DEFICIENTA MINTALA

DEFICIENTA MINTALA

TERMINOLOGIE SI CARACTERIZARE

Exista tendinta ca termenul de debilitate mintala sa fie inlocuit cu: oligofrenie-forma usoara, deficienta mintala, handicap mental, nedezvoltare intelectuala, inapoiere mintala, intarziere mintala, inferioritate intelectuala, imaturitate mentala, etc.

Termenul prin care este exprimat, trebuie sa dea un indiciu clar asupra naturii intime a fenomenului nedezvoltarii mintale, deschizand piste de influentare educativa.

Ca semne clinice, diversi autori pun accent pe :

-vascozitatea genetica a gandirii(Inhelder)

-heterocronie si deficit de organizare intelectuala(Zazzo)

-inertie oligofrenica (Luria)

-incapacitate de adaptare sociala (Vinaland)

-neputinta adaptarii generale (R.Lafon)

-incompleata dezvoltare a intelectului (Doll)

-pasivitatea intelectuala

-blocarea capacitatii de formalizare

-insuficienta coordonare a reactiilor

-incoerenta raspunsurilor

-neadecvarea mimicii

-stranietatea atitudinilor, nivel de instructie scazut, inteligenta scazuta; desi nu toate acestea sunt specifice debilitatii mintale, exemplu: unele atitudini dezinteresate cum ar fi pasivitatea, inchiderea spre comunicare, dificultatatile de adaptare etc. se pot datora timiditatii, introversiunii etc.

Handicapul mintal nu este insotit in mod obligatoriu de tulburari de conduita.Insa s-a obervat aparitia lor mai frecvent la copii din scolile speciale decat in cele normale.Cauza lor principala fiind capacitatea limitata de a discerne intre bine si rau, de a prevede consecintele posibile ale diferitelor acte de conduita.E. Verza ("Elemente de psihopedagogia handicapatilor",1990,pg.34) citandu-l pe Ruther, spune ca:"dezvoltarea moralitatii presupune anumite capaciati mintale si, drept consecinta se desfasoara in stransa legatura cu dezvoltarea mintala.Datorita fenomenului caracteristic de nedezvoltare mintala, deficientul mintal actioneaza in mod hazardat, pentru placerea, satisfactia imediata, fara sa isi reprezinte faza finala, scopul .de multe ori distrugand tocmai ceea ce i-ar fi adus reusita finala.Faptul ca singura forma de control a actiunilor este externa, si se bazeaza pe producerea unei placeri, imprima o mare dezordine si incoerenta in comportamentamentul deficientului mintal".

Aceasta capacitate limitata deriva din insuficienta proceselor analitico-sintetice si din "fragilitatea" specifica personalitatii lor, din rigiditatea si ca- racterul inadecvat al multor reactii, la care se adauga o serie de cauze con- crete, particulare, indeosebi la copii ce stau la internat si carora le lipseste astfel afectiunea familiei, necesara unei dezvoltari psihice echilibrate.

Cauze particulare: violenta in raporturile cu adultii sau in reactiile spontane intre ei; sentimentul frustrarii; traditia sociala (familiala); exemplul negativ al altor copii; caracterul neinteresant al unor activitati scolare, atitudinea insuficient diferentiata a cadrelor fata de elevi; dificultatea de adaptare la regimul scolar, la munca desfasurata riguros, dupa un program; fuga instinctiva a handicapului mintal de efortul intelectual; dificultatea in constientizarea propriilor interese .

In procesul formarii deprinderilor de conduita, experienta individuala, dobandita prin exercitiu practic si contexte diferite joaca un rol important .

Trebuie respectate cateva reguli pentru ca exersarea actelor de conduita la deficientul mintal sa fie eficienta:

-accesibilitatea exercitiilor,

-individualizarea, repetarea lor sistematica,

-intarirea rezultatelor pozitive obtinute prin exercitiu si inhibarea permanenta a manifestarilor negative,

-asigurarea aplicarii de catre elevi a regulilor de conduita invatate, chiar si atunci cand ei raman nesupravegheati, adica sunt singurii responsabili ai actiunilor lor.

Autosupravegherea si autocontrolul incepand cu primii ani de scolarizare sunt cele mai indicate in procesul deprinderilor de conduita, alternate cu momente de supraveghere directa si indirecta.Este necesara si intelegerea si constientizarea cerintelor si analiza propriului comportament, nu doar exercitiile practice pentru a se forma o conduita a deprinderilor .

Mijlocul principal de formare a unei conduite pozitive, este exemplul pozitiv.

2 CONCEPTELE DE DEFICIENTA, INCAPACITATE,    HANDICAP

Pentru a se intelege mai bine fiecare concept, este nevoie de o definire a lor.

2.1 DEFICIENTA este absenta, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei functii (anatomice, fiziologice sau psihice).Ea poate fi rezultatul unei maladii, a unui accident dar si a unei conditii negative din modul de dezvoltare a unui copil, cu deosebire cu carente afective.In acceptia nord americana, deficienta mintala este numita si intarziere mintala. "Deficienta mintala se refera la limitari substantiale in functionarea prezenta (a unei persoane).Ea este caracterizata printr-o functionare intelectuala semnificativ sub medie, exista corelat cu limitari in 2 sau mai multe dintre urmatoarele capacitati adaptative: comunicarea, autoingrijirea, viata acasa, deprinderile sociale, utilizarea comunitatii autoorientarea, sanatatea si securitatea personala, cunostintele teoretice si functionale, timpul liber si munca".(Traian Vrasmas, "Integrarea in comunitate a copiilor cu cerinte educative speciale", 1996)

CONCLUZII

Ca regula generala, scorurile copiilor deficienti reprezinta aproximativ jumatate din scorurile copiilor din scolile normale.

La testele ce solicitau in special atentia, erorile si omisiunile erau mai putine la inceputul testului, dar pe masura ce avansau, si in special spre sfarsitul testului, se observau greseli si omisiuni mai multe.De aici putem trage concluzia ca acesti copii cu deficiente nu se pot concentra foarte mult pe o singura activitate daca ii solicita intens.

La testul de atentie concentrata (testul 2), la nici unul din loturi nu s-au inregistrat elemente identificate gresit (nu intr-un procent semnificativ), in schimb elementele ce trebuiau taiate si au fost omise au o preponderenta mult mai mare la copii cu deficienta, acestia concentrandu-se mai putin asupra lor.Cei care, desi au parcurs mai multe patratele (600-700), au un procent similar, chiar putin mai mare de omisiune, ca si cei care au parcurs mai putine patratele. Din punct de vedere calitativ, atentia nu difera prea mult in cadrul acestui grup, ei identificand un anumit procent din cantitatea patratelelor parcurse.In raport de copiii normali, cei din scoala speciala, raportat la numarul de patratele pe care ar fi trebuit sa il bifeze din cele pe care le-au parcurs, au un procent de omisiune de 26%, in timp ce la copiii normali este de 10%.

Testul de atentie distributiva (testul 4) dezvaluie o capacitate mica de concentrare a atentiei pe elementele fine, care nu ies in evidenta.La acest test erorile inregistrate reprezinta distragerea atentiei de la numarul care trebuia cautat printre cele mici, care erau mai greu de urmarit si gasirea lui printre cele mai mari ce ieseau in evidenta.Putem deduce, deci, ca in raport de copiii normali, concentrarea atentiei este scazuta intampinand o mare dificultate, neputandu-se focaliza pe sarcinile care cer discriminarea elementelor ce necesita o atentie deosebita.

Ipoteza conform careia calitatea atentiei la deficientii mintali este mai scazuta decat la copiii normali, a fost confirmata de testul 3, unde media de identificare corecta este jumatate din cea realizata de copiii normali.Rezulta astfel ca au o capacitate mica de concentrare asupra elementelor fine, aparute in imagini, si care le faceau unice, neputand urmari cu vigilenta toate detaliile existente pentru fiecare in parte.

Din testele 5 si 6 de memorie imediata pentru cuvinte si cifre, in cazul lotului de copii din scolile normale ipoteza a fost confirmata, dar pentru copiii cu deficienta, prin compararea celor doua teste, rezulta ca ei au retinut mai multe cifre decat cuvinte, infirmand astfel ipoteza mea.

In general, copiii din scoala speciala au cerut sa li se mai explice o data unele probe.La proba de memorie imediata, ei incercau sa scrie cifrele si cuvintele citite in loc doar sa le asculte.Desi trebuiau sa lucreze individual, incercau sa afle de la colegi ce alte cuvinte si cifre au mai fost spuse sau ma intrebau daca am spus un anumit numar sau cuvant, fenomen pe care l-am intalnit si la scoala normala, dar intr-un procent mai mic.