Ce este puterea? Psihologia puterii

Ce este puterea?

Psihologia puterii

Puterea ca si concept pur literar este considerata a fi o capacitate , o insusire, o posibilitate fizica, intelctuala si morala de a realiza ceva, putinta, puterea poate insemna si autoritate, stapanire, dominatie si chiar influenta. Din punct de vedere politic puterea caraterizeaza capacitatea de a conduce, impartindu-se in putere parlamentara, democratica, legislativa.

Puterea in general este asociata cu ambitia, chiar de la inceput omul porneste in viata cu dorinta de a detine controlul, de avea putera sa obtina anumite lucruri. Ca si fiinte individuale suntem caracterizati prin dorinta de a ne auto-depasi, nu conteaza cat de multa putere avem, intotdeauna vom vrea mai mult. Totul intr-un final se rezuma la o latura psihologica, subconstientul unic de la individ la individ se reduce intrun final la o idee comuna, aceea de a domina, a controla, a detine puterea.

Din punct de vedere democratic, conducatorii sunt alesi pentru a conduce in numele poporului, natura puterii este instrumentul satisfacerii vointei colective. Prin putere se cauta creearea unne capacitati de organizare si conducere in vederea obtinerii Bineului general. Daca privim insa din punct de vedere managerial nu mai putem spune ca puterea cauta sa creeze acel 'Bine general' regasit in democratie. Puterea devine in acest caz un scop in sine. Din egoism sau interese organizatorice s-ar putea spune ca managerii sau liderii organizatiilor cauta puterea pentru ceea ce reprezinta ea insasi. Satisfactia psihologica pe care puterea le-o ofera ii determina sa revina la acel instinct animalic de suprematie pentru atingerea scopurilor dorite. Conducatorii nu cauta sa ajunga la putere pentru a putea realiza un program util maselor in sine ci mai degraba folosindu-se de acest pretext se cauta un acces la fiunctia de conducere. La acest nivel, puterea este urmarita ca scop in sine. Se cauta controlul, manevrarea pentru ulterioara manipulare si subordonare a maselor. In lumea moderna autoritatea este privita din punct de vedere constitutional dar dorinta permanenta de obtinere a puterii ii determina pe conducatori sa ocoloeasca, sa ignore si uneori sa incalce norme si reglementari ale organizatiei pentru a promova interese speciale mai putin favorabile maselor dar mai apropiate de telurile organizatiei in vederea maximizarii propriilor interese.

Nu este greu sa realizam totusi ca intre atingerea intereselor proprii - prin interese proprii facem referire la interesele proprii ale unui lider politic sau interesele pe care managerul unei organizatii trebuie sa le satisfaca pentru a-si indeplini planul de afaceri - si nevoia de satifacere a maselor trebuie sa duca catre o stabilitate capabila sa multumeasca cele doua parti deopotriva.

Obtinerea si controlul puterii

Trebuie sa fi mai intai un bun manager pentru a putea fi un bun conducator. Cum se poate defini managerul unei organizatii? Un bun manager trebuie sa fie un bun organizator, trebuie sa atinga telurile stabilite folosind in mod eficient resursele disponibile.

Analizand situatiile actuale am putea spune ca obtinerea puterii nu este atat de dificila precum este pastrarea si mentinerea acesteia. Cel mai bun exemplu al esecului acestei teorii se poate regasi chiar in politica romaneasca, drepr exemplu poate fiind at sistemul electoral. Majoritatea liderilor electorali au plecat de la ideea de-a obtine puterea prin convingerea si manipularea electoratului. Insa, o data ajunsi in functiile mult dorite nu reusesc sa pastreze increderea electoratului (nu generalizam, suntem constienti de existenta exceptiilor). Nu reusesc sa o pastreze fie pentru ca nu sunt interesati sa o faca, fie ca intervin alti factori care ii impiedica sa-si atinga scopurile dorite. Indiferent de care dintre cele doua motive se aplica un lucru este clar: credibilitatea lor, atat ca indivizi, cat si ca lideri se afla in cadere libera. Oare ce ar trebui sa faca acestia pentru a-si mentine puterea? Oare ar trebui sa se gandeasca numai la interesele maselor? Totusi, imi permit sa cred totusi ca acestia se limiteaza la a obtine puterea dupa care se simt coplesiti de responsabilitatea pe care si-au asumat-o. Sa fie asta oare? Sau poate este doar o imagine pe care ei vor sa ne-o creeze? Aceasta atitudine poate fi o modalitate de a conduce si detine puterea dorind sa dea impresia maselor ca nimic nu se poate rezolva intrun termen atat de scurt.

Puterea liderului vs. puterea managerului

Ce este de fapt un manager?Un manager este un bun organizator. Un manager este un bun administrator, un manager este o autoritate, un manager este un bun coordonator, un manager trebuie sa fie capabil sa-si urmareasca telurile stabilite. Din punct de vedere politic, un manager trebuie sa fie capabil sa adopte deciziile colective. Aceste decizii colective din sectorul public trebuie sa se manifeste la diverse niveluri ale intereselor individuale plecand de la guvernare locala, stat, organizatii internationale. Fiecare dintre aceste institutii este constituita dintrun organism legislativ si unul executiv. Legislativul prin definitia sa inseamna luarea deciziilor colective in baza legala. Legislativul trebuie sa fie capabil sa implementeze deciziile adoptate si sa fie capabil sa-si asume responsabilitatea in fata cetateniilor in vedera apararii interesului public. Activitatea legislativului se refera de asemenea si la negocieri si dezbateri ale solutiilor propuse in vederea adoptarii deciziilor colective. Executivul este sistemul care administreaza resursele in vederea ducerii la buna indeplinire a deciziilor adoptate de legislativ.

Ce este de fapt un lider? Un lider este in primul rand un bun manager; pe langa aceasta, are acel atu si anume are capacitatea de a determina oamenii sa-l urmeze fie in atingerea unui scop bun sau nu. Capacitatea unui lider de a controla masele se bazeaza pe puterea acestuia de convingere, pe determinarea acestuia. Un lider trebuie sa reprezinte un stalp de sustinere pentru adeptii sai. Unele clasificǎri vizand tipurile de lider s-au impartit in douǎ mari categorii : Liderul transformational caracterizat de carismǎ, motivatie, stimulare intelectualǎ, consideratie individualǎ. Liderul tranzactional, care isi bazeazǎ activitatea pe intarirea probabilǎ. Motivatia angajatilor este datǎ de promisiunea, pretuirea si rǎsplata acordatǎ de lider si corectia lor are loc prin reactii negative, amenintǎri, actiuni disciplinare.

Cu ce se deosebeste un lider de un manager?Un manager administreaza, un lider conduce. Un manager este ascultat, un lider este urmat, este un model. Talentul de a-i inspira pe ceilalti este una din trǎsǎturile lui specifice. Este un bun orator si stie precis cum sǎ conducǎr. Stie sǎ stabileascǎ teluri si luptǎ pentru a le atinge cat mai curand posibil. Din aceasta cauzǎ, el nu dǎ dovadǎ intotdeauna de suficientǎ rezistentǎ pentru a-si urmǎri telurile in conditii nefavorabile. Unul dintre defectele liderului poate fi acela ca in momentul intalnirii unei anumite probleme, nu anticipeazǎ obstacolele. Tendinta de a risca prezintǎ un alt pericol , deoarece liderul se va afla intr-un punct critic dacǎ nu analizeazǎ toate pozitiile pro si contra in timp ce ia o decizie, aici intervine atu-ul managerului care dand dovada de o abilitati organizatorice poate anticipa aceste riscuri si le poate anticipa.

Puterea organizationala controleaza de fapt obiectivele, pentru ca a o detine nu reprezinta un scop in sine, asa cum de cele mai multe ori este privita de managerii. De fapt, ceea ce se intampla in majoritatea organizatiilor pentru proaspetii manageri sau conducatori, este ca puterea isi creeaza propriul sistem dand impresa de autosuficienta. Puterea devine un scop in sine, ca in "Principele" lui Machiavelli, si nu o cale catre atingerea anumitor scopuri superioare. Diverse studii arata ca in practica adevaratele scopuri sunt uitate adesea, iar notiunea de detinere a puterii organizationale isi pierde adesea semnificatia, devenind un scop in sine. Dovada este si faptul ca majoritatea organizatilor degenenereaza astfel si intra in faza lor de decline confirmand astfel acest lucru.

Puterea poate fi privita ca acea proprietatea a  relattilor sociale care permite unui individ sa influenteze si sa modifice comportamentul unuia sau mai multor indivizi, este acea capacitate a individiului sau a unei organiatii de a pune lucrurile pe drumul dorit  . De asemnea ea mai poate fi privita atat din punct de vedere psihologic cat si din punct de vedere politic. Prin intermediul psihologicului ca si element de influenta si puerea poate fi privita ca un instrumentt politic. Interpatrunderea acestor doua trasaturi au influentat de-a lungul timpului o mare parte a istorieri, unul dintre cele mai potrivite exemple aici ar putea fi dat de mdetoda de exercitare a puterii in vremea regimurilor totalitariste. La acea vreme totul se baza pe pshologie, pe o punere in scena a unei piese de teatu ce dorea sa impuna prin propaganda propriele sale convingeri.

Intro organizatie insa ideea de baza a sucesului, si cand spun asta ma refer la cea mai buna metoda de a controloa puterea, poate fi pusa in umbra tocmai de setea putere, dorinta de a o avea, dorinta de a contrloa, ne face sa omitem sa analizam caracterul  tulburator  pe care aceasta il poate avea. Cand spun  caracter tulburator  nu as vrea sa fiu intrepretata ca fiind subiectiva sau catusi de putin agresiva, ci tocmai ceea ce vreau sa accentuez este ca in sistemul organizational actual nu trebuie facut exces de putere, asa cum ne-a aratat-o istoria dorinta avida de putere duce, ami devreme sau mai tarziu la distrugere- exemple veritabile pot fii chiar cei mai mari lideri ai lumii- Stalin, Hitler, Ceausescu, de asemenea pot fi mentionate si marile imperii din Evul Mediu. Dar de ce oare au a juns acestia la auto-distrugere ? Sa nu fi fost oare capabili sa administreze puterea? Posibil . revenim iar la ideea desi un manager depune un efort destul de mare pentru a obtine puterea si are nevoie de multa pricepere si tarie de caracter pentru aceasta, adevrata provocare este de fapt data de adminstrarea, pastrarea puterii odata ce ea a fost obtinuta.

 In societate pterea este un izvor nesescat de fenomene de la cele mai inaltatoare la pana la cele mai dramatice sau tragice. Modeland destine, creand personalitati, schimband revolutionar sau reactionar starile sociale, modificand comportamente, producand spectacole politice.  

Ideea de putere politia se poate spune ca intervine de abia acum, acum cand incercam sa ne raspundem la intrebari precum, Cine trebuie sa ne conduca (ca si organizatie) ? Cum trebuie acel cineva sa ne conduca si sa ne organizeze ca si societate ?

Sunt mai multe tipuri de conducere prin intermediul careia liderul, administratorul, managerul isi poate exercita puterea si anume prima ar putea fi tirania sau mai impersonal spus dictatura-dictatura, acel sistem de administrare in care puterea apartine unui singur om de exemplu regele. Cea de-a doua ar putea fi aristrocatia (oligarhia)- puterea de a conduce apartine unei anumite clase sociale, o clasa privilegiata, un exemplu bun de mentionat aici ar fi acela al sistemului de sclavie de la sfarsitul anilor 1800, inceputul anilor 1900 in America - sistemul de sclavie fata de oamenii de culoare, care pentru supravietuire erau nevoiti sa lucreze pana la epuizare pe plantatile nobililor.

Si nu in ultimul rand cel de-al treilea democratia- acel sitem politic in care puterea apartine poprului. sau cel putin ar trebui sa apartina.

Din punct de vedere politic, puterea atrage dupa sine anumite functii politice. Dar pentru a putea intelege aceste forme ale puteri trebuie mai intai sa definim oarecum conceptul de societate. Ce este societatea ? La o prima vedere, societate, poate fii privita ca reprezentand totalitatea activitatilor pe care indivizi le savarsesc. Multi tineri in ziua de azi, printre care m-as putea numi si eu vad societatea ca pe o unealta a  celor mari  ,o unealta prin intermediul careia suntem manipulati. Societatea, pentru tanarul timpurilor noastre, inseamna ingradire, claustrare, oameni,i desi traiesc intro societate care tinde catre o democratie perfecta, nu inceteaza sa simta ca libertatea, individuala, de exprimare, este ingradita, creativitatea estompata, ca normele sociale devin sufocante. Dar sa fie societate oare atat de malefica ? sau doar punerea in practica a conceptelor sociale nu este administrata cum ar trebui ? Revenind insa la conceptul de societata analizata din punct de vedere teoretic, se poate spune ca societatea este o  alcatuire complicata de oameni si activitati care tind asimptotic spre regularizare si rationalizare a miscarii sociale petru a satisface atat tendintle de evolutie ale oamenilor in socetate ca si pe cele ale asteptarilor fiecarui individ in parte, nevoi ce cu timpul se arata, din ce in ce mai greu de satisfacut. Am putea spune ca societatea ar trebui sa impuna o oarecare ordine a activitatilor oamenilor, o structura care sa echilobreze  universul haotic  al oamenilor, oferindu-le acestora un rol, un scop- totul insa tinzand spre o invitabila, mai buna, controlare a maselor.

In ideea obtinerii unui   echilibru armonic si functionalcare sa conduca la controlul general puterile se trebuie a fi ierarhizate  de aici si apartia primei functii a puterii suveranitatea.. Suveranitatea puterii politice fata de orice alte proprietati politice, insemna  . detinatorii puterii politice . avand ca functie, sa hotarasc ain numele ansamblui societatii globale, guverneaza prin decizile lor toaet celelalte puteri sociale, fara sa se simta obligati sa se supuna vreuneia dintre acestea 

O alta functtie a puterii politice se regaseste in influenta-

Puterea are de a semnea si functia de legitimitate -puterea isi impune calitate a speciala in societate, in confomitate a cu legea. Exista o intreaga aglomerare de reglementari, de reguli, de norme, care au si un sitem propriu de institutii, incepand cu familia, si continuand pana la cele politice, care propun, adopta si impun (legislativ/executiv) un sistem de legi.. legitimitate aputerii poate fi obtinuta orin variate forme legitimatoare, prin practici, exerciti sau proceduri recunoscute sau general acceptate.

O alta functie a puterii politice este accea ca instituie si consacra autoritatea. Aceasta functie creaza, in perspectiva ei politica, un oarecare consens, un acept al sociatatii- autoritatea este capacitate de a influenta sau de a convinge .autoritaea isi contireaza trei trasaturi :

-capacitatea institutiei sau autoritatii de ase face respectata

-puterea de a emite dispoztii, de a impune ascultarea

-organ de stat competent s aia masuri cu un caracter obligatoriu

Din autoritatea rezulta de asemnea influenta puterii politice, o alta functie a uterii, ce este doar rezultatul unei constientizari, a unei logici pure sau a unei analize lucide, nedeterminata de nici o conjunctura anume.