Defintii si puncte de vedere referitoare la anxietate

Defintii si puncte de vedere referitoare la anxietate

"Intreaga dinamica, a sistemului personalitatii umane (formarea, manifestarea si realizarea) este circumscisa si conditionata in mod nemijlocit de dialectica raportului dintre solicitarile interne (starile de motivatie proprii individului) si solicitarile externe (existentele si starile de motivatie proprii mediului existential, in primul rand celui social)" (Golu Mihai, 1993).

Anxietatea este un dezechilibru social de tip reactiv si care se pot manifesta in grupele comunitar - umane , consecutiv actiunii unor factori stresanti, exogeni, cu actiune indelungata si repetata, care limiteaza capacitatile de finalizare a comportamentului uman n raport cu propiile sale tendinte sau aspiratii naturale.

In reactia la stres un rol vital il au procesele psihice ce include evaluarea si interpretarea personala. Aceasta reactie apare sub forma de lupta pentru control si stapanire a situatiei lor, mai ales cand ele sunt difuze, neclare pentru individ. Endler elaboreaza un model interactional al anxietatii, conform caruia individul are "predispozitie" de a reactiona la stres cu anxietate crescuta (Golu Mihai, 1993).

Lader (1977) defineste anxietatea drept "o stare afectiva neplacuta avand calitatile subiective ale fricii, asociata cu sentimentul unui pericol, amenintarea fiind difuza, disproportionata in raport cu intensitatea emotiei, sau aparent, aceasta amenintare lipseste".

Dupa Balcescu si Nicolau "anxietatea este o stare afectiva negativa, aflata in stransa legatura cu disconfortul creat de instalarea unei stari de motivatie". Un motiv ar fi teama de a fi respins, ceea ce se traduce prin inabilitatea si insadisfactia comunicationala si trairea sentimentului de incapacitate in ceea ce priveste mentinerea unei relatii. Aceste persoane se manifesta ca fiind timide, neincrezute, incordate, anxioase, ingrijorate si banale, creand disconfort pentru ceilalti cu care interactionaeza.

Spielberger arata ca anxietatea este o stare emotionala sau conditie neplacuta, caracterizata printr-o senzatie tensoinata subiectiva, teama si suparare, ea fiind stimulata de activarea sistemului nervos autonom.

V. Satir. descrie starea de anxietate in felul urmator: Atunci cand percepem situatia ca fiind periculoasa simtim, dureri de stomac, incordare musculara, se deregleaza ritmul respiratoriu, uneori se intampla sa avem ameteli, in cap ne vin idei de genul : " Eu nu trebuiesc nimanui. Nimeni nu ma iubeste. Eu nu pot face nimic". Aceasta indica scaderea autoaprecierii. Ca urmare obtinem compartamente distorsionate, inadecvate situatiei.

C. Money a folosit mai inainte termenul ca fiind sinonim cu teama, indicand prin aceasta o inrudire intre anxietate si teama. Ambele sunt, de fapt, ractii emotionale fata de un pericol si ambele pot fi nsotite de senzatii fizice, cum sunt tremuratura, transpiratia, palpitatiile violente care pot fi atat de puternice incat o spaima instantanee poate sa duca la moarte. Dar si in acest caz este de facut o deosebire intre anxietate sui frica. Este o simpla si clara distinctie : frica este proportionala cu pericolul pe care cineva il are de infruntat, pe cand anxietetea este o reactie disproporttionala la pericol. , ba chiar o reactie la un pericol imaginar. O astfel de reactie a fost numita de catre C. Horney - anxietate nevrotica. Continutul anxietatii nevrotice proclama o anumita atitudine neantemeiata, cu toate ca nu va intampina nici o dificultate ca sa dea actiunii sale o baza rationala. Impresia de reactie disproportionala se risipeste de indata ce este intles sensul anxietatii. De exemplu persoana care manifesta anxietatea in legatura cu moartea, date fiind suferintele pe care le indura, ele nutresc in secret dorinta de a muri. Daca cunoastem acest factor, putem numi anxietatea cu privire la mancare drept o reactie adecvata."

Pentru teoreticienii invatarii acesta stare ar fi o reactie de teama conditionata, o tendinta dobandita a omului la orice amenintare a armoniei si echilibrului sau interior. Sunt trei tipuri de reactie a omului la amenintari: frica, rusinea, vina. Ele sunt trezite de comentariile celor din jur, sau, si mai rau, de comentarii proprii, sunt uneori depasite rapid, dar alteori persista (Janis, 1971).

Dupa Hawton, Salkovskis, Kirk si Clark (1989) "anxietatea este definita ca fiind o teama nespecificata, fara legatura cu situatiile externe si care nu este asociata cu comportamentul de evitare sistematica a anumitor stimuli, cum se intampla in cazul fobiilor.

Cu toate acestea, interviurile realizate asupra unor pacienti suferind de anxietate au condus la concluzia ca nu este vorba chiar de o teama fara obiect pentru ca respectivii pacienti percep mediul inconjurator ca fiind amenitator si anxiogen. astfel "anxietatea este un raspuns logic la o interpretare eronata a realitatii" (Holdevici, 1996).

Cercetarie recente au evidentiat prezenta a doua tipuri de manifestare a anxietatii. (Barlow, Blanchard, Vermilya si Di Nardo, 1986; Clark s. a., 1988) :

Atacurile de panica

evaluarea nerealista anxioasa a evenimentelor existentiale (ea poate fi insotita si de simptome somatice)

Aceste doua tipuri de anxietate sunt clasificate in D.S.M III R (1987) sub denumirea de :

tulburare de tip panica;

tulburare caracterizata prin anxietate generalizata .

Marea majoritate de pacienti sufera de ambele tipuri de anxietate. Lader si Marks (1971) afirma ca tulburarile de anxietate sunt prezente la aproximativ 8I din pacienti care se adreseaza la cabinetul de psihiatrie sau psihoterapie. Tulburarile fobice afecteaza un numar mult mai redus de pacienti 13I

Multi autori tind sa puna un semn de egalitate intre anxietate si angoasa , pe care le conidera dupa aspecte ale aceleiasi stari, prima pe versantul psihologic, cea de-a doua pe cel somatic. angoasa este reprezentata de tulburarile fizice pe care insotesc anxietatea, traducand mobilizarea tuturor resurselor energetice ale individului, o anxietate pe un organ (Sarbu, Aurelia, 1979). Dictionarul Larousse pastreaza aceeasi pozitie. : "Anxietatea se deosebeste de angoasa prin absenta modificarilor fiziologice". Desigur, e foarte evident faptul ca aceasta este doar o delimitare teoretica.

E binevenit, sa explicam aici ce e fobia sociala in raport cu anxietatea. Sursele sustin c fobia sociala este aceeasi anxietate mai precis - anxietate generala (D.S.M III R), anxietatea fundamentala dupa C. Horney, anxietatea anticipatorie fixata pe viitor care isi are obiectul sau strict determinat - societatea si tot ce tine de ea.

Dupa Beck "trairea noastra negativa este generata sau amplificata de o atitudine nerealista, de o perceptie distorsionata a informatiei care nu parvin, accentuandu-le caracterul negativ, si care sunt intretinute de un monolog nepotrivit".

Din perspectiva corelational-emotiva tulburarile emotionale si comportamentale sunt consecinta sistemului perfectionist, catrastrofizant si auto-evoluativ de a vedea existenta si propria pesoana.

Existentialistii (Cassier, 1994) sustin ideea precum, ca anxietatea, teama, panica sau sentimentul de culpabilitate apar datorita unei subestimari a propriei persoane sau a neacceptarii conditiei umane, fapt ce duce la o depersonalizare si aparitie la "situatia-limita" ce determina o existenta umana alienata, absurda, izolata si lipsita de sens.

Analiza tranzactionala mai adauga aici "Persona anxioasa" se incadreaza, intr-un scenariu existential de pe pozitia caruia comunica "Eu nu sunt O.K.". Un anxios este u hipercriticist, imatur, sufera de singuratate si depresie, ce face abuz de trucuri, mecanisme defensive si recurge la diferite jocuri psihologice, de exeplu cum ar fi jocul "Victima" ("eu sunt fara ajutor").

Terapia realitate se conduce de urmatoarea ipoteza "Omul fara identitate, "fara nume" este anxios, nesadisfacut .Suferinta" noastra se datoreaza unei incongruente intre ceea ce simtim si ceea ce facem, iar aceasta duce la izolare, stare de confuzie, anxietate sociala, plictiseala, neputinta". " Cand libertatea experentiala a subiectului este amenintata, acestuia nu-i este permis sa simta sentimentele pe care le simte totusi in mod manifest, sub pedeapsa de a pierde conditiile de care depind actualizarea sa si, anume, afectiunea sau stima celor din jur. Aceasta ii produce starea confuza, de dezorientare, pe scurt anxietatea",(Rogers).

Conform teoriei gestaliste "anxietatea in contact cu sine si cu altii este intretinuta de confuzie, ce parvine din neconstientizarea de sine".

Analiza bioenergetica - "Cand in aceeasi situatie, exista si posibilitatea placerii si amenintarea durerii traim anxietatea".

Pentru psianalisti anxietatea s-ar explica prin frustrarea libidoului si interdictiile dictate de Supraeu, anxietatea ar fi semnalul de pericol adresat Eului - adica persoanei constiente - care astfel prevenite poate reactiona prin masuri adecvate sau mobilizandu-si mecanisme de aparare. Aceste pericole se schimba pe parcursul dezvoltarii psihosexuale ale individului si sunt, in ordinea aparitiei lor : 1) pericolul de a pierde obiectul dragostei; 2) pericolul de a pierde dragostea obiectului; 3) castrare si 4) pericolele rezultand din Supraeu.

Toate aceste definitii prin suprapunere vin sa se completeze, dar in esenta sensul ramine acelasi : "Anxietatea este o stare afectiva de tip reactiv, caracterizata ca fiind difuza, greu de legat de un anumit obiect sau situatie. Aceasta se datoreaza fie neconstientizarii de sine, fie lipsei de identitate sau aotoaprecierii scazute, ceea ce presupune o interpretare subiectiva, distorsionata a reralitatii. Intr-un cuvant, anxietatea apare la confruntarea propriilor solicitari si interpretari cu cerintele, conditiile mediului. Simptomatologic ea se manifesta printr-o stare de neliniste, de apasare, tensiune, ingrijorare si teama nemotivata, fara obiect, care este neconfortanta din punct de vedere psihologic.

Sunt dominate sentimente intense de insecuritate (generate de teama abandonului, pedepsirii, a producerii unor accidente, a unei nenorociri si catastrofe iminente, Dictionar de psihologie coord N.Schiopy, 1997). Aceasta stare pune stapanire pe persoana umana si o domina, provocand o senzatie penibila de neputinta in fata pericolelor pe care le simt ca se apropie, au scaderi importante de randament intelectual.

Anxietatea are grade diferite de profunzime. Cand este prezenta intr-o proportie mai redusa, ca atare, generalizata de fond, poate fi considerata fenomen normal, cu valente motivationale si chiar cu rol declansator al creativitatii, cand este mai accentuata si mai profunda devine simptom al unor tulburari psihice (este prezenta in depresiuni, psihostenii, in cele mai multe dintre nevroze).