CREDINTA

Credinta

O definitie a credintei. - Credinta care duce la mantuire trebuie sa fie invatata. Definitia acestei credinte in Isus Hristos poate fi exprimata in cateva cuvinte: ea este un act al sufletului, prin care intreaga fiinta umana se asaza la dispozitia supravegherii si calauzirii Domnului Isus Hristos. Sufletul ramane in Hristos si Hristos ramane in el, ca Domn suprem, prin credinta. Credinciosul isi consacra sufletul si trupul lui Dumnezeu si poate declara in deplina siguranta: Hristos este in stare sa pazeasca in ziua incercarii ceea ce I-am incredintat. Toti cei ce vor proceda astfel vor fi salvati pentru viata vesnica. Ei vor avea asigurarea ca sufletul lor, spalat in sangele lui Hristos si imbracat in neprihanirea Lui, este deosebit de pretios in ochii lui Isus. Gandurile si sperantele noastre sunt indreptate spre a doua venire a Domnului nostru. Aceasta este ziua in care Judecatorul intregului pamant va rasplati increderea poporului Lui. - MS 6, 1889

Alte definitii. - Prin credinta, noi primim harul lui Dumnezeu, dar credinta nu este in ea insasi mantuitorul nostru. Ea nu reprezinta un merit, ci este doar mana pe care o intindem spre Domnul Hristos pentru a primi meritele Lui. - DA 175 (1898)

Credinta este manifestarea increderii in Dumnezeu - increderea ca El ne iubeste si stie ce este cel mai bine pentru noi. Astfel, ea ne determina sa alegem vointa Lui in locul propriei noastre vointe. Credinta accepta intelepciunea lui Dumnezeu, in locul propriei noastre intelepciuni; puterea Lui, in locul propriei noastre slabiciuni; neprihanirea Lui, in locul propriei noastre pacatosenii. Vietile noastre si intreaga noastra fiinta Ii apartin Lui; credinta recunoaste faptul ca Dumnezeu este Proprietarul nostru si accepta binecuvantarile primite. Adevarul, demnitatea si puritatea au fost considerate secretele succesului vietii. Iar credinta este tocmai aceea care ne face posesorii acestor principii. - Ed 253 (1903)

Un exemplu de exercitare a credintei. - Credinta este simpla in ceea ce priveste exercitarea ei, dar plina de putere din punct de vedere al rezultatelor. Multi asa-zisi crestini, care cunosc Cuvantul sfant si sunt convinsi cu privire la adevar, nu reusesc sa manifeste acea incredere copilareasca, esentiala in trairea religiei lui Isus. Ei nu reusesc sa se apropie de Isus pentru a primi atingerea divina, care aduce vindecare sufletului. - Redemption: The Miracles of Christ, 97 (1874). (6BC 1074)

Umilinta nu inseamna credinta. - Umilinta, smerenia si ascultarea nu inseamna credinta; dar acestea sunt efectele sau roadele credintei. - 5T 438 (1885)

Credinta ofera simtamantul valorii personale. - Aceste lucruri [relatarile privitoare la increderea lui Pavel in Dumnezeu] nu au fost scrise doar pentru ca noi sa le citim si se ne minunam, ci pentru ca aceeasi credinta care s-a manifestat in vietile oamenilor din trecut sa lucreze si in vietile noastre. Ori de cate ori exista inimi credincioase si dispuse sa devina canale ale puterii lui Dumnezeu, aceasta credinta va lucra in acelasi fel, fara a se deosebi in nici o privinta anume.

Cei descurajati, a caror lipsa a simtamantului valorii personale ii determina sa se sustraga de la asumarea unor sarcini si responsabilitati, trebuie sa fie invatati sa se increada si sa depinda de Dumnezeu. Daca s-ar proceda astfel, multi dintre cei care nu ar reprezenta decat niste nulitati in aceasta lume si care, probabil, nu ar fi decat niste neajutorati si niste poveri pentru altii ar deveni capabili sa declare asemenea apostolului Pavel: "Pot totul in Hristos, care ma intareste" (Filipeni 4,13). - Ed 256 (1903)

Credinta este necesara la fiecare pas al vietii. - In lucrurile mici ale vietii, manifestarea credintei nu este mai putin necesara decat in problemele importante. Printr-o incredere neintrerupta, puterea sustinatoare a lui Dumnezeu devine o realitate evidenta in toate preocuparile si interesele noastre de zi cu zi. - Ed 255 (1903)

Invatarea credintei. - Noi trebuie sa cunoastem si sa le prezentam celorlalti, intr-o maniera cat se poate de clara, modul in care trebuie exercitata credinta. Fiecare fagaduinta rostita de Dumnezeu implica anumite conditii. Daca suntem dispusi sa implinim voia Lui, toate puterile Lui ne sunt date. Indiferent de darul la care se refera fagaduinta, acel dar se regaseste tocmai in continutul fagaduintei. "Samanta este cuvantul lui Dumnezeu" (Luca 8,11). La fel de sigur precum stejarul se afla in ghinda, tot astfel darul lui Dumnezeu se afla in fagaduinta. In clipa in care acceptam fagaduinta prin credinta, putem considera ca avem darul. - Ed 253 (1903)

Credinta contine lectii pretioase pentru copii. - Credinta contine lectii pretioase pentru copilul. care este inclinat sa raspunda impulsiv fata de actele de nedreptate. Dispozitia de a se opune raului sau de a sanctiona imediat o greseala este adesea determinata de un simt acut al dreptatii si de un spirit activ si energic. Un astfel de copil trebuie sa fie invatat ca Dumnezeu este un supraveghetor vesnic al binelui. El trateaza cu o grija duioasa fiintele omenesti, deoarece le-a iubit atat de mult, incat a daruit viata Iubitului Sau Fiu pentru salvarea lor. El este Cel care ii va pedepsi pe toti facatorii de rele. - Ed 256, 257 (1903)

Mintea sa fie educata in vederea exercitarii credintei. - Credinta lucreaza prin iubire si curata sufletul de orice forma de egoism. Astfel, sufletul ajunge desavarsit in iubire. Daca, prin sangele pretios al Domnului nostru Hristos, am descoperit harul si mila, cum putem fi atat de lipsiti de duiosie, bunatate si mila? "Prin har ati fost mantuiti, prin credinta" (Efeseni 5,8). In loc de a cultiva indoiala, suspiciunea si gelozia, mintea trebuie sa fie educata in vederea exercitarii credintei. Noi suntem prea inclinati sa consideram piedicile ca fiind niste imposibilitati.

A avea credinta in fagaduintele lui Dumnezeu, a inainta prin credinta, straduindu-ne in mod insistent sa nu ne lasam condusi de imprejurari, constituie o lectie greu de invatat. Dar, chiar daca este greu de invatat, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie sa invete aceasta lectie, iar aceasta constituie o necesitate imperativa. Harul lui Dumnezeu, daruit prin Hristos, trebuie sa fie cultivat in orice imprejurare, deoarece el ne-a fost daruit ca singura cale de a ne apropia de tronul lui Dumnezeu. Credinta in cuvintele lui Dumnezeu, rostite de Domnul Hristos, care era invaluit in stalpul de nor, ar fi putut    sa-i inzestreze pe copiii lui Israel cu puterea de a inregistra un progres zilnic in experienta innoirii caracterului lor. Ceea ce a facut ca istoria lor sa fie atat de labila si plina de tulburari a fost tocmai lipsa lor de credinta in Dumnezeu. - MS 43, 1898

Credinta si incumetarea. - Unii au pretins ca au o mare credinta in Dumnezeu, daruri deosebite si raspunsuri speciale la rugaciunile lor, desi nu puteau prezenta nici un fel de dovezi in sustinerea pretentiei lor. Ei au confundat credinta cu incumetarea. Rugaciunea rostita cu credinta nu ramane niciodata fara raspuns, dar a pretinde ca raspunsul a fost intotdeauna exact cel asteptat este o incumetare aroganta. - 1T 231 (1861)

Incumetarea este o contrafacere a lui Satana. - Credinta nu se asociaza cu incumetarea sub nici o forma. Doar cel care detine adevarata credinta este in siguranta impotriva ispitei incumetarii, deoarece incumetarea este contrafacerea lui Satana pentru credinta. Credinta apeleaza la fagaduintele lui Dumnezeu si evidentiaza roadele ascultarii. Incumetarea apeleaza de asemenea la fagaduintele lui Dumnezeu, dar le foloseste in acelasi mod in care le-a folosit si Satana, si anume pentru a scuza neascultarea.

Credinta i-ar fi determinat pe primii nostri parinti sa aiba incredere in iubirea lui Dumnezeu si sa respecte poruncile Lui. Incumetarea i-a condus la incalcarea Legii Sale, crezand, in acelasi timp, ca marea Lui iubire ii va scapa de consecinta pacatului lor. A cere favoarea Cerului, fara a indeplini conditiile in virtutea carora harul urmeaza a fi oferit, nu inseamna credinta. Credinta veritabila se intemeiaza pe fagaduintele si prevederile Scripturii. - DA 126 (1898)

Cultivarea credintei. - Cei care vorbesc despre credinta si care cultiva credinta vor manifesta credinta; dar cei care nutresc si exprima cuvinte de indoiala vor manifesta indoiala. - 5T 302 (1885)

Sa nu credeti ca, datorita greselilor pe care le-ati savarsit in trecut, trebuie sa traiti sub povara unei continue condamnari, deoarece acest lucru nu este necesar. Nu ingaduiti ca valoarea adevarului sa fie pusa la indoiala in mintea voastra datorita faptului ca aceia care pretind ca detin acest adevar nu traiesc in conformitate cu el. Manifestati incredere in adevarul celor trei solii ingeresti, deoarece, daca nu cultivati aceasta credinta, importanta adevarului isi va pierde treptat locul in mintea si inima voastra. Veti trai experienta fecioarelor neintelepte, care nu si-au asigurat rezervele de ulei pentru lampile lor, iar lumina lor, in cele din urma, s-a stins. Credinta trebuie sa fie cultivata si dezvoltata. Daca a devenit slaba, ea este asemenea unei plante vestejite care are nevoie sa fie asezata la lumina soarelui, udata si ingrijita cu atentie. - Lt 97, 1895

Credinta se ridica deasupra umbrelor. - Cand umbrele se astern intre sufletul vostru si Dumnezeu, cand toate circumstantele sunt potrivnice si intunecoase, cand vrajmasul este gata sa distruga loialitatea sufletului vostru fata de Dumnezeu si fata de adevar si cand greseala pare atat de acceptabila si atragatoare, atunci este timpul pentru rugaciune si pentru exercitarea credintei in Dumnezeu. Prin cultivarea credintei, sufletul este facut in stare sa se ridice deasupra limitelor personale si sa strapunga norii intunecati pe care vrajmasul ii aduna, umbrind calea sufletului ce se lupta pentru o cununa nepieritoare. - Lt 30, 1896. (HC 126)

Credinta se intemeiaza pe dovezi. - Multi accepta cu teama si nesiguranta Cuvantul pe care Domnul il rosteste prin intermediul slujitorilor Lui. Si multi vor amana ascultarea lor fata de avertismentele si mustrarile primite, asteptand pana cand va fi inlaturata orice umbra de nesiguranta din mintea lor. Necredinta care pretinde o cunoastere desavarsita nu va ceda niciodata in fata dovezilor pe care Dumnezeu este dispus sa le ofere. El cere din partea poporului Lui o credinta care se bazeaza pe temeinicia dovezilor, dar aceasta nu inseamna o cunoastere desavarsita. Acei urmasi ai lui Hristos care accepta lumina trimisa de Dumnezeu trebuie sa asculte glasul divin care le vorbeste in mijlocul nenumaratelor voci ce se impotrivesc cu tarie. Aceasta necesita discernamant, pentru a deosebi cu claritate vocea lui Dumnezeu. - 3 T 258 (1873)

Noi trebuie sa cunoastem in mod personal ce anume constituie crestinismul; sa cunoastem adevarul si credinta pe care am acceptat-o; sa stim care sunt principiile Bibliei - principii ce ne-au fost date din partea celei mai inalte autoritati. Exista multi oameni care cred, fara sa detina un fundament rational al credintei lor si fara sa aiba suficiente dovezi in sustinerea unui adevar. Daca le este prezentata o idee care se armonizeaza cu propriile lor opinii preconcepute, ei sunt intru totul dispusi sa o accepte. Acesti oameni nu gandesc in conformitate cu principiul cauzei si efectului. Credinta lor nu este intemeiata pe o temelie veritabila, iar cand va veni timpul de stramtorare, ei vor descoperi ca au cladit pe nisip. - Lt 4, 1889

Credinta trebuie exprimata. - Daca ne-am exprima mai des credinta, daca ne-am bucura mai mult pentru binecuvantarile pe care stim ca le avem - marele har, indurarea si iubirea lui Dumnezeu -, am dobandi o putere care ar spori zi de zi. Oare cuvintele pretioase rostite de Domnul Hristos, Printul lui Dumnezeu, cu privire la faptul ca Tatal nostru ceresc doreste sa le ofere Duhul Sfant celor ce I-L cer, mai mult decat doresc parintii sa le ofere daruri bune copiilor lor, nu contin o asigurare si o putere care ar trebui sa aiba o mai mare influenta asupra noastra? - Lt 7, 1892. (2 SM 243)

Credinta nu trebuie confundata cu sentimentele. - Multi au facut confuzii in intelegerea credintei si, ca urmare, nu se bucura de privilegiile pe care le-ar putea avea. Ei confunda credinta cu sentimentele si mintea lor este fara incetare abatuta si incurcata, deoarece Satana profita de orice avantaj posibil care provine din lipsa lor de cunoastere si de experienta.

Daca nu-L vom accepta pe Domnul Hristos ca Mantuitor personal, vom esua in incercarea noastra de a fi niste biruitori. A crede ca noi nu putem experimenta iertarea iubitoare a lui Dumnezeu, asemenea vecinilor sau prietenilor nostri care Il recunosc pe Isus ca Mantuitor personal, nu este o justificare a faptului de a ramane departe de El. Noi trebuie sa credem ca suntem alesi de Dumnezeu, pentru a fi mantuiti prin exercitarea credintei, prin harul lui Hristos si prin lucrarea Duhului Sfant; si trebuie sa-I aducem slava lui Dumnezeu si sa-L laudam pentru nenumaratele manifestari uimitoare ale favorii Sale nemeritate fata de noi.

Iubirea lui Dumnezeu este puterea care atrage sufletul spre Hristos, ca sa fie primit cu duiosie de catre El si recomandat inaintea Tatalui. Prin lucrarea Duhului, legatura divina dintre Dumnezeu si pacatos este restabilita. Tatal spune: "Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu. Imi voi arata dragostea Mea iertatoare fata de ei si voi revarsa bucuria Mea peste ei. Ei vor fi comoara Mea; pentru ca acest popor pe care l-am ales ca sa fie al Meu va vesti lauda Mea". - ST, 2 ianuarie 1893. (HC 77)

Credinta si sentimentul sunt lucruri diferite. - Credinta si sentimentul sunt tot atat de diferite, precum este estul de vest. Credinta nu este dependenta de sentimente. Noi trebuie sa ne consacram lui Dumnezeu in fiecare zi si sa credem ca Domnul Hristos intelege si accepta jertfa noastra, fara sa ne cerceteze ca sa vada daca traim acea intensitate a sentimentelor despre care noi credem ca ar trebui sa corespunda credintei noastre. Nu avem noi asigurarea ca Tatal nostru ceresc doreste sa ofere Duhul Sfant celor ce I-L cer prin credinta, mai mult decat doresc parintii sa ofere daruri bune copiilor lor? Trebuie sa inaintam ca si cand am fi auzit deja, din partea Aceluia ale carui fagaduinte nu raman niciodata neimplinite, un raspuns la fiecare rugaciune pe care o inaltam spre tronul lui Dumnezeu. Chiar si atunci cand suntem cuprinsi de tristete, avem privilegiul de a lasa ca inimile noastre sa cante inaintea lui Dumnezeu. Cand procedam astfel, norii care ne inconjoara vor fi risipiti si, strapungand valul de umbre si intuneric, ne vom scalda in lumina limpede a prezentei Sale. - MS 75, 1893. (HC 120)

Credinta nu apartine domeniului impulsurilor. - Multi oameni isi petrec ani indelungati in intuneric si indoiala, deoarece simtamintele lor nu sunt acelea pe care le-ar dori ei. Dar simtamintele nu au nici o legatura cu credinta. Acea credinta care lucreaza prin iubire si care purifica sufletul nu tine de domeniul impulsurilor. Ea inainteaza in necunoscut, bazandu-se pe fagaduintele lui Dumnezeu si crezand cu tarie ca Dumnezeu este capabil sa aduca la indeplinire tot ce a rostit. Sufletele noastre pot fi educate sa creada si pot fi invatate sa se intemeieze pe Cuvantul lui Dumnezeu. Acest Cuvant declara ca "cel neprihanit va trai prin credinta" (Romani 1,17), si nu prin sentimente. - YI, 8 iulie 1897. (HC 119)

Nu va bazati pe sentimente. - Sa indepartam din inimile noastre tot ce seamana cu neincrederea si lipsa credintei in Domnul Isus. Sa incepem sa traim o viata caracterizata de o credinta simpla, asemenea increderii copilaresti, si sa nu ne bazam pe simtaminte, ci pe credinta. Nu Il dezonorati pe Domnul Isus prin manifestarea indoielii fata de fagaduintele Lui pretioase. Isus doreste ca noi sa manifestam fata de El o credinta fara rezerve. - Lt 49, 1888. (HC 119)

Actionati prin credinta. - Pastrati-va privirile atintite spre Domnul Isus, inaltand rugaciuni tacute, cu credinta si bazati-va pe puterea Lui, indiferent daca traiti sau nu vreun simtamant deosebit. Inaintati ca si cand fiecare rugaciune inaltata este inregistrata la tronul lui Dumnezeu si ca si cand ar fi primit raspunsul din partea Aceluia ale carui fagaduinte nu raman niciodata neimplinite. Pasiti inainte pe cale, cantand si bucurandu-va in inimile voastre inaintea lui Dumnezeu, chiar si atunci cand va simtiti impovarati si cuprinsi de tristete si descurajare. Va spun din propria mea experienta ca lumina nu va intarzia sa coboare asupra voastra, veti fi bucurosi, norii si intunericul vor fi risipiti si sufletul vostru va fi eliberat de sub puterile intunericului si se va desfata in lumina limpede a prezentei lui Dumnezeu. - Lt 7, 1892. (2SM 242, 243)

Credinta este dovada crestinismului. - Cand primiti ajutor si va simtiti incurajati, cantati si laudati-L pe Dumnezeu. Vorbiti cu Dumnezeu. Astfel, veti deveni prietenii lui Dumnezeu. Va veti baza pe El si veti primi o credinta care se va manifesta, indiferent daca traiti sau nu sentimentul ca sunteti in siguranta. Aduceti-va aminte ca sentimentele nu constituie o dovada a faptului ca sunteti crestini. Credinta in El constituie prin ea insasi o dovada incontestabila ca sunteti copii ai lui Dumnezeu. El nu va va dezamagi niciodata. Domnul va spune: "Nu va voi lasa orfani, Ma voi intoarce la voi. Peste putina vreme, lumea nu Ma va mai vedea, dar voi Ma veti vedea; pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai" (Ioan 14,18.19). Noi nu Il vedem pe Isus in persoana. Dar, prin credinta, privim la El. Credinta noastra se prinde de fagaduintele Lui. Acesta a fost modul in care a umblat Enoh cu Dumnezeu. - MS 27, 1901

Credinta este ceva real. - Moise nu numai ca s-a gandit la Dumne-zeu, ci L-a si vazut pe Dumnezeu. El a trait in prezenta permanenta a lui Dumnezeu si nu a uitat niciodata imaginea fetei lui Dumnezeu.

Credinta lui Moise nu era o simpla speculatie, ci o realitate. El a crezut ca Dumnezeu conduce propria lui viata in mod special si a inteles interventia lui Dumnezeu in toate detaliile vietii. Moise s-a increzut in Dumnezeu pentru a primi puterea de a rezista fiecarei ispite. - Ed 63 (1903)

Credinta in Isus, nu in haina lui Isus. - Pe cand trecea El, femeia suferinda a reusit sa se apropie si sa se atinga de poala hainei Lui. In acel moment, ea a stiut ca este vindecata. Credinta ei era indreptata nu spre haina, ci spre Acela care purta haina. In acea singura atingere era concentrata credinta intregii ei vieti si, deodata, durerea si starea de slabiciune au disparut. Intr-o clipa, ea s-a simtit zguduita de o putere asemanatoare electricitatii, care a strabatut fiecare fibra a fiintei ei. Apoi, in trupul ei s-a instaurat o stare de sanatate desavarsita. "Si indata, . a simtit in tot trupul ei ca s-a tamaduit de boala" (Marcu 5,29). - Lt 111, 1904

Credinta nu se adreseaza obiectelor. - In hainele lui Isus nu exista nici o putere vindecatoare. Credinta in Persoana care purta haina a fost ceea ce a restabilit sanatatea ei. - MS 105, 1901

Credinta are o capacitate discriminatorie. - Credinta constituie instrumentul prin care sunt intiparite in minte atat adevarul, cat si eroarea. Adevarul sau eroarea sunt acceptate de minte prin intermediul unui act intelectual similar, dar deosebirea consta in alegerea noastra de a crede, fie Cuvantul lui Dumnezeu, fie spusele omenesti. Cand Domnul Hristos i S-a descoperit in mod personal lui Pavel si cand Pavel a fost convins ca Il persecuta pe Isus in persoana sfintilor Lui, el a acceptat adevarul asa cum era el in Isus. In mintea si in caracterul lui s-a manifestat o putere transformatoare, iar Pavel a deveni un om nou in Isus Hristos. El a primit adevarul in totalitate, astfel incat nici pamantul, nici locuinta mortilor nu ar fi putut zgudui credinta lui. - ST, 5 iunie 1893. (1SM 346)

Credinta este un vindecator puternic. - Credinta este la fel de puternica precum moartea. Daca cel bolnav poate fi ajutat sa-si indrepte privirile spre Marele Vindecator, in credinta, vom asista la rezultate uimitoare. Credinta va aduce viata trupului si sufletului. - MH 62 (1905)

Exercitarea zilnica a credintei. - Am descoperit ca este necesar sa lupt lupta cea buna a credintei in fiecare zi. Eu trebuie sa exercit la maximum propria mea credinta si sa nu ma orientez in functie de simtaminte; trebuie sa actionez ca si cand as sti ca Domnul m-a auzit, mi-a raspuns si m-a binecuvantat. Credinta nu este o plutire placuta pe aripile sentimentului, ci este actul prin care noi acceptam pur si simplu Cuvantul lui Dumnezeu - convinsi fiind ca El Isi va implini fagaduintele, pentru ca a declarat in mod clar ca o va face. - Lt 49, 1888. (HC 119)

O credinta activa. - Indemnul de a privi la Calvar nu are scopul de a ne linisti constiinta in timp ce neglijam indeplinirea responsabilitatilor; nu are scopul de a ne pregati pentru un somn linistit, ci are menirea de a genera credinta in Domnul Isus; o credinta vie si lucratoare, ce purifica sufletul de orice urma, oricat de vaga, a egoismului. Cand ne bazam pe Hristos prin credinta, lucrarea noastra abia incepe.

Fiecare om isi are propriile lui obiceiuri pacatoase, care trebuie invinse printr-o lupta incrancenata. Fiecarui suflet i se cere sa lupte lupta credintei. Un urmas al lui Hristos nu poate fi aspru in relatiile cu semenii, nu poate fi lipsit de bunatate si simpatie. El nu poate fi vulgar in vorbire. Nu poate fi plin de orgoliu si ingamfare. El nu poate fi nerabdator si nici nu poate folosi cuvinte aspre pentru a mustra si pentru a condamna. - MS 16, 1890. (6BC 1111)

Modelarea vietii. - Viata noastra este modelata de credinta. Daca lumina si adevarul se afla la indemana noastra, iar noi neglijam sa cautam noi si noi ocazii de a-l asculta si de a-l intelege, in mod implicit, respingem acest adevar si alegem mai degraba intunericul decat lumina. - GC 597 (1888)

Credinta fagaduieste succesul. - Daca vom inainta in credinta, hotarati sa implinim lucrarea lui Dumnezeu in mod intelept, vom avea succes. Nu trebuie sa ne permitem sa fim impiedicati de oamenii care se complac in a ramane de partea negativismului, manifestand foarte putina credinta. Lucrarea misionara a lui Dumnezeu va fi dusa mai departe prin oameni cu multa credinta si va creste tot mai mult in putere si eficienta. - Lt 233, 1904

Credinta purifica sufletul. - Noi trebuie sa avem credinta, o credinta vie, o credinta care lucreaza prin iubire si purifica sufletul. Trebuie sa invatam sa aducem totul inaintea Domnului cu simplitate si cu o credinta staruitoare. Cea mai mare povara pe care suntem nevoiti sa o purtam in aceasta viata este sinele. Daca nu invatam in scoala lui Hristos sa fim smeriti, vom pierde pretioasele ocazii si privilegii de a deveni prieteni ai lui Isus. Sinele este cel mai dificil lucru pe care suntem nevoiti sa-l administram. Cand asezam poverile noastre asupra Lui, sa nu uitam sa lasam si eul nostru la picioarele lui Hristos.

Incredintati-va pe voi insiva lui Isus, ca sa fiti modelati de El, pentru a face din voi niste vase de cinste. Ispitele voastre, ideile voastre, sentimentele voastre, toate trebuie sa fie abandonate la piciorul crucii. Atunci, sufletul va fi pregatit sa asculte sfaturile divine. Domnul Isus va va da sa beti din apa ce curge in raul lui Dumnezeu. Sub influenta Duhului Sau, care tempereaza si inmoaie inima, raceala si indiferenta vor disparea. Domnul Hristos va fi in voi un izvor ale carui ape va vor improspata sufletul pentru viata cea vesnica. - Lt 57, 1887

Dezvaluie secretele succesului vietii. - Adevarata credinta si adevarata rugaciune - cat de puternice sunt! Acestea sunt cele doua brate cu care cel smerit se prinde de puterea Infinitei Iubiri. A avea credinta inseamna a avea incredere in Dumnezeu - a fi convins ca El ne iubeste si stie ce anume poate contribui la binele nostru suprem. Astfel, in loc de a ne lasa sa urmam propriile noastre cai, credinta ne determina sa alegem calea Lui. In locul ignorantei noastre, credinta accepta intelepciunea Lui; in locul slabiciunii noastre, puterea Lui; in locul pacatoseniei noastre, neprihanirea Lui. Vietile noastre, noi insine, sunt deja proprietatea Lui; credinta recunoaste acest fapt si accepta binecuvantarile Lui. Adevarul, demnitatea, curatia si loialitatea sunt recomandate ca fiind secretele succesului vietii. Iar credinta este tocmai aceea care face din noi posesorii acestor insusiri. Fiecare pornire spre bine si fiecare aspiratie constituie darul lui Dumnezeu; credinta primeste din partea lui Dumnezeu acea viata unica ce poate produce adevarata dezvoltare si eficienta. - GW 259 (1915)