Caracterizarea varstei scolare mici

Caracterizarea varstei scolare mici

Intrarea copilului in scoala este un moment foarte important in viata lui. Copilul isi castiga un statut nou, o pozitie sociala ,prestigiu, functii si roluri.

De ce tinem minte prima zi de scoala? -pentru ca esti pregatit psihologic.

Scoala ii dezvaluie copilului viata sociala. Invatarea devine tipul fundamental de activitate. Invatarea scolara va solicita intens activitatea intelectuala iar procesul de insusire gradata a cunostintelor , cuprinsa in programe va contribui la organizarea si dezvoltarea strategiilor de invatare pentru toata viata.

Scoala impune modele de viata, un stil de munca intelectuala independenta si un regim de activitate intelectuala psihica de raspundere, un spirit de ordine si disciplina atat in actiuni cat si in gandire.

Scoala dezvaluie respectul fata de munca si responsabilitate ca trasaturi psihice active, realizand o instructie si o educatie institutionalizata si obligatorie.

Scoala ofera cunostinte pe care el nu le poate dobandi singur. Astfel primii 4 ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, au o importanta deosebita pentru dezvoltarea fizico-psihica si sociala.

Mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de viata si munca al copilului. Scoala aduce in viata copilului un anumit orar, planuri si programe cu valoare structurala pentru activitate. Prin axarea pe activitati complexe si variate scoala formeaza capacitati de activitate, deprinderi intelectuale, si practice, cultiva respectul fata de munca, formeaza disciplina si responsabilitate ca trasaturi psihice active.

Mediul scolar este complet diferit de cel familial, el fiind creat nu pentru a distribui satisfactie afectiva ci pentru munca organizata, sistematica si disciplina, adica pentru adaptarea la regimul de scoala.

Particularitati psiho-fiziologice

Varsta de 6-10 ani este favorabila dezvoltarii fortelor fizice si intelectuale ale copilului. Cresterea in inaltime si greutate este proportionala (20-24 kg, 122-124 cm)

In dezvoltarea functiilor sistemului nervos se accentueaza procesul de diferentiere a excitatiei si inhibitiei, apare precizia reactiilor. In aceasta perioada incepe sa se dezvolte inhibitia de diferentiere care consta in precizia reactiilor si precizia cunostintelor la elevi. Se constata o dezvoltare considerabila a analizatorului kinestezic, se perfectioneaza precizia reactiilor motrice, ceea ce este foarte important in invatarea scrisului.

Conduita scolarului mic se caracterizeaza prin vioiciune, tendinta permanenta de miscare. In practica scolara exista numeroase jocuri care stimuleaza interesul copilului pentru diferite activitati. Se stie ca trairea afectiva a actelor motrice dinamizeaza si mareste capacitatea de receptie a copilului. O traire psihica favorabila, pozitiva, stimulatoare poate fi realizata prin sublinierea succeselor in timpul efectuarii diferitelor activitati scolare si in special o traire favorabila emotionala se realizeaza prin acel climat psihic de optimism in clasa, legat de confortul psihic al copilului, de veselie si colaborare cu ceilalti fara teama de a fi ridicol, de a rade cineva pe seama lor.

Activitatea scolara la clasele primare in primele 2 clase mai ales, trebuie sa se caracterizeze prin simplitate, multilateralitate si atractivitate si de aceea este de dorit ca procesul de instruire sa imbrace un caracter de joc la care copilul sa participe cu placere. Tot procesul instructiv-educativ este necesar sa se bazeze mai putin pe aspecte de performanta, competitie, si mai mult pe ajutorul direct acordat elevilor in diferite forme de activitate scolare. Pentru ca competitia face discrepanta si este de ocolit in primele clase. Invatatorul poate avea aici o mare influenta asupra activitatii elevilor de aceea sfaturile sunt folosite cu mult tact. Desi in mai mica masura, dar problemele de competitie se pun deja la varsta scolara mica, dar ele dobandesc un caracter pronuntat la varsta scolara mijlocie si mare. La varsta scolara mica apar in mod pregnant problemele de profilaxie psihopedagogica. In ciuda faptului ca, activitatea motrica pare inepuizabila la scolarii mici, ei sunt capabili sa se joace timp indelungat cu toate acestea este necesar ca efortul fizic si intelectual sa fie dozat. Suprasolicitarea determina tendinta de abandonare a activitatii, produce plictiseala si chiar indisciplina. Aceasta nu inseamna ca activitatea scolara sa fie prea usoara, sub nivelul potentialului real al copiilor deoarece doar prin dificultati, care se gasesc la limita posibilitatilor copilului, numai aceasta poate fi stimulent pentru eforturile din ce in ce mai mari iar copilul sa poata gusta din satisfactia succesului. Astfel, la clasele primare se pun 2 probleme importante de profilaxie psihopedagogica: este gresita atat suprasolicitarea cat s subsolicitarea potentialului fizic si psihic al copiilor de varsta scolara mica. In plus, ei simt nevoia sa fie rasplatiti prin laude, aprecieri si note.

Dupa 7 ani este intens procesul de osificarea la nivelul toracelui, al claviculei si al coloanei vertebrale, precum si al bazinului, dar si procesele de calcificare la nivelul osaturii mainii. Se dezvolta musculatura fina necesara pentru scris, proces care nu este ereditar ci se dobandeste.

Se dezvolta considerabil procesele senzoriale. O mare sensibilitate vizuala, auditiva si caracterul concret al gandirii ceea ce reclama folosirea materialelor intuitiv-concrete, iar predominarea unei atentii involuntare presupune organizarea intregii activitati scolare in mod placut atractiv si cu o coloratura emotionala..

Scolarul mic se ataseaza cu usurinta de adult, se straduieste sa execute cat mai corect sarcinile scolare, simte nevoia sa fie recompensat.

Dezvoltarea intelectuala

Primul aspect al modificarilor mai semnificative pe planul dezvoltarii intelectuale se exprima in schimbari ale caracterului investigativ al perceptiei si dezvoltarea observatiei ca instrumente ale cognitiei. Perceptia este procesul prin care se extrage informatia utila iar copilul manifesta selectivitate coerenta si subtilitate privind legaturi cu experienta personala. Astfel, capacitatile senzorio-perceptive si interpretative ale perceptiei la scolarii mici devin mai acute si eficiente si aceste capacitati senzorio-perceptive se antreneaza, se exercita si se dezvolta. In conditiile vietii scolare se imbunatateste foarte mult perceptia spatiala, aprecierea marimilor si a distantelor. Scolarul mic apreciaza relativ bine distantele mai mici cu care este familiarizat: distanta de 1m, 1km.

Se dezvolta perceptia formei obiectelor si aceasta se antreneaza mai ales cu prilejul activitatilor de desen, dar mai ales raportate la realitate.

In legatura cu reprezentarile spatiale, scolarul mic poate deosebi dreapta de stanga cu referire la sine, dar si la alte persoane.

In ceea ce priveste perceptia timpului, scolarii mici utilizeaza corect notiunile: azi, ieri, maine, inteleg scurgerea timpului. De asemenea, se orienteaza bine in datele calendaristice, apreciaza corect durata unei ore, datorita faptului ca ora este unitatea de timp a activitatilor scolare. Aprecierea duratei percepute si a succesiunii activitatilor scolare este pregnant influentata de starea lor emotionala si caracterul activ al activitatii desfasurate. Emotiile placute comprima subiectiv duratele si accelereaza succesiunile. Intr-o stare de bucurie, de buna dispozitie, timpul trece pe nesimtite, in schimb emotiile negative, neplacute, provoaca o dilatare a timpului. Starile penibile fac ca activitatea sa para insuportabil de lunga. Timpul astronomic, obiectiv si timpul "psihologic" nu concorda.

Cand intra in scoala, copilul stapaneste destul de bine sistemul limbii materne, insusirea laturii fonetice, diferentierile fonematice se incheie in perioada prescolara.

Daca se constata pronuntari incorecte putem vorbi despre o dezvoltare incorecta a laturii fonetice, deci e nevoie de logoped.

Referitor la insusirea laturii semantice (a sensului) a limbii, exista trei atribute ale conceptelor ce se modifica odata cu varsta.

Validitatea conceptelor - intelesul ce este acordat unui concept de copil si gradul in care sensul cuvintelor devine relativ asemanator si acceptabil din punct de vedere social.

Statutul conceptelor - se refera la claritatea, exactitatea si stabilitatea de folosire pe planul gandirii a conceptelor.

Accesibilitatea de intelegere si folosire a conceptelor

La 8-10 ani copilul stapaneste peste 300 de concepte pe care le utilizeaza in vorbire. Limbajul continua sa se dezvolte si sub aspectul structurii gramaticale. Copilul incepe sa perceapa cuvinte si propozitii ca fenomene de limba cu anumite reguli.

Cerintele exprimarii corecte se zaresc cel mai bine in limbajul scris. Insusirea limbii scrise contribuie la perfectionarea limbii vorbite. Insusirea gramaticii contribuie la dezvoltarea gandirii pentru ca exprimarea precisa si corecta din punct de vedere gramatical este o cerinta a gandirii logice.

Insusirea limbajului presupune si dezvoltarea expresivitatii in vorbire, care se realizeaza prin tehnici de citire, in mod treptat.

Insusirea citit scrisului - are o importanta deosebita pentru dezvoltarea psihicului. In intregul proces de insusire a scris-cititului se evidentiaza trei etape:

Diferentierea sunetelor/literelor ca elemente componente ale cuvintelor. Acest lucru se realizeaza prin despartirea cuvintelor in silabe, concomitent se face o pregatire a capacitatii de scriere.

Se diferentiaza sunetele si corespondentele lor grafice si sa fie asociate mintal astfel incat atunci cand elevul vede litere sa poata pronunta sunetul si invers.

Consolidarea citit-scrisului din primele 2 clase.

Elevul de varsta scolara mica face pasi foarte pronuntati in dezvoltarea intelectuala care nu se consuma numai prin rigorile lectiilor scolare. In contextul vietii exista o crestere a aptitudinilor intelectuale, "un fenomen de precocizare", prin instruire in familie (invatare de acasa). Copilul invata sa numere, sa citeasca inainte de 6 ani, sa deseneze, sa cante la instrumente muzicale asemenea adultilor. In astfel de cazuri spunem despre copii ca este precoce- superior dotat.

Precocitatea poate fi:

-rezultatul unei ereditati favorabile dar si consecintele conditiilor optime de dezvoltare.

Precocitatea nu ofera intotdeauna garantia performantelor exceptionale. Deseori apar nivelari si chiar regresiuni. Decisive sunt conditiile de formare optima a personalitatii copilului.

Ca o concluzie la toate acestea, se poate sublinia ca mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de munca si de joaca. Acest mediu scolar este creat pentru a distribui satisfactii si nu pentru a crea aspecte distractive, ci pentru o munca disciplinata, continua si bine organizata.

De aceea, adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare maturitate din partea copilului, pentru a patrunde intr-un nou univers de legaturi sociale si pentru a-si asuma indatoriri. Studiile inregistreaza dificultati multiple de adaptare, fie pe o baza psihofiziologica precara, cum ar fi instabilitatea neuropsihica, fie dificultati legate de mediul scolar, sarcini coplesitoare, educatori dificili si fara experienta. Fie dificultati legate de fixatiile afective negative ale copiilor, cum ar fi incapatanarea, negativismul, caracterul increzut si superficialitatea, ca rezultat al unei educatii gresite in familie. Mutatiile bruste in viata micului scolar si mai ales noile exigente i-au determinat pe specialisti sa vorbeasca despre "socul scolarizarii" pe care l-au asociat cu debutul pubertatii. Mediul scolar aduce cu el un climat mai putin protector. Cadrul didactic inclina spre raporturi mai putin intime, iar colegii nu sunt dispusi sa dea dovada de atata intelegere.

Copiii se compara intre ei dupa gradul de instruire, performante, inteligenta, abilitate fizica si chiar vestimentatie si sociabilitate. Asa apar ierarhizarile, rangurile, dominante, superioritate, inferioritate. Solutionarea acestui decalaj intre social si intelectual depinde de cadrul didactic, de tactul lui in crearea unui climat psihologic favorabil, despre care a vorbit K. Levin, climat pe care si l-a dorit copilul, stare de confort psihologic, cand copilul se simte bine, fara teama de a fi ridicol, ceea ce-i da incredere in fortele proprii si stimuleaza activismul lui. In felul acesta scoala isi exercita calitatea ei formatoare asupra evolutiei copilului de varsta scolara mica.