CE FEL DE "TIMBRE PSIHOLOGICE" COLECTIONATI?

CE FEL DE "TIMBRE PSIHOLOGICE" COLECTIONATI?

Dupa jocuri, iata si timbrele psihologice.

Despre ce este vorba?

Eric Berne, care afla multe lucruri observandu-si pacientii, a facut urmatoarea remarca.

Exista o paralela intre modul in care multi oameni isi administreaza, "se ocupa" de sentimentele lor si modul in care colectioneaza timbre-cadouri.

Timbrele-cadouri sunt acele timbre pe care multi comercianti le ofera clientilor lor in locul reducerilor de preturi.

Ele sunt de fapt reduceri prelungite in timp si care permit la randul lor "prelungirea" reducerilor de preturi.

Dar interesul analogiei nu se situeaza pe aceste ultime planuri.

Berne, aflat mereu in cautarea unor imagini sugestive pentru publicul larg, a constatat existenta unui paralelism mult mai interesant: in felul in care majoritatea oamenilor isi completeaza carnetele cu timbre-cadouri.

Intr-adevar, acest lucru pare ca se supune catorva reguli pe care fiecare si le fixeaza intr-un mod (destul de) liber.

Unele persoane tac cumparaturi in etape mici - si le place sa-si completeze carnetele incetul cu incetul - in timp ce altele lasa impresia ca isi cheltuiesc banii cumparand de doua ori mai multe marfuri care le vor permite sa obtina mai multe timbre in acelasi timp.

Dar, in special la sfarsitul acestei operatiuni (schimbarea timbrelor pe cadouri) asistam la o mare varietate de comportamente. Unele persoane se reped la magazin imediat ce au colectionat un numar de timbre (sau de puncte) care le ajung ca sa cumpere un mic cadou. In timp ce altele asteapta ca sa li se schimbe pe cadouri mari.

Am subliniat deja - iar dumneavoastra nu a-ti asteptat sa cititi aceasta carte ca sa constatati singuri acest lucru - cat de greu le vine unora dintre contemporanii nostri sa-si exprime gandurile si sentimentele. O data in plus, Berne face o observatie interesanta. In loc sa-si exprime spontan sentimentele (lucru cu siguranta de preferat pentru sanatatea lor fizica si, probabil, si pentru cea psihica), cea mai mare parte a oamenilor - cel putin in lumea noastra occidentala (asa-zis) civilizata - se comporta cu sentimentele lor la fel cum procedeaza cu colectiile de timbre-cadouri.

Un exemplu:

P. Durant constata ca secretara sa a clasat gresit lucrarile. Acest lucru il contrariaza, dar nu spune nimic. E. Berne ne spune ca, in secret, el lipeste un "timbru gri" in carnetul sau rezervat "Secretarei". In aceeasi zi, mai tarziu, setul sau face o observatie rauvoitoare la adresa sa in timpul unei sedinte. El nu spune nimic

dar lipeste un timbru in carnetul rezervat "sefului". Seara, nu Ii spune nimic nici sotiei sale care nu a tuns iarba, asa cum ii promisese. Lipeste din nou un timbru gri in carnetul rezervat "Sotiei".

A doua zi, constata ca secretara nu a expediat o scrisoare importanta si lipeste un al doilea timbru in carnetul rezervat "Secretarei". Seara nu este multumit de masa pe care i-a pregatit-o sotia. Nu spune nimic si lipeste un timbru. A treia zi, patronul il convoaca de dimineata si I1 admonesteaza in legatura cu un transport expediat gresit. Nu spune nimic si lipeste inca un timbru in carnetul rezervat "Sefului".

Intorcandu-se in biroul sau, Pierre soseste in clipa in care secretara sa tocmai a rasturnat continutul cosului de hartii. Acum o cearta din plin: "Asa taci mereu, Suzanne! Faci toate lucrurile pe dos! Nu ma pot baza pe nimeni!" Secretara izbucneste in plans: "De ce aveti mereu ceva impotriva mea?". Pierre adauga: "Alt raspuns mai bun nu ai, decat sa plangi!".

Analiza:

Constatand eroarea de clasare din prima zi, Pierre i-ar fi putut-o semnala cu Adultul sau Suzannei, secretara sa. In loc sa procedeze asa, el lipeste un timbru in carnetul rezervat secretarei.

In cursul sedintei care are loc mai tarziu, cand este criticat in fata colegilor sai, ar fi putut sa ceara cu Adultul sau: "Nu apreciez aceasta remarca, domnule Ingmar si va rog sa va rezervati observatiile pentru intalnirile noastre in doi".

Acelasi lucru in cursul serii, cu sotia sa. Ar fi putut sa spuna: "Draga mea, sunt contrariat ca nu ai tuns iarba asa cum ai promis.

Poti sa taci lucrul acesta maine?" In loc sa-si exprime spontan sentimentele, el "lipeste" un timbru in carnetul rezervat sotiei.

Acelasi lucru se petrece si a doua zi. El continua sa "lipeasca" timbre in carnetele sale. A treia zi considera ca nu trebuie sa spuna nimic in fata sefului sau si "lipeste" un nou timbru.

Dar, atunci cand secretara rastoarna cosul de hartii, el izbucneste. Asta inseamna ca, in mintea lui Pierre Durant, trei timbre in colectia "Secretara" permit schimbul cu un "cadou". Care? Un joc psihologic dur in care el va ti Persecutorul. Joc la care participa si Suzanne care isi va juca rolul de Victima.

Nu ne vom insela fara indoiala prea mult daca ne imaginam ca si carnetul "Sotie" va ti probabil schimbat pe un cadou-joc destul de curand.

In ceea ce priveste carnetul "Sef", acesta are toate sansele ca sa corespunda altei socoteli (fara indoiala ca va trebui sa stranga vreo zece timbre inainte ca el, Pierre Durant, sa schimbe timbrele-cadou pe un joc psihologic in care el va juca probabil rolul Victimei).

Sistemul timbrelor psihologice este vechi de cand lumea. Priviti in jurul vostru si numarati-i pe indivizii care nu il practica. Muti vor paria ca o singura mana ne va fi de ajuns ca sa-i numaram.

Necazul - si sursa multor neintelegeri, deci a multor conflicte - este acela ca cea mai mare parte a oamenilor care "lipesc" timbre - neexprimandu-si astfel sentimentele - nu dau nici o informatie despre sistemul lor de numarare a timbrelor. Iar secretara lui Pierre va avea nevoie de timp ca sa-si dea seama cand si cum "lipeste" seful ei timbre in carnetul "Secretara".

ceea ce complica enorm relatiile umane este faptul ca Suzanne are si ea, la randul ei, un carnet rezervat "Sefului" in care lipeste timbrele ei, la fel cum si patronul lui Pierre are un carnet rezervat lui Pierre Durant. Si doamna Durant are un carnet rezervat "Sotului"!

Lucrurile se complica si mai mult daca luam in consideratie faptul ca multi oameni aplica un sistem "global" de numarare: toate timbrele sunt lipite intr-un singur carnet "global". De altfel, acestia sunt marii "jucatori de jocuri psihologice

Ingrozitor! vor gandi unii.

Analiza Tranzactionala nu poate face altceva decat sa descrie lucruri atat de triste?

Le descrie, bineinteles, dar ca sa ne putem teri mai bine de ele.

Ca sa avem relatii OK-OK (explicatii in cap. 1 2), relatii fericite cu ceilalti, relatii cordiale, relatii in care sa ne folosim energiile mai degraba ca sa ne rezolvam problemele decat ca sa "jucam" jocuri nimicitoare.

Ce trebuie sa facem in acest scop?

Aveti deja cateva elemente pentru unele raspunsuri.

Vom mai adauga altele in capitolele urmatoare.

Ceea ce trebuie sa invatam din acest capitol despre colectiile de timbre psihologice este imensa putere¹ a Starii noastre de Copil de a crea impreuna cu ceilalti tranzactii "rodnice" si - sa nu ne temem de acest cuvant - eficiente.

Este indeajuns sa examinam cu Adultul nostru temerile care zac , in Copilul din noi si care n e impiedica sa ne exprimam in mod spontan sentimentele, resentimentele, reactiile.

Aceasta analiza - atunci cand ne vom hotari s-o facem in mod serios - nu le va mai permite acestor temeri sa dainuie!

De asemenea, inainte de a ne schimba, este foarte important ca Adultul sa examineze interdictiile care se afla in Parintele nostru in legatura cu exprimarea spontana a unor sentimente, interdictiile de genul: "Acest lucru nu se face!", "Un barbat nu plange niciodata!", "O adevarata doamna trebuie sa fie intotdeauna amabila, si deci nu trebuie sa se infurie!", "Trebuie sa-ti domini sentimentele!". Asta nu inseamna ca trebuie sa inlocuim aceste norme cu unica regula:

"Exprima-ti intotdeauna - oricand si oriunde - toate sentimentele" (In legatura cu acest subiect vedeti comentariul despre rolul nega-tiv al unei persoane care actioneaza intotdeauna cu Copilul Liber, pag. 25-26)

Trebuie - reamintim acest lucru - sa-i incredintam Adultului nostru dreptul de a lua deciziile corecte.

Si sa nu uitam ca exprimarea mai spontana a sentimentelor - care nu se prea practica in societatea noastra - ne protejeaza sanatatea mentala si fizica.

Si atunci, sa fie oare atat de greu?

Un mod corect de a actiona este acela de a observa in jurul nostru acele persoane care isi exprima cu usurinta sentimentele.

Adultul vostru va fi uimit cand va realiza cat de mult va usureaza viata acest mod de a actiona.

Oamenii care traiesc astfel au oare un "dar" deosebit? Sau este o problema de mediu?

Desigur, cei care au primit o educatie¹ care favorizeaza exprimarea sentimentelor (lucru care se intampla atat de rar la acest sfarsit de sec XX) sunt fara indoiala cu un "pas" inaintea celorlalti. Dar nu este "imposibil" sa-i ajungem din urma, in afara de cazul in care pornim cu aceasta idee preconceputa.

Ce spuneti, sunteti pregatiti sa luati startul?