Clasificarea deficientelor de intelect

Clasificarea deficientelor de intelect

Literatura de specialitate cuprinde diverse clasificari a deficientei mintale, in functie de coeficentul de inteligenta, cea mai raspandita fiind cea a lui Santrok, 2001, citat de Boncis, E., 2004, conform carea exista :

Ø      intelect de limita sau deficienta mintala usoara cu IQ cuprins intre 55-70 ;

Ø      deficienta mintala moderata include copiii cu un IQ in limitele 40-54 si care fac obiectul unor

interventi educative speciale ;

Ø      deficienta mintala severa cuprinde copiii cu un IQ in limitele 25-39, partial recuperabili, capabili sa asimileze un volum minim de cunostinte dar insuficiente pentru asigurarea unei activitati total independente, sunt ''instruibili pana la un anumit punct'' ;

Ø      deficienta mintala profunda este forma cea mai grava referindu-se la o persoana incapabila sa se autoconduca cu un IQ de sub 25. Numiti si ''idioti'', copiii din aceasta categorie au un nivel mintal inferior varstei de 2 ani, structura psihomotrica este rudimentara, nu comunica prin limbaj cu ceilalti.

Deficienta mintala de gradul I

Debilitate mintala- termenul sinonim cu insuficienta mintala, introdus in literartura de specialitate in 1909 de Dupre, al carui inteles acopera intervalul cuprins intre imbecilitate si intelectul liminar. Subiectii din aceasta categorie sunt capabili de achizitii scolare corespunzatoare varstei lor mintale si pot ajunge la un grad de autonomie sociala, insa fara posibilitatea asumarii totale a responsabilitatii conduitei lor, fiind incapabili sa anticipeze urmarile si implicatiile acestora.

Gruparea debililor mintali cunoaste doua forme clinice:

A) Debilul mintal armonic - termen introdus de Th. Simon (1924), marcheaza cazurile la care deficitul intelectual este elementul fundamental al personalitatii, manifestat indeosebi ca intarziere scolara, cu dificultati in activitatea de achizitie, fara insa a fi insotite de tulburari de natura motrica si sociala. Aceasta intarziere este insa compensata prin calitati afective, ca urmare a faptului ca sunt docili, acultatori, muncitori, cu posibilitati de integrare profesionala.

B) Debilul mintal dizarmonic - cunoscut si sub denumirea de debilul complet, este opus celui armonic. Tulburarile intelectuale ale acestuia sunt asociate cu tulburarile afective si de comportament, fapt care influenteaza semnificativ posibilitatea stabilirii unui pronostic favorabil.

Th. Simon si G. Vermeylen disting mai multe forme de manifestare a debilului dezarmonic, si anume:

Debilul dizarmonic instabil

Debilul dizarmonic excitat

Debilul dizarmonic emotiv

Prostul

Lenesul

CONCLUZIE:    Cei care fac parte din aceasta categorie sunt capabili sa invete corespunzator varstei lor scolare,dar nu pot sa-si asume responsabilitatile conduitei lor. Cele doua forme ale debilitatii mintale sunt: debilul mintal armonic si dizarmonic.

Deficienta mintala de gradul II

Imbecilitatea - este o deficienta mintala grava care se situeaza sub raportul gradului de debilitate mintala si idiotie. Varsta mintala se situeaza intre 2 si 7 ani, corespunzator unui I.Q. care variaza intre 20-50; cel afectat de imbecilitate este, partial educabil si perfetibil. In literatura de specialitate sunt definite un oarecare numar de tipuri clinice, nu numai dupa etiologie, ci si dupa trasaturile comune ale aspectelor clinice si de evolutie. Dintre aceste tipuri amintim: mongolismul, intarzierea cu note autistice (arieratia acustica), cretinismul, imbecilii prodigiosi ("idiotii savanti").

In virtutea unui anumit grad de relativitate, formeaza grupa deficientilor recuperabili din punct de vedere profesional si social. Sunt integrabili in societate in conditii protejate sau obisnuite, in functie de exigentele comunitatii.

COCNLUZIE: La cei din aceasta categorie varsta mintala este cuprinsa intre 2 si 7 ani, si au un IQ intre 20-50. Cei afectati de imbecilitate sunt partial educabil.

Deficienta de gradul III

Idiotia - reprezinta forma cea mai grava de deficienta mintala. Si defineste persoana incpabila sa se autoconduca, sa ses apere de eventualele pericole sau chiar sa ses hraneasca, avand o permanenta nevoie de ingrijire si supraveghere. Este definit printr-un nivel mintal inferior varstei de 2 ani si un coeficient de inteligenta de 20 I.Q.

Din punct de vedere a rezistentei lor la infectii si alti agenti patogeni, mortaloitatea in randul acestei categorii de deficienti este foarte mare, media lor de viata fiind de aproximativ 19-20 ani, fata de cea a imbecililor, care ste de aproximativ 25-30 ani. Persoanele cu deficienta mintala severa au grad mare de dependenta,

sunt irecuperabili, fara sanse de profesionalizare, potential foarte scazut de integrare si adaptare sociala.

Din punct de vedere clinic, in raport cu gravitatea deficientei se pot distinge doua forme:

Ø      idiotul complet care nu prezinta decat instincte de conservare, reflexe primare, existenta pur vegetativa, absenta totala a comunicarii, varsta mintala de un an

Ø      idiotul incomplet - afectarea partiala a sistemului nervos, comunicare prin cuvinte monosilabice, varsta mintala de 2-3 ani

CONCLUZIE: Idiotia este forma cea mai grava de deficienta mintala, varsta mintala fiind de 2 ani, cu un IQ de 20. Cei care fac parte din aceasta categorie au nevoie de supraveghere si ingrijire.