Conditiile de realizare a antrenamentului de relaxare

CONDITIILE DE REALIZARE A ANTRENAMENTULUI DE RELAXARE

- pozitie comoda Schultz) are 3 pozitii si anume

1.     culcat pe spate decubitus dorsal cu capul usor ridicat

2.     sezând în fotoliu, cu capul sprijinit si bratele sprijinite de bratele fotoliului picioarele într-o pozitie stabila

3.     pozitia birjarului– pe banca, bancheta, picioarele departate, bratele pe coapse si coloana flectata din talie.

- relativa liniste

- temperatura normala                          => toate trei, mai ales în faza de învatare a relaxarii.

- semiobscuritate

Pentru ca relaxarea sa aiba efecte, este de dorit ca ea sa fie combinata cu sugestii sau autosugestii tintite Schultz, denumirea acestor sugestii fiind de FORMULE INTENTIONALE.

Ex. de sugestii Jenks, tintite

1. primesc dificultatile calm, stapân pe mine, bine dispus
2. sunt calm, atent, curajos
3. sunt liber de frustrare si teama
4. deciziile corecte îmi vin imediat
5. eu decid ceea ce este mai bine sa fie
6. navighez plin de curaj pe fluviul succesului

Formulele sa nu fie prea lungi, sa se foloseasca pe cât posibil sugestii cu caracter afirmativ pentru a nu trai reactii negative sa se asocieze sugestia cu imaginile pe cât posibil sa se combine tehnica sugestiilor si cu o tehnica de respiratie dirijata. În relaxare sugestiile sunt mult mai intense decât în stare de veghe.

Caracteristicile psihofiziologice ale starii de relaxare

Se constata la subiecti în stare de relaxare limitarea

1. motricitatii, o lipsa a nevoii de a actiona.
2. aparitia senzatiilor de greutate si caldura în membre.
3. orientare selectiva a atentiei spre formulele comandate sau autocomandate.
4. scaderea interesului subiectului pentru stimulii ambiantei
5. aproape toti subiectii remarca prezenta unei stari afective pozitive d.p.d.v. electrofiziologic, în stare de relaxare, ca si în stare de hipnoza, se observa unde alfa cerebrale, care se deosebesc de undele de somn. Prin aceasta, relaxarea seamana cu hipnoza.

Relaxarea si hipnoza se aseamana cu starile meditative de tip oriental d.p.d.v. al EEG

HIPNOZA – o stare  modificata de constiinta, indusa, de regula, în mod artificial, asemanatoare cu somnul, dar diferita de acesta d.p.d.v. fiziologic, stare ce se caracterizeaza prin sugestibilitate crescuta ca rezultat al careia pot fi induse subiectului, mai usor decât în stare normala, o serie de modificari senzoriale, perceptive, mnezice si motorii. Definitia apartine cercetatorului american Weidzenhoffen.

Starea subiectului, numita transa hipnotica, e indusa prin concentrarea pe un obiect de dimensiuni mici, de regula stralucitor, pe un stimul monoton pendul sau metronom , pe o anumita parte a corpului si prin administrarea de catre terapeut a unor formule sugestive de calm, relaxare, somnolenta.

D.p.d.v. fiziologic se produce o îngustare a câmpului constiintei, hipnoza nu e un fenomen paranormal.

vocea

înfatisarea ­(neutra, acceptata de un numar cât mai mare de persoane nu o femeie prea frumoasa, nici prea urâta

nu oricine spune ca are asemenea calitati, le si are.

Au fost descrise în literatura de specialitate mai multe stadii de profunzime ale hipnozei dupa David si Hushand

1. stadiul nereceptiv
2. stare hipnoida relaxare fizica si psihica , tremurul pleoapelor si închiderea ochilor.
3. transa usoara, se caracterizeaza prin catalepsia greutate, inertie musculara pleoapelor si membrelor, catalepsie rigida si anestezie în manusa numai în anumite zone ale corpului

Stadiul 2 si 3 sunt asemanatoare cu relaxarea din antrenamentul autogen.

4. transa medie, caracterizata prin amnezie partiala, anestezie posthipnotica, modificari în afara personalitatii, distorsionari perceptive iluzii, halucinatii si eventual amnezie totala.
5. transa  profunda de tip somnambulic – se caracterizeaza, prin capacitatea subiectului de a deschide ochii fara a afecta transa. În aceasta stare e posibil ca subiectul sa urmeze sugestii post hipnotice bizare, apar: a. halucinatii pozitive subiectul vede obiecte si persoane care nu exista si b. negative – nu vede obiecte si persoane care exista, amnezie post-hipnotica sistematizata si hiperestezii cresterea sensibilitatii pe anumite sectoare

Deci, în timpul hipnozei, pot fi induse o serie de modificari ale proceselor psihice si ale comportamentului, care pot îmbraca aspecte pozitive si negative, în functie  de continutul sugestiilor administrate.

Modificarile mai importante

1. Modificari ale sferei senzoriale iluzii si halucinatii
2. Modificari prosexice atentia . În hipnoza, se produce o orientare selectiva a atentiei care e îndreptata precumpanitor spre cele sugerate de terapeut. Mai mult, prin sugestii posthipnotice se poate sugera o crestere a capacitatii de concentrare a atentiei în activitatile urmatoare.
3. Modificari mnezice. Se poate obtine, prin hipnoza, fie o amnezie partiala sau totala, fie, dimpotriva, o hiperamnezie sau accentuare a functiei mnezice, subiectul retinând si redând mai usor materialul memorat (actualizarea memoriei pentru învatare hipnopedie -> limbi straine sub stare de hipnoza.
4. Modificari în sfera gândirii. În urma inductiei hipnotice, poate sa functioneze, la unii subiecti, logica transei Aceasta logica face ca persoana hipnotizata sa accepte ca logice situatii pe care, în stare normala, nu le-ar accepta.
5. Modificari în sfera motorie – în hipnoza, se produce relaxare musculara, actiuni automate, rigiditatea capului. Pot fi mentinute pozitii incomode timp îndelungat si poate fi modificat întregul  comportament al subiectului.
6. Modificari în sfera afectivitatii – aceste modificari capata continut inferior fata de cele sugerate de terapeut. De  regula, daca nu se sugereaza nimic special, majoritatea subiectilor interogati afirma ca traiesc, în hipnoza, o stare afectiva pozitiva.

Sugerarea starilor descrise mai sus, nu se realizeaza în clinica decât în scopuri didactice, demonstrative, sau pentru a demonstra gradul de profunzime al hipnozei. În clinica, se testeaza gradul de sugestibilitate al pacientului si, daca e suficient, se aplica tehnica care consta în inducerea hipnozei, adâncirea transei si aplicarea unor sugestii cu scop psihoterapeutic.

Sugestiile cu caracter terapeutic sau de optimizare a comportamentului pot fi administrate si în stare de hipnoza usoara sau de relaxare.

Ca psihoterapie, hipnoza poate fi utilizata în 2 variante

1.     ca terapie centrata exclusiv pe simptom

2.     ca terapie de mai mare profunzime, situatie în care îmbraca forma hipnoanalizei

1. Se dau subiectului, aflat în transa, sugestii directe de înlaturare a simptomului migrena, tulburare psihosomatica, tulburare sexuala . Multi autori au reprosat acestei terapii faptul ca sublinierea simptomului poate produce o substitutie de simptome, pentru ca nu s-a mers la descoperirea cauzelor care au generat simptomul.. Acest repros -> în orice terapii scurte si, bineînteles, si tratamentului psihiatric medicamentos, exista situatii în care simptomul e atât de deranjant, încât înlaturarea lui e necesara, subiectul în suferinta neputându-se angaja, de la început, într-o terapie de profunzime de mai lunga durata.

Contraindicatii ale utilizarii hipnozei

Indiferent daca e terapie centrata pe simptom sau hipno-analiza nu se aplica

1.la bolnavi psihotici schizofreni si paranoici – induce delir de influenta exterioara

2. la maniacali

3.     la depresia majora pentru ca acesti subiecti sunt si asa aplecati spre interior

4.     pentu depresiile nevrotice se poate aplica, dar cu medicatie antidepresiva corespunzatoare. Depresia nu este o afectiune care sa beneficieze special de aceasta tehnica

5.     hipnoza nu se face la epileptici -> induce crize de grand-mal

6.     nici la epileptici cu crize mici

7.     nu se face hipnoza la marii isterici tot sec.XIX s-a crezut ca istericii sunt cei mai hipnotizabili Se poate produce o stare de somnambulism sau voma de tip isteric. Istericii pun si probleme de transfer (relatia pacient-terapeut

8.     hipnoza nu se face debililor mintal.

Hipnoza se aplica în clinica si în alte domenii

În clinica

1       în chirurgie, pentru realizarea unor interventii chirurgicale fara anestezie când subiectul prezinta intoleranta la anestezie sau când acestea lipsesc

2       ÎN SITUATII OBISNUITE

- pentru reducerea anxietatii preoperatorii

- pentru asigurarea unei evolutii postoperatorii

- pentru combaterea durerii în stomatologie

- pentru nasterea fara dureri experimente facute de canadieni.

- în migrene

- în boli cronice

1.              se mai utilizeaza

- în tratamentul unor afectiuni psihosomatice, care vizeaza aparatele cardiovasculare, respirator, digestiv sau sistemul endocrin (se foloseste tahicardia functionala , în hipertensiune, varsaturi psihogene, colici, colite, astm bronsic, unele forme de obezitate.

2.              se mai utilizeaza

- în afectiuni dermatologice – prurit, psoriazis, reactii alergice

- în recuperarea unor deficiente motorii produse de accidente vasculare

- în psihoterapia nevrozelor, în special în terapia tulburarilor de tip fobic, a insomniilor, a atacurilor de panica, a anxietatii, a acuzelor somatoforme si a tulburarilor mnezice psihice prosexice

- în tulburarile sexuale psihogene, respectiv în tulburarile de dinamica sexuala la barbat si în frigiditatea feminina

- în psihoterapia deprinderilor gresite

- alcoolism incipient

- fumat

- altor forme incipiente de toxicomanie

- în optimizarea performantelor umane sportivi, cosmonauti, militari, performante scenice si pentru  stimularea creativitatii

2. Hipnoanaliza -> o combinatie între tehnica hipnotica si tehnica psihoanalitica de tip freudian. Spre deosebire de psihoterapia centrata pe simptom, hipnoanaliza are avantajul ca reuseste sa patrunda mai adânc la mecanismele subconstiente generatoare de simptome nevrotice. În mod concret dupa inducerea hipnozei si adâncirea transei, se aplica tehnicile psihanalizei clasice, cum ar fi tehnica asociatiei libere, a analizei viselor sau tehnici de tip creator, etc. Avantajul hipnoanalizei, fata de hipnoza clasica, consta în durata mult mai scurta hipnoanaliza dureaza 2-3 luni cu scadente bisaptamânale, în timp ce hipnoanaliza clasica dureaza uneori ani de zile.

Hipnoza faciliteaza înlaturarea rezistentelor subiectului la psihoterapie, în asa fel încât terapeutul nu mai trebuie sa astepte luni de zile pâna când subiectul pune în evidenta un material cu continut semnificativ.

Primul pas -> învatarea relaxarii (e o pavaza atât pentru pacient, cât si pentru terapeut

Recomandari pentru un bun hipnoterapeut

1.     sa stapâneasca tehnica aplicata

2.     sa fie un specialist competent, o persoana cu integritate morala

3.     sa cunoasca bine pacientul si psihologia acestuia

4.     sa aiba rabdare si bunavointa

5.     sa manifeste o atitudine simpatica fata de acesta

6.     personalitatea acestuia sa fie perceputa favorabil de majoritatea oamenilor

7.     sa aiba încredere în sine si în eficienta tehnicilor sale

8.     sa nu oscileze în aplicarea tehnicilor

9.     siguranta de sine, autoritar, sa controleze total subiectul

10.  sa aiba totdeauna un raspuns gata pregatit si sa evite sa raspunda prin nu stiu

Rareori, un subiect este usor hipnotizabil, de regula el afirmând ca nu este deloc hipnotizabil. În cazul în care subiectul afirma ca are o vointa prea puternica, terapeutul trebuie sa explice ca aplicarea tehnicii e în avantajul sau si sa-l învete modul în care trebuie sa-si foloseasca vointa propusa pentru a intra în hipnoza. Un subiect care doreste sa fie hipnotizat poate sa nu raspunda la sugestie – un grad redus de sugestibilitate e prea încordat si anxios – aici relaxarea, învatata temeinic, îl ajuta sa scape de anxietate. Blocajele cele mai frecvente, care intervin în acceptarea hipnozei, tin mai ales de teama de a îndeplini ceea ce subiectul nu doreste sau de a nu accepta ceva ce pare inacceptabil când se ivesc astfel de probleme. Terapeutul trebuie sa asigure subiectul ca acesta nu-si va pierde controlul si ca va putea iesi din hipnoza când va fi necesar. O transa profunda nu e neaparat necesara în scopuri terapeutice si autoformative. Pentru a avea o explicatie corecta, subiectilor li se spune ca nu vor dormi în adevaratul înteles al cuvântului ei se vor afla într-o stare de relaxare profunda, opinia comuna -> subiectii isterici ar fi mai putin inteligenti si vointa mai slaba -> cercetarile au aratat ca voluntarii pentru hipnoza sunt inteligenti, au o anxietate mai redusa , dominanta mai mare si mai putine prejudecati.

Hilgard (american) -> caracterizeaza subiectii cu hipnotizibilitate ridicata

1.     persoane cu experiente subiective mai ridicate

2.     cautatori de experiente noi au atitudine favorabila fata de hipnotizibilitate.

3.     sunt interesati de problematica vietii psihice

4.     nu au orientare activa în raport cu existenta

5.     îsi accepta impulsurile interioare

6.     nu se tem sa întrerupa pentru timp scurt controlul asupra realitatii

Caracteristicile starii hipnotice HILGARD & GHEORGHIU

Hipnoza este o stare modificata de constiinta. Hilgard si Gheorghiu arata ca starea hipnotica se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati

1. Scaderea functiei  de planificare. Aflat în hipnoza, subiectul actioneaza doar în conformitate cu cele sugerate de terapeut. El poate avea initiative, poate actiona, dar, de regula, nu simte nevoia sa o faca. Aspectul exterior al persoanei hipnotizate e cel al unui individ pasiv, care reactioneaza doar la comenzi venite din afara. Fenomenul e si mai evident când terapeutul sugereaza pacientului sa mentina timp îndelungat o pozitie incomoda pe care acesta nu o modifica decât atunci când i se cere s-o faca.
2. Redistribuirea atentiei -> în hipnoza, se accentueaza selectivitatea atentiei, care e orientata prioritar spre hipnotizator. Aflat într-o hipnoza profunda, subiectul poate înregistra stimuli veniti de la alta persoana, dar nu reactioneaza decât la comenzile celui care a indus hipnoza. El nu poate fi scos din hipnoza de alta persoana. Lasat singur, el poate reveni treptat la starea normala sau poate trece din hipnoza în somn natural.
3. Reducerea capacitatii de orientare asupra realitatii si acceptarea distorsiunilor. Persoana, aflata în transa, accepta situatii pe care nu le-ar accepta într-o stare normala. Aceasta se întâmpla datorita reducerii, sub influenta hipnozei, a capacitatilor discriminative si critice ale subiectilor.
4. Accentuarea gradului de sugestibilitate. În hipnoza, receptivitatea la sugestie a subiectului creste foarte mult, comparativ cu starea de veghe. Stimuli sau incitanti subiectivi, care în afara hipnozei determina reactii de intensitate redusa sau nu produc reactii, produc modificari de amploare în urma inductiei hipnotice. Pe aceasta se bazeaza aplicatiile hipnozei în terapie sau în optimizarea comportamentului.
5. Accentuarea comportamentului jucat. Subiectii prezinta, în hipnoza, o mare capacitate de transpunere în rolurile corespunzatoare unor situatii sugerate, comparativ cu starea obisnuita. Astfel, unui subiect hipnotizat i se poate sugera ca are o alta vârsta sau ca este o alta persoana si el va tinde sa interpreteze cu autenticitate rolul sugerat.
6. Aparitia amneziei posthipnotice. Amnezia celor petrecute în hipnoza -> o particularitate de baza a starii hipnotice. Aceasta amnezie poate fi
• spontana în starile de transa mai profunda
• sugerata de terapeut
7. Instalarea unei stari de destindere fizica si psihica. Majoritatea subiectilor hipnotizati au resimtit starea traita ca o relaxare profunda, lipsa de interes pentru ceea ce se petrece în jur, dorinta de a urma instructiunile terapeutului, incapacitatea de a se opune acestuia, absenta trebuintei de a reflecta critic, de a actiona, dorinta si satisfactia de a ramâne vreme îndelungata fara a întreprinde ceva. La multi subiecti apare spontan preferinta senzatiilor de greutate si caldura, cât si o crestere a vivacitatii reprezentarilor.
8. Distorsionarea perceptiei timpului. Specialistii care au studiat fenomenele hipnotice fac afirmatia ca, de regula, în cazul subiectilor hipnotizati, intervalele scurte sunt apreciate mai lungi, în timp ce intervalele mai lungi sunt apreciate ca fiind mai scurte.
9. Scaderea acuitatii perceptive. În stare hipnotica, stimulii ambiantei sunt perceputi mai estompat, cu mai putina claritate si precizie, unii din acestia nefiind perceputi de loc. Multi subiecti au descris starea hipnotica ca fiind intermediara între somn si veghe. Faptul ca nu toti subiectii beneficiaza în aceeasi masura de avantajele hipnozei tine de
• gradul diferit de sugestibilitate a subiectilor
• atitudinea lor fata de hipnoza
• tipul de relatie cu terapeutul
• gradul de pregatire si competenta al terapeutului

Cabinet multifunctional > colaborare cu medicii

10. - Grupuri de terapii sugestive – 2-3 tehnici de psihoterapie

- Psihanalisti psihodiagnostic - copii

- adulti

- medic - psihiatru

- medicina generala – recuperare fizica

- psihiatrie infantila, acupunctura

Relaxarea ajuta oriunde.

- psihologul – orientare scolara

- consilier în întreprinderi de stat sau particulare