CONCEPTE FUNDAMENTALE IN PSIHOLOGIA MUNCII

CONCEPTE FUNDAMENTALE IN PSIHOLOGIA MUNCII

1. Delimitari conceptuale

Munca reprezinta totalitatea manifestarilor umane constiente, mentale si/ operationale, prin care omul actioneaza asupra mediului, asupra lui insusi si a celorlalti oameni in vederea satisfacerii trebuintelor, intereselor, aspiratiilor, realizarii unor scopuri, etc

Caracteristici ale muncii (Tabachiu, 1997):

munca este o activitate invatata: munca nu este un simplu raspuns al organismului la stimuli de moment sau la solicitari ale instinctului ci o activitate de indeplinire a unor sarcini;

prin munca omul isi produce bunurile materiale necesare subzistentei si pe cale spirituale, deci in consecinta ea este un factor esential in procesul de umanizare, socializare si culturalizare a fiintei umane;

este o activitate deliberata intrucat atat produsul, rezultatul muncii cat si scopul sarcinii de munca au fost contruite mai intai in plan mental, cu participarea intregului sistemul psihic uman. Scopul este elementul esential care declanseaza, sustine si determina felul activitatii de munca.

Activitatea este un concept de baza al psihologiei generale si totodata un capitol in cadrul proceselor si activitatilor reglatorii. In sens larg, prin activitate se intelege un raport sau o relatie intre organism si mediu, care presupune consum energetic si care are o finalitate adaptativa. In sens restrans, activitatea se constituie din totalitatea manifestarilor de conduita externa sau/ mentala care are efecte adaptative.

Din acest punct de vedere, munca este o modalitate particulara de manifestare a activitatii caracterizata prin aceea ca ea se analizeaza prin produse materiale si spirituale necesare existentei umane si care pot face obiectul unor aprecieri valorice.

Activitatea profesionala este o manifestare utila, o modalitate actionala de baza, desfasurata intr-unul din sectoarele existentei sociale (industrie, agricultura, transporturi, comert), care asigura sursa principala de venit necesara existentei. Activitatea profesionala nu presupune in mod obligatoriu o calificare profesionala, ea poate sa nu fie organizata si poate sa se desfasoare fara caracter permanent.

Activitatea de munca se situeaza la nivelul interactiunii om-instrumentele muncii-obiectele muncii. Interactiunea om-mediul de munca este un proces continuu de asimilare si acomodare datorita evolutiei lente si schimbarilor tehnologice determinate de progresul tehnic si stiintific.

Ocupatia este o activitate profesionala sau extraprofesionala caracterizata prin modalitati actionale bine definite. Ea poate avea caracter tranzitoriu sau permanent. Nu presupune calificare profesionlaa putand fi insusita prin experienta. Nu constituie o sursa permanenta de venit.

Meseria este o activitate mai mult cu caracter practic care nu necesita in mod obligatoriu calificare superioara.

Profesiunea este o activitate profesionala cu implicatii teoretice necesitand o calificare superioara. Este o activitate profesionala permanenta care presupune pregatire profesionala adecvata, practicarea ei pe intreg parcursul vietii active implicand munca intentionata si organizata. Practicarea unei profesiuni constituie principala sursa de venit si ofera posibilitatea relizarii persoanei pe plan profesional si social.

2. Obiectul psihologiei muncii si campul ei de probleme

Psihologia muncii se ocupa cu studiul fenomenelor si particularitatilor psihice implicate in activitatea de munca a omului. (Iosif, 1996)

Psihologia muncii este stiinta care studiaza comportamentul omului in activitatea de munca (Tabachiu, 1997)

Se poate afirma deci ca obiectul psihologiei muncii il constituie componentele psihologice ale diferitelor activtati, precum si factorii psihologici care contribuie la sporirea productivitatii muncii.

Obiectul psihologiei muncii (Bogthy, 2002) il constituie in linii generale:

componentele psihice ale diferitelor activitati: bagajul de cunostinte si deprinderi, aptitudinile, inclinatiile si interesele, etc

factorii psihologici care contribuie la sporirea productivitatii muncii: atentia si spiritul de observatie, gandirea, memoria, inteligenta, afectivitatea, motivatia, vointa, etc

3. Istoric al psihologiei muncii in Romania si in lume:

Initial preocuparile de cercetare psihologica a muncii au fost cunoscute sub numele de psihotehnica sau psihologie aplicata care si-a concentrat eforturile in jurul a doua mari teme: selectia uzinala si orientarea profesionala. Ulterior studiile asupra psihologiei muncii au inceput sa se constituie intr-un camp autonom. Cercetarile de inceput au connstat in masurarea diferitelor capacitati senzoriale si functii psihice in conditiile muncii ndustriale, urmarind adaptarea omului la exigentele acestei activitati.

K. Pearson (1903) a fost initiatorul calculelor de corelatie, iar E.Kraepelin a introdus in 1902 constructia curbei de munca.

Lucrarile de inceput sunt datorate lui H. Munsterberg in anii 1913, 1914 care a publicat doua lucrari: Psihologia si eficienta industriala si Fundamente ale psihotehnicii.

Pornind de la ideea ca diferite miscari, actiuni, operatii de munca prezita solicitari psihologice diferite, pentru a stabili gradul de prezenta si dezvoltare a diferitelor aptitudini, au fost inventate si introduse o serie de teste, dispozitive si aparate psihotehnice Initiatorii acestei inovatii, la indemnul lui H.Munsterberg si J.M.Lahy, au fost : F.Baumgarten, G.Benett, R.Bourdon, H.Ebbinghaus, W.Moede, H.Pieron, etc.

Diferite activitati de munca si conditiile in care se desfasurau acestea au fost studiate, cercetate, analizate si investigate, pe urmatoarele domenii :

Oboseala : A.Mosso, E.Kraepelin, Myers, A. Gemen

Rationalizarea timpuluii de munca: E.Kraepelin, F.Taylor, Myers, W.Moede

Monotonia muncii/ banda rulanta: O.Lipmann, H. Rupp, W. Yatt-Frazer

Adaptarea masinii la om: O.Lipmann, J. M.Lahy, G.Guyot

Factori psihici implicati in accidente: Marbe

Munca celor accidentati/ handicapati : W. Poppenreuter

Descrierea carcateristicilor activitatilor de munca : O. Lipmann, F. Baumgarten

In 1925 Myers publica lucrarea cu titlul Psihologie industriala, urmata ulterior de mai multe lucrari de psihologa muncii. Termentul de psihologia muncii este larg cuprinzand diferite tipuri de activitati de munca: transporturi, agricultura, servicii administrative.

Ulterior au aparut probleme legate de: orientarea si selectia profesionala, oboseala si accidentele de munca, mutatiile sistemului om-masina-mediu industrial ceea ce a determinat orientarea interesului si a atentiei catre aspecte ale psihologiei muncii.

Ca urmare au aparut studii psihologice inainte de al doilea razboi mondial, avandu-i ca reprezentanti pe: E.Mayo (importanta studiilor psihosociale pentru asigurarea unui climat propice cresterii randamentului), Bonnardel (a pus la punct o baterie de teste de aptitudini tehnice), H. Pieron (a creat teste de atentie concentrata), etc.

Dupa al doilea razboi mondial odata cu automatizarea muncii si aparitia computerelor, tabloul s-a schimbat deoarece acestea au atras dupa ele diminuarea sau disparitia problemelor legate de oboseala si accidente prin inlocuirea unor operatii efectuate de catre oameni de masini automatizate, anularea abesnteismului, cresterea randamentului si necesitatea unei inalte calificari ale persoanelor. Totodata au aparut probleme legate de psihosociologia muncii: problema echipelor de munca, problema organizarii muncii, problema conducerii in chipele de munca,etc.

Psihologia muncii in Romania:

In Romania dupa primul razboi mondial, au inceput sa apara studii de psihologie a muncii si s-au infiintat laboratoare psihotehnice, pentru selectie si orientare profesionala.

Primele laboratoare psihotehnice au fost cele din transporturi. In 1922 a luat nastere Laboratorul Societatii de Tramvaie Bucuresti. In aviatie examenul psihofiziologic a fost introdus incepand cu 1927 la centrul aeronautic Pipera, iar CFR a introdus examenul psihologic din 1935.

J.M.Lahy, specialist francez care a utilizat teste in selectia profesionala, este cel care a infiintat in anii1930 in Romania, un laborator de psihotehnica. J.M. Lahy a studiat si aspecte referitoare la cauzele si efectele oboselii, elemente ale adaptarii masinii la om ceea ce va constitui mai tarziu obiectul psihologiei ingineresti si ergonomiei.

La Bucuresti se infiinteaza in 1930 sectia de psihotehnica a Laboratorului de Psihologie de la Universitate si se constituie, tot atunci, Societatea Psihotehnica Universitara care editeaza Revista de Psihologie Experimentala, sub directia lui C.Radulescu-Motru si M. Moldovan.

In Romania in perioada interbelica s-a dezvoltat o retea de 16 oficii de Orientare si Selectie Profesionala si cate un Institut de Psihotehnica la Bucuresti, Cluj-Napoca si Iasi. Dintre reprezentanti ii amintim in Bucuresti pe C. Radulescu Motru, I.M.Nestor, Ghe. Zapan, G.C.Bontila si la Cluj pe Fl. Stefanescu Goanga ( Teste pentru masurarea functiilor mintale ,  Fisa personala pentru observatii psihologice ), N.Margineanu ( Psihotehnica ), Al. Rosca, M. Peteanu, D.Salade. In general, mai toate cercetarile de psihologie a muncii efectuate in Romania in perioada interbelica priveau selectia si orientarea profesionala si se incadrau in limitele psihotehnicii.

Dupa 1948 toate laboratoarele psihologice au fost inchise si desfiintate. Dupa anii 1950, odata cu raspandirea mecanizarii si introducerea automatizarii in industrie, s-au schimbat punctele de vedere asupra psihologiei muncii. Au aparut probleme noi legate de introducerea unor tehnologii moderne si de trecerea treptata la productia automatizata, in numeroase intreprinderi fiind initiate studii si cercetari ergonomice si de psihologie inginereasca. Perioada postbelica ii are ca reprezentanti in domeniu pe: T.Herseni., V. Ceausu, C.Zamfir. I.Holban, P.Pufan, Ghe. Iosif, M.Zlate, etc

In 1976 existau peste peste 74 de laboratoare indistriale orientate spre (Bogthy, 2002):

orientarea, repartitia si selectia profesionala

formarea personalului in industrie si asistenta psiho-pedagogica

probleme psiho-sociale : fluctuatie, absenteism, organizarea echipelor de munca

probleme de ergonomie si psihologie inginereasca (prevenirea oboselii si accidentelor de munca, amenajarea locului de munca)

informarea specialistilor din industrie despre problematica si metodele psihologiei muncii

Atentia cordata analizei muncii ca punct de plecare pentru activitatea psihologilor se reflecta si prin numeroasle profesiograme si monografii profesionale elaborate atat de psihologii din institutele de cercetari, cat si de cei din productie (M.Peteanu si colab, N.Jurcau, Z.Bogathy, C.Mamali, etc).

In prezent se formeaza si se pregatesc specialisti in domeniul psihologiei muncii si organizationale la universitatile din Bucuresti, Timisoara, Cluj si Iasi, aici functionand si cursuri postuniversitare de masterat, iar la Bucuresti, Cluj si Iasi cursuri de doctorat in acest domeniu.

3. Domeniile psihologiei muncii (Ghe.Iosif, 1996, Z. Bogthy, 2002):

Domeniile psihologiei muncii se clasifica astfel:

1. dupa specificul activitatii desfasurate deosebim

psihologia transporturilor

psihologia industriala

psihologia agriculturii

psihologia economica

2. din punctul de vedere a raportului om-munca psihologia muncii urmareste solutionarea a doua categorii de probleme:

a. adaptarea omului la munca : pentru realizarea acestui obiectiv sunt necesare parcurgerea mai multor etape care sunt activitatile specifice psihologiei personalului:

analiza psihologica a profesiunilor

analiza factorilor de personalitate si a particulariatilor psihice implicate in activitatea profesionala pentru exercitarea cu succes a acesteia

orientarea scolara si profesionala

recrutarea si selectia de personal

elaborarea metodelor de pregatire si perfectionare profesionala

abordarea problemelor legate de gestionarea fortei de munca: repartizarea pe locrti de munca, promovarile, reciclarile, schimbarea locului de munca, fluctuatiile de personal

b. adaptarea muncii la caracteristicile psihofiziologice ale individului: aceasta constituie obiectul psihologiei ingineresti care isi propune ca prin studii si cercetari sa adapteze munca (echipamente, masini, ambianta, etc) la posibilitatile persoanei. Ea pleaca de la capacitatile normale ale omului si propune inginerului proiectarea si constructia echipamentului tehnic dupa principii si norme care sa nu depaseasca posibilitatile omului si care sa-i asigure o activitate optima (sigura, eficienta, confortabila, satisfacatoare).

4. Relatiile psihologiei muncii cu alte ramuri ale psihologiei  si cu alte discipline care studiaza munca

Psihologia muncii stabileste legaturi cu alte ramuri ale psihologiei cum ar fi (Ghe. Iosif, 1996, Z. Bogthy, 2002) :

Psihologia generala: psihologia muncii preia cunostinte fundamentale din psihologia generala pe care le particularizeaza la procesul muncii.

Psihologia copilului: aceasta studiaza legile dezvoltarii psihice a copilului si adolescentului. In liceele de specialitate, scolile tehnice    si scolile profesionale, sunt cuprinsi in majoritatea cazurilor, adolescenti. In legatura cu acestia se pune problema gasirii celor mai eficiente metode de asimilare rapida si temeinica a profesiunilor. De aceea este necesara cunoasterea particularitatilor individuale si de varsta, dezvoltarea proceselor psihice, etc.

Psihologia diferentiala: aceasta studiaza particularitatile care-i deosebesc pe oameni si se afla in raporturi de reciprocitate cu psihologia muncii, prin testarea in vederea selectiei profesionale sau relevarea particularitatilor interindividuale in studiul diferitelor mecanisme psihice implicate in functiile si sarcinile de munca.

Psihologia sociala: activitatile de munca se desfasoara intr-un cadru social, organizational care implica relatii interpersonale (profesionale/ neprofesionale, de cooperare/ competitie), restrictii sau facilitati in munca, coduri de conduita in plan operational si de siguranta, stiluri de conducere la nivelul grupelor de munca, variabile managerial-organizationale, etc.

Psihopatologia si psihologia medicala: pe de o parte prin orientarea si selectia profesionala se identifica persoanele apte pentru anumite tipuri de profesiuni iar pe de alta prin expertizari periodice se poate determina gradul de degradare fizica si psihica si eventuala aparitie a bolilor profesionale.

In ceea ce privesc alte discipline care studiaza munca, psihologia muncii stabileste legaturi cu (Ghe.Iosif, 1996, Z. Bogthy, 2002):

1. Sociologia, care ofera date privind evolutia procesului de munca si influenta acestuia asupra vietii si activitatii oamenilor, organizarea sociala a institutiilor, specificul categoriilor socio-profesionale, etc

2. Fiziologia muncii: studiaza modificarile care se produc in organismul uman in procesul muncii (respiratie, circulatie, efort muscular, etc)

3. Igiena muncii: studiaza influenta microclimatului (vibratii, zgomote, temperaturi ridicate/ scazute, iluminat, curenti de aer, umiditate, etc) asupra individului precum si factorii de risc privind bolile profesionale si diminuarea influentei acestora. Psihologia muncii face recomandari asupra conditiilor optime de munca in diferite sectoare ale productiei: siderurgie, industria constructoare de masini, minerit, industria chimica, etc.

4. Pedagogia: in cadrul problematicii de pregatire si perfectionare, specializare si recalificare profesionala, prin programarea procesului de pregatire, a continuturilor de invatare precum si a metodelor folosite.

5. Economia muncii    si organizarea productiei: furnizeaza informatii referitoare la procesul de productie: normarea timpului de lucru, pregatirile pentru fabricatie, controulu tehnic, etc.

6. Economia politica: ofera informatii cu privire la influenta exercitata de conditiile social-istorice asupra psihicului uman, asupra constiintei.

7. Ingineria: furnizeaza date referitoare la proiectarea si constructia echipamentului tehnic

8. Ergonomia este stiinta prin care se realizeaza o adaptare reciproca completa intre oameni, echipamente si mediul ambiant, ca sisteme simple/ complexe.

Legatura dintre toate disciplinele enumerate mai sus se realizeaza in cadrul ergonomiei, unde se pot urmari aspecte legate de:

Ameliorarea gradului de securotate a muncii

Reduicerea absenteismului

Cresterea efcicentei

Diminuarea gradului de solicitare

Cresterea satisfactiei in munca

Rezolvarea acestor aspecte ridica nu numai probleme de psihologia muncii ci si probleme economice, medicale, tehnice, sociale, etc.

Rezumat

Psihologia muncii studiaza fenomenele si particularitatile psihice implicate in activitatea de munca a omului precum si comportamentul acestuia la locul de munca. Psihologia muncii a aparut initial sub denumirea de psihotehnica sau psihologie aplicata, fiind implicata mai ales in activitatea de selectie uzinala si orientare profesionala. Ulterior au aparut probleme legate de: adaptarea omului la locul de munca, oboseala si accidentele de munca, mutatiile sistemului om-masina-mediu industrial ceea ce a determinat orientarea interesului si a atentiei catre aspecte ale psihologiei muncii. In Romania unul dintre primele laboratoare de psihotehnica a fost infiintat de J.M.Lahy care a studiat aspecte referitoare la cauzele si efectele oboselii, elemente ale adaptarii masinii la om ceea ce va constitui mai tarziu obiectul psihiologie ingineresti si ergonomiei.

Ramurile psihologiei muncii sunt: psihologia transporturilor, industriala, economica, a agriculturii, psihologia personalului, psihologia inginereasca (ergonomia). Dintre relatiile psihologiei muncii cu alte ramuri ale psihologiei amintim relatiile cu : psihologia generala, diferentiala, psihologia varstelor, psihopedagogia, psihologia sociala, psihopatologia, etc. In ceea ce priveste relatiile cu alte discipline care studiaza munca, psihologia muncii stabileste legaturi cu : sociologia, medicina, dreptul, economia, ingineria, etc.

Concepte cheie:

Munca reprezinta totalitatea manifestarilor umane constiente, mentale si/ operationale, prin care omul actioneaza asupra mediului, asupra lui insusi si a celorlalti oameni in vederea satisfacerii trebuintelor, intereselor, aspiratiilor, realizarii unor scopuri, etc.

Activitatea profesionala este un comportament actional desfasurat intr-unul din sectoarele existentei sociale (industrie, agricultura, transporturi, comert), care reprezinta principalul venit al individului, care nu presupune in mod obligatoriu o calificare profesionala, poate sa nu fie organizata si poate sa se desfasoare fara caracter permanent.

Profesiunea este o activitate profesionala permanenta care presupune pregatire profesionala adecvata, constituie principala sursa de venit si ofera posibilitatea relizarii persoanei pe plan profesional si social.

Psihologia muncii se ocupa cu studiul fenomenelor si particularitatilor psihice implicate in activitatea de munca a omului, comportamentul acestuia la locul de munca.

Obiectul psihologiei muncii il constituie: componentele psihice ale diferitelor activitati (bagajul de cunostinte si deprinderi, aptitudinile, inclinatiile si interesele, etc) si factorii psihologici care contribuie la sporirea productivitatii muncii (atentia si spiritul de observatie, gandirea, memoria, inteligenta, afectivitatea, motivatia, vointa, etc)

Extinctii:

Psihotehnica este o ramura a psihologiei, aparuta in secolul XX, care studiaza problemele activitatii practice a oamenilor sub aspectul concret aplicativ si care consta dintr-un ansamblu de metode psihologice experimentale prin care se urmareste aplicarea la problemele umane ale datelor de psihofiziologie, de psihologie experimentala si mai ales de psihometrie. Problemele pe care psihotehnica isi propune sa le rezolve sunt mai ales problemele psihologice ale muncii. Psihotehnica este utilizata mai ales in industrie, comert si armata. Ea isi propune, in principal sa defineasca conditiile de munca cele mai favorabile, sa adapteze omul la munca sa si sa-l ajute sa se integreze armonios in grupul sau profesional. Ea foloseste metoda testelor pentru a selectiona candidatii pentru o meserie sau a-i orienta spre profesia care corespunde cel mai bine aptitudinilor si trasaturilor lor de personalitate. (Dictionar de psihologie, 1997)

Lahy Jean-Maurice (1872-1973), psiholog francez interesat de psihologia aplicata, de sociologie si psihofiziologie. A initiat primele studii de laborator (1924) la societatea de transport in comun a Parisului. Studiile au privit caile ferate, tramvaiele si autobuzele, ulterior a fost solicitat sa organizeze laboratoare similare in alte orase ale Frantei si peste hotare. S-a ocupat de selectia profesionala. I se atribuie aproximativ 80 destudii si articole cu contributii importante aplicative si experimentale, teste de motricitate, atentie, inteligenta. A fost primul secretar general al Asociatiei Internationale de Psihotehnica.

Intrebari:

Care este obiectul de studiu al psihologiei muncii ?

Ce puteti spune despre dezvoltarea psihologiei muncii in lume?

Care sunt etapele de dezvoltare a psihologiei muncii in Romania ?

Care sunt domeniile psihologiei muncii?

Ce tipuri de realatii stabileste psihologia muncii cu celelalte ramuri ale psihologiei ? Dar cu alte discipline care studiaza munca ?

Bibliografie selectiva :

Bogathy Z, Introducere in psihologia muncii, Timisoara, Tipografia Universitatii de Vest, 2002

Iosif Ghe., Moldovan-Scholz M., Psihologia muncii, Bucuresti, EDP, 1996

Tabachiu A., Psihologia muncii (curs), Bucuresti, Ed. Universitatii Politehnice, 1997

Dictionar de psihologie (coord. Schiopu U.), Bucuresti, Ed. Babel, 1997