Cunoasterea psihologica a elevului

Cunoasterea psihologica a elevului

Se constata ca in scoala masuri, procedee si programe identice dupa care invata o clasa intreaga de elevi dau rezultate diferite in functie de varsta elevilor si de particularitati psihice individuale. Aceasta inseamna ca in educatie elevul trebuie vazut nu numai ca obiect al educatiei, adica ca un factor programat din exterior de profesori, ci si subiect al educatiei care are cerinte, nevoi, asteptari, intuiti, trebuinte care vine ca zestre in scoala. In orice situatie performantele scolare sunt in functie de modul cum se conjuga solicitarile scolare cu personalitatea fiecarui elev in parte. Tot timpul aceasta performanta scolara are o dubla determinare externa si interna.

Elevul ca subiect al educatiei este o personalitate care dispune de o mare varietate de dimensiuni si caracteristici psihice: tipul sau de sistem nervos, temperamentul sau, aptitudini, interese, atitudini, aspiratii, proiectele sale formeaza cumva un fel de prisma de refractie ca in fizica, care serveste ca un fel de grila de receptare a acestor informatii care il influenteaza pe elev. Aceste numeroase caracteristici personale formeaza un sistem de conditii interne si care nu pot fi contrazise frontal in procesul educational. De ex: se stie ca adolescentul este o persoana foarte activa, care doreste sa fie independent, autonom, sa fie coparticipant la propria sa formare. A nu tine cont de aceasta caracteristica inseamna a face o eroare pedagogica.

In general cunoastem elevul educandu-l si il educam formandu-l. Elevul se dezvaluie pe sine in prestatiile sale scolare si se formeaza treptat in cadrul lor, dandu-ne noua dreptul sa-l cunoastem ca personalitate. Sunt situatii cand in scoala apar relatii stranse, f. complexe intre structuri de personalitate, relatii intre aptitudini si interese.

Aptitudinea este o conditie interna a succesului scolar. Se constata ca atunci cand succesul se produce acesta sporeste interesul elevului pentru ceea ce invata. Acest interes crescut il face sa investeasca si mai mult efort in invatarea ulterioara. Aceasta interventie de efort suplimentar duce la o perfectionare aptitudinala. Cand se intampla asa ceva noi zicem ca elevul functioneaza pe o schema ascendenta de motivare a conduitei sale de invatare. Avem si varianta opusa: elevul nu intelege ce se preda in clasa, are insuccese in invatare, are lacune in cunostinte, rezulta lipsa interesului care duce la aparitia sentimentului de insatisfactie, dezamagire, frustrare si blocheaza dezvoltarea lui ulterioara. In educatie, cauza si efectul isi schimba permanent locul, se interconditioneaza, se influenteaza reciproc. Unii elevi sunt incapatanati, negativisti iar sursa acestor caracteristici poate fie tutela excesiva a parintilor. Parintele este dur, aspru iar copilul se opune, este nonconformist, il imita etc. Ca atare in scoala trebuie sa stim la ce ne asteptam din partea copilului. In scoala profesorii pot cunoaste elevii in mai multe feluri : prima impresie, la prima vedere ; il vede, il observa. Cunoasterea globala, intuitiva, empirica, f. eronata.

Experiment: 40 de evaluatori adulti; au fost pusi in fata lor 3 copii (supradotat, normal, debil). Trebuiau sa fie examinati dupa expresia lor mimica. S-au evidentiat greseli de apreciere. Se pune problema de a se gasi metode de cunoastere riguroase, stiintifice, mediate a elevului. Un elev poate fi cunoscut pe mai multe cai :

pe baza cunoasterii activitatii lui;

raspunsuri la anchete, convorbiri cu elevul;

pe baza informatiei a probei diagnostice de masurare psihometrica a diferitelor capacitati ale elevilor.

Pe baza acestora invatatorul poate alcatui o caracterizare psihica a elevului. Aceasta poate fi structurata in doua maniere:

in forma libera ;

in forma zisa recomandata;

In forma libera profesorul isi alege singur criteriile de apreciere a elevului, in care se vede oscilatia parerii; cunoastere subiectiva, globala, empirica, fiecare cu parerea lui.

Forma recomandata este mai riguroasa , presupune anumite scheme de lucru, principii de constructie a caracterizarii etc. Daca este utilizata exagerat poate duce la o cunoastere rigida, standardizata a elevului. In asemenea caracterizari elevii de mijloc nu se disting prea bine, nu apar.

Aceste 2 tipuri de caracterizari au in comun faptul ca iau in calcul niste caracteristici oarecum externe ale conduitei lor, nu doar insusirile psihice individuale interne. De regula ele se axeaza pe rezultate scolare, meritele scolare si in acest caz elevul este privit prin prisma statutului sau de elev.

A Binet spunea: invatatorii emit aprecieri cu privire la intelectul copiilor, ghidandu-se dupa: conduitele in clasa, efectuarea temelor pentru acasa, studiile parintilor, rezultate etc. Ei isi deriva scala de apreciere direct din reusitele scolare. In consecinta inteligenti sunt cei care executa toate sarcinile cu acuratete, consecvent, respectand cerintele profesorilor. Validitatea acestor scale de apreciere este si mai scazuta in cazul analizei unei insusiri de personalitate. Aceasta reflecta nu numai limitele pregatirii lor metodice dar si inconsistenta gandirii lor psihologice, pentru ca ei se opresc la o cunoastere am zice simptomatologica a elevului, adica se opresc la aspectul de conduita externa si nu vad cauza simptomului, conduita interna. De aceea cunoasterea trebuie sa fie una nosologica (pe cauze interne).

In practica aplicarea cunoasterii simptomatologica si nosologica nu se exclud in totalitate pt. ca de multe ori ca sa ajungi la cauza interna trebuie sa pornesti de la simptom.

Se considera ca sunt mai multe reguli in cunoasterea si caracterizarea elevului:

a dezvalui particularitatile psihologice ale copilului manifestate in conduita sa de invatare;

a diferentia copiii dupa gradul manifestarii acestor insusiri;

a evidentia pozitia educatorului fata de copil;

a utiliza tehnici standardizate de culegere a datelor.

a intocmi cercetarea intr-o forma accesibila, pentru a putea fi preluata si de alt profesor;

a nu comporta un volum prea mare de munca.

Metode de cunoastere a elevului

Cea mai raspandita este metoda observatiei psihopedagogica.

A face observatie inseamna: a urmari sistematic, planificat, intentionat anumite caracteristici ale persoanei.

Se constata ca sunt mai multe stadii ale unei informatii observationale:

constatarea faptului de conduita data;

incercarea de analiza a situatiei scolare (analiza vaga, imprecisa, oscilanta, ipotetica : elevul nu lucreaza eficient , ii lipsesc aptitudinile sau ce se intampla cu el; copilul depune f. mult efort, este incordat, oboseste si nu poate invata);

ipoteza explicativa f. precisa + solutia la observatia data.

De abia ultimul stadiu e edificator in intelegerea elevului. Aceste multiple ipoteze pot fi selectionate pentru a fi testate, ramanand la cea finala care pare cea mai plauzibila (profesorul trebuie sa gaseasca cauza).

Strategia de lucru - de la faptul brut comportamental inregistrat ca atare te ridici la clasificarea faptului intr-o categorie de semnificatii mai larga si deci integrezi faptul dat intr-o semnificatie psihologica. Aceasta inseamna ca incercam sa intelegem si sa explicam faptul de conduita observat intr-o maniera diferita.

Regula: a urmarii diferite trasaturi in situatii diferite ale elevului si a verifica daca datele sunt obtinute prin mai multe procedee. Astfel la diversi profesori devin pregnante observational diferite calitati ale elevului.

In consecinta trebuie ca aceste optici diferite date de diversi profesori despre acelasi elev, sa fie integrate intr-una singura, sa fie inglobate (acest lucru este realizat de psiholog sau de profesorul diriginte). Se constata ca aceiasi manifestare de conduita are semnificatii multiple:

Ex : tinuta neglijenta a elevului:

lipsa de interes fata de scoala;

lipsa de respect pt. profesori si colegi;

lipsa de interes a parintilor;

conduita de sfidare a profesorului;

impulsivitate;

intarziere in dezvoltarea psihica;

spirit de revolta, atitudine de impunere in atentia altora.

Ex: tinuta pedanta

meticulozitate;

perfectionism;

fire calculata, rece, matura etc.

Aceste observatii trebuie integrate in personalitatea elevului.

Tabel de analiza a comportamentului

Aspecte de conduita :

tinuta murdara si neglijenta   

tinuta pedanta    20. tace in ciuda solicitarilor verbal

postura tonica (ferma)    verbale

postura laxica (moale)    21. cauta sa cucereasca profesorul,

nevoia de ordine in toate aprobandu-l in toate

dezordine(in imbracaminte, rechizite etc.) 22. incearca sa manevreze abil

stie sa-si imparta timpul    profesorul

nu stie sa-si imparta timpul    23. necesita stimulare

isi impune punctul de vedere    24. se lasa manevrat

isi impune parerea cand vorbeste primul    25. se opune manevrarii

isi impune parerea dupa ce ii asculta pe altii 26. refuza observatiile

prefera sa-si exprime parerea in scris, nu oral    27. cere informatii suplimentare

cauta grupul    28. se apuca imediat de lucru

evita grupul    29. renunta la efort la primul esec

cauta un sprijin    30. are nevoie de sprijin pt. termi-

raspuns ecolalic (tulburare mentala, vorbire    narea sarcinii

dp. ecou)    31. executare completa a sarcini

raspuns nehotarat: "sausau"    32. tic - balbaiala

se pierde in fata grupului 33. panica

fire retrasa, mai putin sociabil 34. tulburari de coordonare

Semnificatii posibile de conduite: dificultati perceptive; anxietate, emotivitate; impulsivitate, instabilitate; intarziere in dezvoltare; lipsa de incredere, timiditate; agresivitate,dominare; atitudine demonstrativa, tendinta de a "cucerii"; indiferenta, lipsa de interes; capacitate de organizare; sugestibilitate, autoafirmare; incredere in sine; angajare, activism; atitudine critica.

Cea de-a doua metoda : metoda aprecierii obiective a personalitatii (Zapan)

Aceasta metoda are drept temei faptul ca scolarii lucreaza si actioneaza impreuna ca grup si ei ajung sa se intercunoasca. Aceasta metoda inseamna cunoasterea elevului cu ajutorul grupului din care face parte.

Tehnica: li se da elevilor o proba comuna ; profesorul evalueaza aceste rezultate si ii clasifica pe elevi dupa performanta. Li se cere elevilor sa se interaprecieze adica sa precizeze care sunt primii 30% din clasa care au rezolvat sarcina data si care sunt ultimii 30% care au indeplinit-o. Se precizeaza sa nu se omita nici pe ei insisi daca fac parte din aceasta categorie. Se obtine o interclasificare a elevului. Se compara aprecierea obiectiva data de profesor ca etalon a corectitudinii cu aprecierea anticipata data de elevi. Se calculeaza sub forma de abatere standard. Se practica exercitii de interaprecieri cu alte clase de elevi pana se obtine o relativa apropiere a valorilor interaprecierii in legatura cu alte valorile. Pe masura ce se practica aceasta tehnica elevii incep sa se aprecieze obiectiv. Aceasta metoda poate fi aplicata la probe intelectuale sau in raporturi cu diverse aptitudini, interese, temperamente. In acest caz trebuie respectata urmatoarea regula: a supune aprecierii o singura insusire si a da explicatii condensate dupa aceea insusire.

Ex: temperament: rezistenta scazuta la efort; sensibilitate crescuta; impulsiv, nestapanit; uneori brutal; energic,vioi, usor adaptabil; linistit, calm, retinut, lent.

Parcurgand aceste semnificatii ale itemului, elevii stiu la ce sa se refere in ceea ce priveste temperamentul colegului lor. Elevii invata sa-si cunoasca colegii mai bine, sa fie mai obiectivi. Ii dau sentimentul ca si ei au importanta in aprecierea colegilor.

Un autor, Ion Holban a completat aceasta metoda a lui Zapan. Valorizarea membrilor clasei prin intermediul clasei reflecta doar nivelul clasei respective si ca atare rangul unui elev intr-o clasa exprima in mod relativ si gradul de dezvoltare ale unor anumite insusiri ale sale. In clase diferite putem avea elevi cu ranguri similare dar cu capacitati diferite. In evaluarea scolara raportarea trebuie sa se faca nu numai la clasa ci la intreaga scoala.

O a treia metoda : analiza rezultatelor activitatii de invatare si a altor activitati scolare.

Reusitele scolare ale elevilor se concretizeaza in media globala anuala calculata, care ofera un indice global de performanta a elevului pentru nivelul clasei respective. Din aceasta medie globala anuala pot fi extrasi indici selectivi pentru media unei materii separate; sunt dinamice si ne arata ce se intampla cu elevul intr-un ciclu scolar: (progreseaza, stagneaza, regreseaza). Pe baza acestor medii scolare generale vedem pozitia elevului in interiorul clasei.

O varianta speciala este analiza produselor activitatii scolare: lucrarile de control, teze, teme, referate, lucrari de munca individuala, desene, compuneri, constructii, compozitii etc. Aceste produse sunt expresii ale unor activitati inchegate, finalizate de elevului. Aceasta metoda ofera date despre lumea interna a elevului, aptitudinii, interese si releva ce poate elevul fiind un f. bun material pentru orientarea scolara profesionala (OSP).

Reguli: a studia mai multe produse ale aceluiasi elev si acelasi produs realizat de mai multi elevi pentru a face comparatii, pt. ai diferentia. Toate aceste date le putem condensa intr-un tabel:

R_p = rangul preferintei profil al rezultatelor scolare raportat la rangul

P, a, o = preferinte, atractii, optiuni    preferintelor

Rezulta performanta in functie de aspiratie sau de preferinta. De aici si posibilitatea de a plasa aspiratia in functie de performanta.

O alta metoda : anamneza este analiza biografica a subiectului; ea poate fi:

anamneza subiectiva( ce spune elevul despre el insusi)

anamneza obiectiva (ce spun altii despre el).

Atentie la faptul ca aceasta metoda poate avea riscuri. Aceasta metoda aplicata corect ofera date despre niste segmente de viata semnificative.

Alta metoda: testele psihologice aplicate in scoala (de inteligenta, aptitudini, personalitate). Din pacate se aplica teste generale, nu teste bazate pe activitatea scolara de invatare. Toate aceste date le utilizam pentru a obtine portretul psihologic al elevului. Acest portret trebuie sa cuprinda ceea ce e durabil, esential, autentic in structura personalitatii elevului. Ex: impulsivitatea - poate fi o manifestare temporala la un elev, dar si o trasatura generala la alt elev. Acest portret psihologic bazat pe esential poate fi comunicat elevului de catre profesorul diriginte si odata comunicat va fi insusit de colectivul clasei, si devine o baza a opiniei comune despre elev, care se va stradui sa-l confirme.

Aceste efecte de eroare ale portretului psihic pot fi generate de diversi factori psihici, situationali etc. Profesorul isi formeaza o anumita opinie eronata despre elev care persista in timp. In aceasta portretizare trebuie evitate caracteristicile bipolare simpliste. De aceea pt. a fi reala aceasta caracteristica, trebuie exemplificate toate trasaturile de caracter: ex studiaza temeinic, este organizat, ritmic sau ramane la ritmul manualului, copiaza temele de la colegi etc. Toate aceste date vor fi sintetizate in fise de caracterizare psihopedagogica a elevilor.

Fisa cuprinde:

date personale

date familiale:

ocupatia si locul de munca a parintilor;

structura si componenta familiei;

atmosfera si climatul educativ;

conditii de viata si de munca ale elevului;

influente din afara familiei (vecini, prieteni, colegi)

dezvoltarea fizica si starea sanatatii:

caracteristici ale dezvoltarii fizice;

imbolnaviri

deficite, handicapuri (senzoriale, motorii)

particularitati ale debutului scolaritatii:

pregatirea copilului pentru a deveni scolar;

simptomatologii ale conduitei;

insertia in fluxul solicitarilor scolare

Rezultatele obtinute de elev

rezultate la invatatura

cercuri frecvente de elevi

participarea la concursuri scolare si extrascolare

activitate independenta a elevului

Procese cognitive si stilul de munca intelectuala

caracteristici ale functiei senzorio-perceptive;

nivelul de inteligenta;

memoria

imaginatia

limbajul

stilul de munca

Conduita elevului la lectie si in clasa

conduita la lectie

purtarea in general

Conduita de grup, integrarea sociala a elevului;

Trasaturi de personalitate.