. Fidelitatea implica de exemplu, omogenitatea itemilor scalei, posibilitatea de a replica rezultatele in timp sau cu o forma paralela. Principalele erori metodologice decurg din lipsa de adecvare a instrumentelor alese in raport cu prezumtia teoretica a unui studiu sau din inferarea unor concluzii abuzive plecand de la rezultatele codate. Standardizarea scalelor psihologice a introdus un progres metodologic important pentru evaluarea personalitatii. (DP 85)

taxonomie, un set de principii sistematice ce permit clasificarea; taxonomia realizata de Cattell doreste se sistematizeze riguros multitudinea de termeni care se refera la personalitate in sens larg si realizeaza un Index Universal, fiecare factor primind un indicativ de cod propriu; de asemenea, unii dintre factorii astfel clasificati au primit si denumiri colationate de autor cu scopul evitarii confuziilor (de exemplu, factorul J, denumit zepia vs. coasthenia).Date mai ample in lucrarea Personality and Motivation. Structure and measurement, World Book, New York, 1957.

temperamentul apolonian, NF -intuitiv si afectiv

temperamentul dionisiac, SP - senzorial si perceptiv

temperamentul epimetean, SJ - senzorial si rational

temperamentul prometean, NT - intuitiv si logic

tendinta accentuata, invarianta operationala care genereaza manifestari pregnante nu numai in raport cu media, ci si cu abaterile de la medie.

tendinte sau trasaturi bazale, faimosii superfactori ai personalitatii - nevrotism, extraversie, deschidere, agreabilitate, constiinciozitate - apar aici ca dispozitii psihice fundamentale. Intre aceste tendinte bazale din care fac parte trasaturile de personalitate si biografia obiectiva a persoanei, care include comportamentele specifice, nu exista o legatura directa. Trasaturile de personalitate apar ca subdviziune majora a tendintelor de baza, alaturi de abilitatile cognitive, sexuale si de alte materiale primare ale psihismului.

timie, situatia globala a starii de spirit, care corespunde unor combinatii intre mai multe dimensiuni emotionale.

trasatura accentuata, caracteristicile specifice accentuarii se manifesta ca invarianti operationali; vor genera manifestari pregnante - in termeni normativi - nu numai in raport de 'media' dar si de 'abaterile de la medie'. Limitele dintre normal, in termeni cantitativi, tendinta spre 'mediu', accentuat si dizarmonic nu sunt fixe iar delimitarile specifice se realizeaza in functie de intensitatea, constanta si gradul de socializare al manifestarii care exprima trasatura accentuata, independent de imprejurarile exterioare.

trasatura de personalitate, reprezinta o dispozitie sau caracteristica subiacenta presupusa care poate fi folosita ca o explicatie pentru regularitatile sau aspectele consistente dale comportamentului acesteia. In sens mai larg, o descriere a modurilor de comportament, percepere, gandire caracteristice pentru o persoana; acest sens este folosit strict descriptiv, fara existenta unei intentii explicative. (DP 85)

trasatura, in genere o caracteristica rezistenta care poate servi ca explicatie pentru regularitatile comportamentale observate la acea persoana, pentru ceea ce este consistent in comportamentul ei. Trasatura este o entitate teoretica care este folosita pentru a explica consistentele comportamentale ale persoanei sau diferentele dintre consistentele comportamentale a mai multor persoane; in acest sens, este incorect sa utilizam termenul pentru a desemna aceste aspecte comportamentele in sine. (DP 85)

trasaturi de temperament, trasaturi ce descriu stilul general al de comportament al unui individ ca raspuns la mediu