Testele de creativitate

Testele de creativitate

Testarea creativitatii este recunoscuta ca componenta importanta educationala si de performanta profesionala.

Cadrul general teoretic a evoluat odata cu cercetarile care incercau sa surprinda specificul creativitati umane si a abilitatilor implicate. Testele de creativitate au preluat in general aspectul cuantificabil, respectiv masurarea factorilor - abilitati sau trasaturi de personalitate care intervin in procesul creativ in functie deseori si de orientarea si modelul original al autorului. Astfel, de exemplu, au creat teste de creativitate:

E. P. Torrance care evalueaza ca abilitati factoriale fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea si elaborarea; Guilford care masoara facilitatea sau fluiditatea cuvintelor, ideilor, asocierilor, expresiilor, flexibilitatea, elaborarea si originalitatea ca factori ai gandirii divergente in cadrul modelului tridimensional al intelectului, iar autori precum Osborne si Gordon studiaza dinamica creativitatii de grup; Gordon care pune la punct grupelor creative denumite grup de sinectica selectionand participantii pe baza a 8 criterii care se constituie ca dimensiuni de personalitate: aptitudine metaforica, disponibilitate, coordonare kinestezica, gustul pentru risc, maturitate afectiva, aptitudinea de a generaliza, aptitudinea de a se angaja indiferent de pozitia sociala; Thurstone care se refera in cadrul modelului factorial al intelectului la facilitate in formarea si inlantuirea ideilor, (fluenta ideativa), rationament inductiv, aptitudine receptiva fata de ideile noi.

J. Mac Keen Cattell subliniaza importanta factorilor de familie si sociali in comportamentul creativ. In general, testele de gandire divergenta ca estimare a potentialului de gandire creativa au constituit mijloace de depistare a copiilor cu abilitati creative exceptionale. Avand in vedere ca testele au demonstrat proprietati psihometrice remarcabile si ca in unele studii par sa prezica realizari in viata mai bine decat testele de inteligenta generala sau notarile scolare, probele de creativitate sunt considerate relevante si pentru atribute umane ascunse, dar utile in dezvoltare (Tannenbaum, 1983).

Testele de creativitate cele mai cunoscute au fost create de Guilford, 1966, Wallach si Kogan, 1965, Torrance si Ball, 1984. Toate trei exclud din sistemele de scorare alti factori decat cei care tin de abilitatile gandirii divergente, astfel ca lasa deoparte aspecte precum: ingenuitatea, utilitatea, aspectul estetic.

Testul de gandire creativa E. P. Torrance

Bateria de teste a lui Torrance este poate cea mai larg utilizata pentru copii de nivel scolar, desi sunt studii care contesta de exemplu validitatea sa de construct. Datele longitudinale sprijina ideea stabilitatii pe termen lung a performantelor de gandire divergenta in copilaria mijlocie si de-a lungul adolescentei. Alte studii subliniaza insa influenta contextului conditiilor de testare si a factorilor motivationali asupra performantelor la T.T.C.T.

Obiectivul testului este evaluarea procesului creativitatii prin care devenim sensibili la probleme, la ceea ce lipseste, la lacunele in cunoastere, la absenta unor elemente, la disarmonii; prin care identificam dificultatea, cautam solutia sau formulam ipoteze legate de deficite, prin care testam aceste ipoteze si, eventual, le modificam si retestam aceste modificari si, in cele din urma, prin care comunicam rezultatele.

La universitatea din Georgia, in perioada anilor 1955-1965 realizeaza studiile si experimenteaza cea ce in 1966 va deveni prima editie americana a Testului de gandire Creativa Torrance. Probele dezvoltate de Torrance cuprind in afara unor adoptari a unor probe deja construite si utilizate de Guilford: 2 baterii de teste verbale (formele A si B; fiecare cate 7 teste), 2 baterii de teste figurative (formele A si B; fiecare cate 3 teste).

Primele 3 teste verbale se bazeaza pe un desen de la care se cer 5 sarcini; al IV-lea prezinta un mic obiect, elefant sau maimuta.

Probele verbale A /B

Probele figurale A / B

Includ urmatoarele tipuri de sarcini:

Compuneti un desen utilizand o bucata de hartie veche pe care o puteti detasa si apoi lipi de o pagina alba.

Desenati in jur pentru a face o imagine frumoasa, dati un nume amuzant desenului si adaugati o poveste (Adaugati elemente pentru a face un desen si o poveste interesanta; dati un titlu original si ciudat desenului si povestirii).

Terminarea unor desene incomplete si adaugarea unor idei interesante, dezvoltarea unei povestiri.

Executarea unor desene plecand de la doua linii paralele, ilustrand o povestire ( sau plecand de la un cerc).

Administrarea testului (intre cele doua teste exista o pauza):

testul verbal poate fi administrat colectiv

testul figurativ poate fi administrat individual sau colectiv

Timpul impus si cronometrat este de:

45 minute pentru testul verbal

30 minute pentru probele de imaginare figurala

Interpretarea rezultatelor se face prin contabilizarea reusitelor in functie de urmatoarele criterii:

a Fl. (fluiditate) considerata ca aptitudine a subiectului de a produce un numar mare de idei ( 1 punct pentru fiecare raspuns pertinent);

a Fx. (flexibilitate) considerata ca abilitate de a produce raspunsuri foarte variate, ce tin de domenii diferite; numar de categorii diferite de raspuns;

a O. (originalitate) considerata ca aptitudinea de a produce idei indepartate d ceea ce este comun, evident, banal, aspecte deja stabilite

a El. (elaborare) considerata a reprezenta aptitudinea subiectului de a dezvolta, largi si imbogati ideile; numarul de detalii in plus utilizate in elaborarea raspunsurilor

Acesti factori sunt prezenti in urmatoarele sarcini:

Fl. - in toate testele verbale si testele figurative 2,3

Fx. - in testele verbale 1,2,3,4,5 si testele figurative 2,3

O. - pentru toate probele

El. - pentru testele figurative

Testele Guilford de abilitati ale gandirii divergente

J. P. Guilford, incepand din 1949, desfasoara cercetari asupra intelectului, creativitatii, a modalitatilor de evaluare si formare educationala a acestor abilitati, a importantei in diferite tipuri de profesii. Asimileaza creativitatea gandirii divergente (opusa gandirii convergente) ce permite in cadrul procesului cognitiv schimbarea directiei si gasirea mai multor solutii . Conform modelului tridimensional si ai vectorilor acestuia, Guilford defineste si realizeaza probe pentru urmatoarele tipuri de abilitati.

4 serii de teste de fluiditate pentru:

Fluiditatea verbala - producerea divergenta de unitati simbolice: teste de prefixe ( lista de cuvinte ce incep cu acelasi prefix); liste de cuvinte ce contin aceleasi litere; liste de cuvinte ce urmeaza aceluiasi cuvant;

Fluiditatea ideationala - aptitudinea de a produce unitati semantice: teste de calitati ale obiectelor (de exemplu, ce obiecte sunt in acelasi timp rosii si dure ?, sau care ard? etc.); teste de utilizari ( liste de utilizari pentru obiectele cunoscute);

Fluiditate asociativa - aptitudinea de a produce diferite relatii semantice (teste de asociatii (a gasi sinonime), teste de completare (a completa o propozitie utilizand un adjectiv care lipseste);

Fluiditatea expresiva - aptitudinea de a produce divergent sisteme simbolice: teste de combinatie de 4 cuvinte (se dau literele cu care incep cuvintele).

Teste de utilizari schimbate, aptitudinea de producere divergenta in clase semantice: utilizari posibile, dar altele decat cele obisnuite, pentru un obiect banal, aptitudine definita ca flexibilitate semantica spontana

Teste de consecinte, - aptitudinea de a produce unitati si transformari semantice prin imaginarea consecintelor posibile a unui eveniment neobisnuit; se coteaza fluiditatea ideativa iar raspunsurile originale pot fi cotate pentru factorul 0.

Teste de embleme: liste de meserii ce pot fi simbolizate de o emblema data (implicatiile semantice)

Teste de producere de figuri: obiecte formate din cu figuri geometrice date, de exemplu o lampa, o fata obtinute din cerc, patrat, triunghi (producere de sisteme de figuri);

Teste de producere de unitati figurale: elaborarea fiecarei figuri dintr-o serie de figuri identice pentru ale diferentia cotata ca fluiditate figurativa

Teste de distributie: figuri compuse din bete de chibrituri. Subiectul trebuie sa ridice unele pentru a obtine figuri geometrice complete; implica aptitudinea de a produce transformari cotata ca fluiditate figurativa adaptativa;

Teste de decorari: subiectul trebuie sa decoreze obiectele obisnuite cu un maximum de elemente diferite, proba prin care se masoara aptitudinea de a produce divergent prin implicatii figurative, factor cotat ca elaborare figurativa;

Alte teste de transformari figurative si schematice includ:

teste de gasire de titluri (pentru povesti scurte)

teste de producere de simboluri (pentru fraze simple)

teste de forme ascunse (a gasi liniile ascunse in obiecte mai mari)

teste de figuri (a percepe o figura simpla intr-o figura complexa); aceste teste sunt cotate ca flexibilitate figurativa adaptativa