Cresterea si dezvoltarea la pubertate (etapa de scolar mare)

Cresterea si dezvoltarea la pubertate (etapa de scolar mare)

Pubertatea (termen medical) reprezinta fenomenul de maturizare somatica, finalizarea sa fiind reprezentata de transformarea copilului in adult, din punct de vedere fizic.

Adolescenta - termen utilizat adesea ca sinonim al pubertatii, semnifica de fapt si ar trebui rezervat transformarilor psiho-afective si comportamentale care permit dobandirea identitatii si sex-rolului adult.

Pubertatea dominata de procesele de crestere si maturizare sexuala intensa cuprinde substadii care desi sunt foarte diferite de la caz la caz ca moment al declansarii si ca durata, au aceasi linie de succesiune:

I.            Etapa prepubertara (10-12 ani) - se exprima printr-o accelerare a cresterii in special

staturale concomitent cu dezvoltarea pregnanta a caracterelor sexuale secundare, adica dezvoltarea organelor sexuale externe, aparitia pilozitatii pubiene si axilare, cresterea sanilor la fetite, ingrosarea vocii la baieti.

Cresterea in inaltime este aproape impetuoasa, in special la fetite in aceasta perioada, ele putand castiga pana la 22 cm in inaltime. Baietii suporta aceasta crestere in inaltime intr-un interval de timp mai lung si incepand cu 1-2 ani mai tarziu decat fetele, respectiv intre 12-16 ani. Castigul in crestere insa la baieti este mai mare decat la fete.

Cresterea in greutate are loc in medie cu 2 kg pe an.

II.         Pubertatea propriu-zisa (12-14 ani) - este dominata in continuare de puseul de crestere,

baietii cresc cu ≈4-5 cm/an, fetele cu ≈2-3 cm/an. Varful de crestere la fete este mai precoce decat la baieti. Puseul de crestere dureaza, in medie, intre 3-5 ani.

Procesul de crestere nu este proportional si concomitent in toate segmentele corpului. Mai intai se alungesc membrele inferioare si superioare, cresc apoi articulatiile, creste apoi trunchiul mai mult in lungime si abia apoi au loc cresterea umerilor si prelungirea taliei. La baieti este mai intensa si cresterea masei musculare, de asemenea usor disproportionata. In acelasi timp se manifesta o disproportie de crestere intre intregul corp si organele interne aflate in torace (inima si plamanii). Datorita acestor disproportii, apare acea senzatie de copil neglijent care nu face nimic cum trebuie si in acelasi timp senzatia de tanar bolnavicios. Inima si plamanii nu fac fata suficient de bine necesitatilor intregului organism, motiv pentru care tinerii la aceasta varsta sunt mai anemici, obosesc repede si sunt mai mult susceptibili la boli grave de tipul tuberculozei sau altor boli infectioase.

Masa musculara se aranjeaza diferit la fete fata de baieti, ceea ce contribuie la diferentierea aspectului general. Se dezvolta in continuare partea faciala a craniului, dantura permanenta, si oasele mici ale mainii. Puseul de crestere este secondat discret de maturizarea organelor sexuale, de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare si a functiei de reproducere.

III.       Etapa postpubertara - in care manifestarile sunt in special la nivelul conduitelor, in care baietii adeseori traverseaza etape de exagerare si de impertinenta cu substrat sexual, de agresivitate mascata in conduite si vocabular.

Fetele trec prin 2 faze: prima fiind faza de femeie-copil, cu conduite contrastante (timide sau

exuberante), dar si afective de idealizare a unor personaje inaccesibile, a unor eroi din carti sau din filme. Aceasta faza este marcata de trairi complexe de inferioritate, de culpabilitate si de jena. Dezvoltarea treptata a feminitatii, intuirea progresiva a efectelor acesteia face ca fetele sa treaca in a doua faza - cea de femeie-adolescent, in care au o larga disponibilitate sentimentala si o mare curiozitate.

In planul dezvoltarii fizice, aceasta perioada postpubertara continua pubertatea propriu-zisa, cu cresteri mai putin accentuate dar cu maturizari progresive, astfel incat la sfarsitul perioadei si fetele si baietii capata aspectul adultului.