COMPORTAMENTE AGRESIVE EXTREME

Comportamente agresive extreme

Agresivitatea ca simptom. Cadru conceptual

In majoritatea tulburarilor psihice se inregistreaza o crestere a agresivitatii reflectata in comportamentul subiectilor. Dintre comportamentele agresive obisnuite care reflecta cresterea ostilitatii fata de ceilalti se noteaza tendinta la contrazicere, umilire, jignire, desconsiderare, realizata prin cuvinte care ranesc atitudinea amenintatoare sau chiar acte de violenta (Bernard P, Trouve S, 1977). In timpul unor afectiuni psihice de tipul tulburarilor de dispozitie, psihozelor acute, psihozelor cronice, dementelor, psihozelor organice, in special a epilepsiei cresterea actelor agresive este cvasiconstanta fie ca agresivitatea se indreapta contra celorlalti sau chiar a subiectului sub forma unor acte autoagresive.

Ipostaze clinice ale agresivitatii

In tulburarile de personalitate se inregistreaza acte de agresivitate si de autoagresivitate in special la personalitatile dissociale, la personalitatile borderline si la personalitatile emotional-instabile. De asemenea, de regula creste agresivitatea in tulburarea de personalitate de tip organic.

O agresivitate crescuta se inregistreaza la perversii sexuali de tip sadic care fac sa sufere moral sau fizic partenerul erotizand durerea. Unii psihopatologi au incercat sa descrie chiar o tulburare de personalitate de tip sadic care s-ar defini printr-un tip de comportament persistent dominat de "cruzime, de comportament agresiv si umilitor, care apare devreme in viata adulta." (H.I. Kaplan, B.J. Sadock, J.A. Grebb, 1994).

In tulburarile dispozitionale de tipul depresiei majore sau excitatiei maniacale se pot inregistra acte de agresivitate extrema sub forma unor raptusuri. O alta forma de agresivitate extrema este asa numita furie maniacala - stare de excitatie extrema - care poate apare in episoadele maniacale.

In psihozele acute in timpul starilor confuzionale se pot inregistra acte grave de violenta in special in intoxicatiile acute cu alcool (betie acuta, betia patologica) sau deliriumului tremens. De asemenea comportamentul toxicomanic este marcat de violenta si agresivitate, unele din droguri crescand mult agresivitatea individului (hasis, ectasy, LSD).

In schizofrenie si in alte deliruri cronice pot fi notate acte de agresivitate care au acelasi caracter incomprehensibil si nemotivat ca tot restul bolii. Agresivitatea poate fi indreptata impotriva celorlalti dar si a subiectului insusi. In schizofrenie manifestarile agresive sunt marcate de caracterul bizar, straniu, infricosator si se deruleaza mecanic fara participarea emotionala a subiectului. Caracterul simbolic al actelor de autoagresiune este de asemenea caracteristic schizofreniei: castrare sau emasculare, mutilare sexuala, enucleerea globilor oculari.

Agresivitatea din epilepsie se manifesta atat episodic sub forma unor acte explozive (agresiuni sexuale, incendieri, furturi, fugi) sau prin asa numita furie epileptica conduita agresiva marcata de o violenta salbatica, cat si ca o atitudine de fond care marcheaza majoritatea relatiilor cu ceilalti.

In intarzierea mintala agresivitatea creste intr-un raport invers cu nivelul inteligentei fiind cu atat mai mare cu cat acesta este mai scazut. Agresivitatea debililor mintali este rezultatul deficitului de control, lipsei de modulatie fata de oscilatiile dispozitionale, tendintei de a se exprima mai mult prin acte decat prin cuvinte, sugestibilitatii crescute, confuzii intre dorinta si traire, frustrarilor permanent ela care este supus deficient (Bernard P). Actele hetero si autoagresive ale debililor mintali pot avea caracter exploziv sau vindicativ si pot fi deosebit de grave.

In circumstantele organice ale imbatranirii si senilitatii exista o crestere bazala a agresivitatii uneori reprezentand un prim simptom care anunta dementa. In demente se observa numeroase reactii agresive de tip clastic.