MODELE ALE MICROGRUPURILOR- MODELUL CONFLICTUAL SI MODELUL DE ECHILIBRU

MODELE ALE MICROGRUPURILOR- MODELUL CONFLICTUAL SI MODELUL  DE ECHILIBRU 

c)Modelul conflictual prezinta grupul ca un sistem in care coordonarea partilor implica o limitare reciproca a gradelor de libertate, fapt care determina aparitia sistematica si necesara a unor conflicte interpozitionale. Experienta esentiala a grupului este conflictul, iar raspunsul la conflict determina o noua stare a sistemului. In aceasta conceptie, grupurile se raporteaza conflictual la ele insele si la mediul exterior, rezolvarea dizarmoniilor interne constituind premisele esentiale ale dezvoltarii. In aceste conditii, supravietuirea grupului este conditionata de echilibrul realizat intre membrii grupului aflati pe diferite paliere ale structurii puterii si ale celei socioafective. Schimbarea nu este inteleasa ca un proces natural (ca in cazul conceptiei organice), ci ca un rezultat al acordului asupra intereselor si dorintelor aflate in joc, acord obtinut in urma unei confruntari active intre membrii grupului. Generalizand fenomenul conflictual, acest model omite posibilitatea realizarii schimbarii prin consens, precum si prevalenta unor factori de coeziune grupala asupra celor divergenti.

d)Modelul "de echilibru" interpreteaza grupul ca un sistem aflat in echilibru: orice factor perturbator, intern sau extern, va fi contracarat de forte opuse care vor asigura astfel mentinerea starii anterioare perturbarii. Pe aceasta baza teoretica pot fi interpretate o serie de procese si fenomene psihosociale care apar in cadrul microgrupurilor: echilibrul cognitiv, tendinta spre echivalenta a schimburilor interpersonale, disonanta cognitiva, raportul dintre tendintele centripete si cele centrifuge etc. Desi modelul permite explicarea coerenta a unei serii de fenomene complexe, aplicarea sa se dovedeste utila numai pentru anumite subsisteme functionale ale grupului si numai pe perioade limitate. Dinamica si devenirea grupului presupune existenta unor contradictii dialectice care constituie un factor motor al fenomenologiei psihosociale de grup, aspect partial ignorat in cadrul acestei conceptii.