Compararea sociala "upward" (ascendenta)

Compararea sociala "upward" (ascendenta)

In general, oamenii vor sa fie mai buni decat altii, si intr-adevar cred ca sunt mai buni decat alti oameni la lucrurile pe care ei le considera importante. Convingerea asupra acestei superioritati este corelata pozitiv cu stima de sine (Brown, 1986, Campbell,1986, cit in Collins, R.,1996, p.51), indicand faptul ca persoanele pun semnul egal intre "a fi mai buni" si "a fi buni". Intrebarea este "ce se intampla cu auto-evaluarea, atunci cand oamenii intalnesc circumstante in care sunt inferiori altora.?" Discutia subintinde si analiza efectelor asupra auto-evaluarii, a situatiilor si motivelor pentru care persoanele se angajeaza intr-o comparare de acest tip. Raspunsul la intrebarea de mai sus prezicea initial ca oamenii evita situatiile care sa le evidentieze faptul ca altii le sunt superiori, si daca nu pot sa faca asta, atunci perceptia asupra abilitatilor proprii are de suferit. Ca sustinere practica a acestei ipoteze, citam studiile lui Morse si Gergen (1970, cit in Collins, R., 1996, p.54), care au demonstrat efectul negativ al comparatiei cu cineva perceput ca superior asupra stimei de sine.

Ulterior, s-a revenit asupra acestei perspective, iar autoarea Rebecca Collins afirma in articolul la care am facut deja referire ca indivizii cauta uneori in mod activ compararea ascendenta, si facand aceasta, reusesc sa-si imbunatateasca performanta. Aceste asertiuni vin de fapt, sa confirme existenta unei dorinte de baza, aceea a superioritatii, tradusa in acest cadru de cercetare prin faptul ca oamenii cauta compararea ascendenta pentru a dobandi superioritatea fata de altii. Un alt aspect care intervine in acest proces este discrepanta perceputa intre abilitatile proprii si abilitatile celorlalti, care poate fi interpretata atat ca similaritate, cat si ca diferenta fata de persoana de referinta in comparatie. Perceptia ca esti diferit de persoana tinta in comparatia ascendenta pe care o realizezi, va conduce la un efect de contrast, la sentimente de inferioritate, si la o evaluare mai negativa. In schimb, perceptia similaritatii poate determina o crestere a auto-valorizarii, printr-un proces de asimilare a propriei persoane in grupul superior al persoanei de referinta.

Literatura de specialitate care a examinat relatia dintre compararea ascendenta si autoevaluare se imparte in doua directii: prima care a dovedit existenta unor efecte negative asupra starii psihologice si a stimei de sine, asa cum am spus deja, si ce-a de-a doua care a raportat efecte pozitive asupra dimensiunii autoevaluative. Ne vom opri asupra celei de-a doua directii, care are potentialul de a explica in plus si alegerea de multe ori voluntara a persoanelor de a se angaja intr-o comparatie ascendenta. Este unanim acceptat faptul ca uneori suntem obligati de circumstante sa ne angajam intr-un proces de comparare sociala, si cum intotdeauna exista cineva mai bun ca noi pe o anumita dimensiune, compararea ascendenta este imposibil de evitat. Totusi, oamenii se supun uneori acestor experiente din propria dorinta, si acest fapt se explica la nivelul motivatiilor indivizilor care, pe de o parte vor sa cunoasca un exemplu pozitiv al atributului de evaluat (Thornton & Arrwood, 1966, cit in Collins, R.,1996, p.52), iar pe de alta parte, au interesul de a realiza o ameliorare a performantei proprii (Wheeler, 1966, cit in Collins, R.,1996, p.52). Cel mai ilustrativ exemplu este cazul persoanelor care atunci cand incep o dieta, isi pun la vedere o poza cu cineva foarte slab, cu care realizeaza de fapt compararea ascendenta, avand astfel salienta propria greutate, ceea ce le intareste hotararea de a continua. Motivatia imbunatatirii unui atribut pe care un individ il detine a fost evidentiata mai clar in studiile recente din acest domeniu (Sedikides, 1993), care probau faptul ca, in circumstante normale, oamenii sunt mai interesati de optimizarea unui criteriu, decat de acuratetea auto-evaluarii (acuratete pe care cercetatorii au regasit-o in compararea laterala, dar ne vom referi la acest proces in subpunctele urmatoare ale lucrarii).Uneori aceasta optimizarea a criteriului ramane la un nivel de perceptie subiectiva, asa cum de fapt si Wheeler (1996, p.30, cit in Collins R., 1996, p.53) concluziona in finalul cercetarilor sale pe compararea ascendenta, si anume, ca oamenii fac apel la ea ca sa le confirme faptul ca "sunt aproape la fel de buni ca cei mai buni". Acest fapt explica chiar mai bine de ce indivizii nu vad compararea ascendenta ca o amenintare la stima de sine, dar o percep de fapt, ca o sansa de ameliorare a propriei performante. Thorntom si Arrwood (1966, p.46) sustin aceasta idee, afirmand ca oamenii aleg compararea ascendenta, pentru ca ii ajuta sa se identifice cu cineva care are un nivel mai inalt de succes decat ei. Totusi, exista un anumit risc in aceasta metoda, deoarece nu se pot elimina total discrepantele observate intre sine si persoana de referinta in compararea ascendenta.

O remarca interesanta este facuta de Brickman si Bulman (1977), care analizeaza procesul de comparare sociala in termeni de "placere" si "durere", referindu-se la beneficiul compararii sociale ascendente, insotit si de costuri hedonice: "compararea cu altii superiori, desi dureroasa, este mai valoroasa decat comparatia cu altii inferiori, de vreme ce se poate extrage o informatie mai valoroasa prin observarea celor superiori.Compararea cu cei inferiori, desi mai putin folositoare, are o valoare hedonica mai mare decat compararea cu cei superiori." (Brickman &Bulman, 1977,p.179, cit in Collins, R., 1996, p.54).

In concluzie, teoriile contemporane accentueaza ideea ca procesul de comparare sociala ascendenta, cu toate ca uneori este costisitor pentru auto-evaluare, are un efect de ameliorare a propriilor caracteristici. In contrast, cercetarile timpurii au sprijinit ideea ca acest tip de comparare are doar efecte negative asupra stimei de sine. Ulterior, aceasta perspectiva a suferit o serie de nuantari, prin inaintarea ideii ca aceste efecte nu se pot defini cu valoare de generalitate, si ca exista o serie de factori care joaca un rol moderator in impactul pe care il are compararea ascendenta. Cei mai importanti doi factori sunt nivelul general al stimei de sine si distinctivitatea perceputa. Persoanele cu o stima de sine inalta sau care impartasesc atribute distincte cu persoana de referinta a comparatiei, reactioneaza mai pozitiv la compararea sociala ascendenta.

Pozitia actuala incearca sa integreze cele doua abordari, prezicand ca oamenii isi scad auto-evaluarile ca raspuns la compararea ascendenta, atunci cand concluzioneaza ca sunt intr-o maniera ridicata inferiori persoanei de referinta din comparatie, si isi cresc auto-evaluarile cand cred ca sunt in aceeasi clasa valorica cu persoana de referinta. In plus, se pot simti ajutati si inspirati cand intra in contact cu un model pozitiv.