Dinamica personalitatii

DEFINITIVAT / GRADUL II - INVATATORI

3. Dezvoltarea personalitatii

a. Conceptul de dezvoltare si procesele implicate (crestere, maturizare, dezvoltare);

b. Dimensiunile dezvoltarii personalitatii (fizica, psihica, sociala) si interactiunea lor;

4. Factorii dezvoltarii personalitatii si interactiunea lor

a.      Ereditatea; specificul si dinamica influentelor ereditare in copilarie.

b.      Mediul social; tipurile influentelor de mediu (spontane-dirijate, formale-informale, pozitive-negative, convergente-divergente).

c.       Educatia - factor determinant al dezvoltarii personalitatii copilului; caracteristicile influentelor educationale (cu aplicatii pentru educatia primara).

5. Educabilitatea. Concept, teorii si semnificatie psihopedagogica

a.      Conceptul de educabilitate si semnificatia sa psihopedagogica.

b.      Teorii privind educabilitatea fiintei umane (ereditarista, ambientalista, teoria dublei determinari).

c.       Posibilitati si limite ale educatiei in raport cu factorii dezvoltarii.

OBIECTIVE:

Ø      Sa dezvolte ideile si datele referitoare la ereditatea umana si la rolurile sale in dezvoltarea fizica si psihica a omului.

Ø      Sa identifice rolurile mediului socio-cultural si a modului in care acesta actioneaza la varstele copilariei.

Ø      sa rezume caracteristicile educatiei care explica de ce ea are influente hotaratoare asupra dezvoltarii psihice;

Ø      Sa identifice esenta conceptului de dezvoltare psihica si sa rezume caracteristicile ei.

Ø      Sa explice modul de alcatuire a stadiilor de varsta.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVA:

v     ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere in psihologie, 2002, Editura Tehnica, Bucuresti, p. 82-87

v     BIRCH ANN, Psihologia dezvoltarii, 2000, Editura Tehnica, Bucuresti, p. 139-144

v     COSMOVICI, ANDREI, "Psihologie scolara", Ed. Polirom, Iasi, 1998;

v     COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , "Psihologie scolara", Ed. Polirom, Iasi, 1999;

v     DRAGU, ANCA ,    CRISTEA, SORIN, "Psihologie si pedagogie scolara" , Ovidius University Press, Constanta 2002;

v     CRETU TINCA, Psihologia varstelor, 2001, Editura Credis, Bucuresti, p.47-58

v     SCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia varstelor, 1995, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, p.33-38

v     VERZA, EMIL, VERZA , FLORIN, "Psihologia varstelor", Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 2000

v     ZLATE MIELU, Omul fata in fata cu lumea, 1988, Editura Albatros, Bucuresti, p.154-165

I.      REPERE PSIHOGENETICE ALE DEZVOLTARII

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICA

1.1. Fenomene definitorii ale dezvoltarii psihice

Dezvoltarea este inteleasa ca un proces obiectiv, universal si necesar, care se realizeaza ca o miscare ascendenta, de la simplu la complex, de la inferior la superior, prin trecerea de la o stare calitativa veche la o alta noua. Procesul dezvoltarii implica progresul in continua reinnoire, inlocuirea legica a vechiului prin nou, in opozitie cu descompunerea, cu regresul.

Exista mai multe tipuri de dezvoltare:

a)     In decursul vietii, omul traverseaza o dezvoltare biologica, reprezentata de schimbarile fizice, morfologice si biochimice ale organismului;

b)     Dezvoltarea psihica se concretizeaza in aparitia, evolutia si transformarea proceselor, functiilor si insusirilor psihice;

c)      Dezvoltarea sociala consta in asimilarea si adaptarea conduitei la normele, cerintele mediului social.

d)     Intre aceste forme exista interactiune, dar nu simultaneitate (ex. in jurul varstei de 15-16 ani ritmul cresterii se diminueaza dar dezvoltarea psihica devine mult mai bogata decat pana atunci).

Dezvoltarea psihica reuneste ansamblul schimbarilor sistematice bio-psiho-sociale aparute de-a lungul vietii individuale.

Caracteristicile dezvoltarii psihice:

Ø     Are un caracter plurideterminat si multifactorial.

Ø     Este determinata mai intai de caracteristicile speciei (treapta filogenetica), de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetica), de interactiunea dintre individ si mediu (treapta psihosociala).

Ø     Principalii factori sunt ereditate, mediu, educatie. Influentele sunt naturale, sociale, externe, interne, directe, indirecte, permanente, accidentale, superficiale sau esentiale etc.

Ø     Este poliforma, (deci nu liniara) si discontinua. Evolueaza ca o succesiune de faze, de stadii in care perioadele de schimbari spectaculoase alterneaza cu cele de relaxare.

Ø     Continutul dezvoltarii psihice, sensul, ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul, fie datorita potentialului ereditar, fie factorilor de mediu si educatie. Dezvoltarea este personala. Fiecare are genotipul sau, interactiuni si imprejurari de viata diferite. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite, dimensiuni comportamentale de amploare si semnificatii adaptative diferite.

Ø     Schimbarile (in special cele calitative) sunt ascendente. Drumul dezvoltarii este in spirala. Aceasta nu se realizeaza ca o aditie previzibila, continua, constanta. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparenta stagnare, care confera o vulnerabilitate sporita subiectului. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depasite prin salturile ascendente.

Ø     Caracterul ordonat al dezvoltarii. Transformarile, schimbarile au loc intr-o anumita ordine, la anumite intervale, sub o forma stadiala.

Ø     Dezvoltarea psihica este sistematica si stadiala. Orice schimbare cantitativa sau calitativa are efecte asupra intregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. particularitatile personalitatii la un anumit stadiu influenteaza reprezentarile, afectivitatea etc..

Ø     Aspectul directional, adica orientarea intr-o directie progresiva a tuturor schimbarilor psihice, exprimate, in esenta, prin:

v     modificari in dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltarii psihice: largirea campului perceptiv, imbogatirea vocabularului, cresterea volumului memoriei, etc.

v     schimbari in proportii schimbarea raportului intre activitatea primului sistem de semnalizare si al celui de-al doilea sistem de semnalizare, intre activitatea gandirii concrete si a gandirii abstracte, intre memoria mecanica si memoria logica etc;

v     disparitia unor forme vechi: limbajul infantil, gandirea situationala,etc.

v     aparitia unor forme noi: gandirea abstracta, atentia post voluntara, memoria voluntara, imaginatia creatoare, sentimentele superioare.

Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc, aparent fara cauza, ci sunt rezultatul unor acumulari cantitative care determina noi forme de comportament si cunoastere ce inlocuiesc vechile forme; dar aceste noi forme nu le anuleaza complet pe cele vechi ci le include, restructurandu-le intr-o noua calitate. Astfel schimbarile, dezvoltarea este continua si are caracter progresiv, de acumulare, realizandu-se prin doua fenomene majore: cresterea si maturizarea.

Cresterea reprezinta totalitatea modificarilor si amplificarilor cantitative care odata cu scurgerea timpului, duc la atingerea proportiilor medii ale adultului. Cresterea este un fenomen determinat in mod hotarator de ereditate si este in relativa independenta fata de mediu.

Maturizarea este un proces de modificari calitative si din acest motiv, un fenomen superior cresterii.

Fiecare nivel de dezvoltare exprima atat un proces de crestere cat si un proces de maturizare, intre crestere si maturizare stabilindu-se o relatie de interconditionare, in sensul ca maturizarea este conditionata de crestere, este un rezultat al cresterii, iar dupa ce s-a constituit maturizarea, ea devine baza pentru un nou proces de crestere.

Cresterea are caracter permanent, iar maturizarea este un proces neuniform, periodic, secvential.

1.2. Factorii dezvoltarii psihice

Foarte disputata este inca controversa stiintifica cu privire la stabilirea factorilor dezvoltarii psihice si a modului in care acestia actioneaza asupra evolutiei individului.

Pot fi diferentiate cateva pozitii teoretice in acest sens:

Ø     pozitia care considera ca dezvoltarea individului se face, in ansamblu, sub influienta unui singur factor; astfel, teoriile biologiste considera ca ereditatea este factorul esential si exclusiv de influientare a dezvoltarii; conform acestei pozitii, procesele si insusirile psihice ale personalitatii ar fi transmise pe cale ereditara, mediul constituind o conditie accesorie care faciliteaza sau nu manifestarea unor functii psihice preformate, inscrise in 'programul genetic';

Ø     pozitia care considera ca dezvoltarea psihica se datoreaza indeosebi influientei mediului; aceasta conceptie explica performantele dezvoltarii psihice exclusiv pe baza mediului economic, social si cultural in care s-a nascut si trait copilul; astfel, mediul ar decide in mod absolut asupra dezvoltarii intelectuale si morale a personalitatii;

Ø     pozitia care apreciaza ca educatia ar putea crea, dupa modul in care ea este conceputa si exercitata, capacitati psihice deosebite, chiar genii.

Tuturor acestor pozitii li se opune teoria psihologiei moderne care porneste de la premisa ca dezvoltarea psihica este un proces foarte complex, care se realizeaza in cadrul unitatii organism-mediu, ca o consecinta a influientelor active a conditiilor externe (mediu, educatie) prin intermediul conditiilor interne (ereditatea), educatia constituindu-se ca un factor conducator in raport cu ceilalti, care ia in considerare si valorifica contributia specifica a acestora.

Ereditatea este rezultatul insumarii influientei conditiilor de mediu de-a lungul generatiilor si reprezinta proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. La om ereditare sunt doua categorii de trasaturi: conservatoare (ale speciei umane si de generatie) si variabile (ale fiecarui individ in parte).

Din prima categorie de trasaturi fac parte trasaturile speciei umane: structura si conformatia anatomica, pozitia verticala, un anumit tip de metabolism, particularitati ale organelor de simt, caracteristici ale dinamicii corticale etc. Dintre transmisiunile ereditare ce pot aparea la cateva generatii amintim: dimensiuni ale taliei, predispozitii la boli, structuri preoperationale etc.

Trasaturile variabile, individuale constituie specificul biologic ce garanteaza o anumita modalitate, diferentiala de adaptare si de reactie. Acestea, in psihologie au fost denumite predispozitii. Ele sunt reprezentate de particularitati morfofunctionale ale sistemului nervos central, si ale analizatorilor. Predispozitiile au caracter plastic si polivalent, continutul si calitatea ce urmeaza a fi cultivata potrivit acestor potente functionale fiind in functie de influientele mediului si sensul actiunii educative.

Cu privire la contributia ereditatii la dezvoltarea psihica nu exista un punct de vedere unitar.

Unii cercetatori privilegiaza rolul ereditatii la varstele timpurii iar altii accentueaza ponderea mediului, al achizitiilor invatate. La varstele timpurii se dezvolta structurile de baza ale comportamentelor.

O pozitie echilibrata din acest punct de vedere o ofera Jean Piaget, care precizeaza ca "chiar si un comportament innascut, pentru a se manifesta deplin, are nevoie de exersare".

Cu deosebire la om, factorul ereditate este polivalent si reprezinta doar un potential care se poate converti in insusiri de personalitate numai cand mediul este activ.

Una si aceeasi baza ereditara poate servi unor constructii de personalitate diferite.

Implicarea ereditatii e diferentiata in functie de:

Gradul de complexitate al unor insusiri sau structuri psihice ce trebuie sa se formeze. Este mai puternica asemanarea privind temperamentul, emotivitatea, aptitudinile.

Categoriile de insusiri si abilitati psihice mai putin asupra gandirii.

ROLUL EREDITATII:

1. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihica pentru ca ea asigura baza organica a fiecarui fenomen sufletesc.

2. Ereditatea este un factor potential si polivalent, adica fara interventia celorlalti doi factori fundamentali, potentialul ereditar nu se transforma in componente ale vietii psihice. Este polivalent pentru ca pe aceleasi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vietii psihice in functie de felul in care au actionat mediul si educatia. De exemplu, pe baza aceleiasi activitati cerebrale fine, din lobul temporal, se pot forma si aptitudini muzicale dar si pentru limbi straine.

3. Aportul ereditatii nu este acelasi pentru orice varsta sau pentru orice componenta psihica. Ereditatea actioneaza mai puternic la varstele timpurii, in cazul formarii unor procese si functii psihice mai apropiate de ale animalelor, asa cum sunt cele senzoriale, perceptive, motrice, contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalitatii cum ar fi temperamentul si aptitudinile.

4. Ereditatea nu este suficienta pentru dezvoltarea psihica pentru ca ea nu se transforma automat in componente ale vietii psihice umane. De exemplu, copiii crescuti de animale si-au format comportamente ca ale fiintelor cu care au vietuit si astfel ereditatea a fost modificata in manifestarile ei, de mediul in care au crescut;

5. In acord cu nivelul general de dezvoltare al stiintelor, din acest moment este corect sa se considere ca "ereditatea asigura premisele vietii psihice".

Mediul reprezinta totalitatea factorilor externi care actioneaza asupra organismului, determinand reactiile acestuia si influientand dezvoltarea sa.

Mediul este totalitatea influentelor naturale si sociale, fizice si spirituale, directe si indirecte, organizate si neorganizate, voluntare si involuntare, care constituie cadrul in care se naste, traieste si se dezvolta fiinta umana.

Raportul organism-mediu la om este foarte complex si are caracteristici proprii fata de celelate animale, fiind in esenta, exprimat prin raportul om-societate. Mediul social, ca factor al dezvoltarii, se afla intr-o continua dinamica, in interiorul acesteia dezvoltandu-se anumite relatii sociale, anumite reguli morale, o anumita structura a familiei etc.

In mediu si prin mediu se exprima un anumit nivel de cerinte si, in acelasi timp, un anumit nivel de trebuinte ca produse ale existentei omului in societate. Influienta complexa asupra dezvoltarii copilului poate fi exercitata de mediu atat in mod sistematic si organizat prin institutiile sale dar si intamplator, haotic prin factori si evenimente mai greu controlabile. Cea mai semnificativa influienta asupra dezvoltarii psihice se realizeaza prin sistemul cerintelor sociale care se manifesta fata de individul in dezvoltare, solicitandu-i acestuia un efort de adaptare.

ROLURILE MEDIULUI

. Mediul este primul mare "transformator" care actioneaza asupra fondului ereditar al fiecaruia, il activeaza si il face sa contribuie la dezvoltarea psihica.

. Este factor de socializare pentru ca in mijlocul celorlalti fiecare invata sa comunice, sa coopereze si sa colaboreze cu cei din jur.

. Pregateste pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunitatii in care s-a nascut.

. Da semnificatie sociala comportamentelor fiecaruia si le face sa fie de tip uman.

. Genereaza valori si criterii apreciative care devin factorii principali ai orientarii, dezvoltarii individului.

. Mediul poate exercita atat influente pozitive cat si negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental, educatia.

. Mediul este un factor necesar, dar nu suficient pentru dezvoltarea deplina a fiintei umane.

Educatia este o componenta a mediului social dar se opune influientelor intamplatoare ale mediului prin caracterul constient, sistematic, planificat, de exercitare a influientelor formative intr-un cadru institutionalizat, printr-un personal pregatit in acest sens.

Educatia este ansamblul de actiuni si activitati care integreaza fiinta umana ca pe un factor activ, se desfasoara sistematic, unitar, organizat, avand un continut cu necesitate definit de societate, uzand

de procedee, metode, mijloace adecvate, si fiind condusa de factori competenti special calificati.

Educatia constituie parghia cea mai de seama in organizarea specificului multilateral al personalitatii, este un proces care, avand caracter activ, determina o automiscare in care se creaza mereu relatii noi intre fortele si influientele externe si dimensiunile fortelor si cerintelor interne, intre cerintele societatii fata de individ si posibilitatile si cerintele lui fata de societatea in care se dezvolta. In acest mod, educatia capata rol de conducator in raport cu ceilalti factori ai dezvoltarii, dirijand, pe de o parte, cerintele externe ale mediului in concordanta cu posibilitatile interne ale copilului, iar pe de alta parte, potentand posibilitatile ereditare ale individului si aducandu-le la nivelul cerintelor externe.

ROLURI INDEPLINITE

este al doilea factor care transforma potentialul ereditar in componente ale vietii psihice;

directioneaza convergent cu scopurile sale chiar si influentele de mediu;

formeaza mecanismele superioare ale psihismului uman. De exemplu, dezvolta gandirea pana la cotele cele mai inalte;

proiecteaza dezvoltarea psihica si asigura conditiile infaptuirii acestor planuri;

asigura dezvoltarea psihica deplina a omului;

stimuleaza dezvoltarea psihica prin crearea de decalaje optime intre cerinte si posibilitati si prin sprijinirea corespunzatoare in vederea depasirii acestor neconcordante.

intr-o oarecare masura educatia accelereaza dezvoltarea psihica.

CONCEPTUL DE EDUCABILITATE

Conceptul de educabilitate argumenteaza afirmatia potrivit careia omul este o fiinta educabila care isi poate valorifica si dezvolta potentialul ereditar numai in conditiile interactiunii dintre factorii ereditari, factorii sociali si cei educationali.

Gradul de implicare al acestor factori in epopeea devenirii fiintei umane a fost amplu comentat in literatura de specialitate, fapt ce a condus la structutarea urmatoarelor directii majore:

a)       Teoria ereditarista sustine rolul predominant al ereditatii in formarea personalitatii si se bazeaza pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic. Printre reprezentantii acestei teorii mentionam: Fr. Galton, C. Lombrosso: teoria criminalului innascut, Gassell, H. Thompson-studii asupra gemenilor

b)       Teoria ambientalista absolutizeaza rolul mediului social considerand ca exista o corelatie intre inegalitatea genetica si originea sociala. Deosebirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze sociale, dupa cum nici nivelul atins in dezvolatrea psihica sau, in general, reusita in viata nu poate fi explicata numai pe baza inzestrarii naturale.

In ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterala, simplista    a unor fenomene complexe cu determinari multiple .

c)        Teoria dublei determinari accepta atat rolul factori ereditari, cat si al factorilor sociali in devenirea fiintei umane, dar accentueaza faptul ca EDUCATIA ca actiune organizata si orientata spre un scop constient, formulat are un rol coordinator in formarea personalitatii.

Tuturor acestor pozitii li se opune teoria psihologiei moderne care porneste de la premisa ca dezvoltarea psihica este un proces foarte complex, care se realizeaza in cadrul unitatii organism-mediu, ca o consecinta a influientelor active a conditiilor externe (mediu, educatie) prin intermediul conditiilor interne (ereditatea), educatia constituindu-se ca un factor conducator in raport cu ceilalti, care ia in considerare si valorifica contributia specifica a acestora.

LEGILE DEZVOLTARII PSIHICE

In sfera dezvoltarii psihicului actioneaza o serie de legi specifice:

²    legea dezvoltarii inegale a psihicului care precizeaza ca, in conditiile cele mai favorabile de educatie, diferite procese si insusiri psihice, precum si trasaturile psihice ale personalitatii nu se afla la acelasi nivel de dezvoltare, faptul se explica atat prin prezenta predispozitiilor cat si prin diferentieri in experienta nemijlocita a individului; oricat de unitara si de armonioasa ar fi educatia, ea nu poate anihila aceasta diferentiere, ci doar regleaza aceasta inegalitate;

²    legea plasticitatii sistemului nervos conditioneaza, in esenta, actiunea influientelor instructiv-educative asupra psihicului; una din manifestarile acestei legi este compensatia: daca o functie psihica este mai slab dezvoltata, celelalte functii se potenteaza energetic pentru a asigura adaptarea si integrarea individului;

²    legea socilizarii crescande a functiilor psihice pe masura cresterii complexitatii lor a fost formulata de catre psihologul R. Zazzo (1960) in urmatoarea expresie: . ' cu cat o functie este mai complexa, cu atat mai putin depinde de ereditate' ceea ce semnifica faptul ca gruparea functiilor psihice dupa dependenta lor ereditara este inversa in raport de gradul lor de complexitate, procesele psihice superioare, specific umane, fiind sociale prin originea lor;

²    legea diferentierii precizeaza ca dezvoltarea psihica urmareste sensul de la nediferentiat spre diferentiat;

²    legea centralizarii semnifica faptul ca sensul dezvoltarii este de la difuz, vag catre centralizare si integrare.

TEORIA STADIALA A DEZVOLTARII PSIHICE

Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operational al caror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltarii psihice la un anumit moment al evolutiei. Prin intermediul reperelor psihogenetice se controleaza ordinea, continutul, directia si totodata normalitatea dezvoltarii psihice a copilului. Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se refera la toate ciclurile vietii) se manifesta prin conduite, caracteristici si atitudini psihice care permit sa se identifice in cazuri concrete diferentele sau distanta psihologica fata de caracteristicile considerate normale.

Au urmatoarele dimensiuni:

v     latura instrumentala ne ajuta la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vietii;

v     latura teoretica permite descrierea si anticiparea dezvoltarii, a reactiilor semnificative ale persoanei;

v     latura generala, nespecifica, universal umana (ex. caracteristicile inteligentei);

v     latura particulara, specifica legata de identitatea de neam, de tara, de grup cultural, social si profesional.

Reperele psihogenetice se refera cu precadere la latura nespecifica si mai putin la cea specifica, intrucat acestia se considera ca au cea mai relevanta valabilitate.

Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice si psihodinamice sunt:

v     se exprima in formatiuni foarte complexe ce pot evidentia normalitatea sau abaterea de la aceasta (intarzieri, precocitate);

v     prin modul cum se ierarhizeaza, prin felul lor de a se exprima, reperele pot pune in evidenta caracteristicile de maxim activism, latura dinamica cea mai pregnanta;

v     intarzierile prelungite de aparitie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihica mai ales pentru anii copilariei;

v     intarzierile care apar dupa ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate, evidentiaza conditii deficitare sau stresante de educatie si mediu de viata .

In baza optiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex. A. Gessel a structurat un sistem de repere ce retine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii, felul cum evolueaza igiena corporala, modul cum se exprima emotiile, etc., J.Piaget a considerat repere conduitele saturate in factori de inteligenta, A.N.Leontiev a luat in considerare activitatea predominanta) s-au a promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihica de tip stadial.

Modalitati de operare a criteriilor in definirea stadiilor

Perioadele de varsta in care tabloul psihocomportamental este relativ asemanator la toti copiii au fost denumite stadii ale dezvoltarii, ce se succed unele dupa altele. De aceea o caracteristica majora a dezvoltarii psihice este stadialitatea ei. Stadialitatea este prezenta atat in abordarea genetica (longitudinala) a vietii psihice, deci la nivelul procesualitatilor psihice (cognitive, afective, moral-sociale,etc)- ca stadii genetice cat si in perspectivele transversale ce urmaresc unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice intr-o etapa anume- ca stadii de varsta sau psihodinamice. Stadiul de varsta nu este identic si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. Un stadiu de varsta poate cuprinde aspecte ce tin de doua stadii genetice diferite ale acelorasi procesualitati psihice. (ex. gandirea scolarului opereaza atat cu elemente concrete, situative cat si cu cele logice). De asemenea, pot exista decalaje intre diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex. decalajul intre maturizarea cogntiva, afectiva si morala in adolescenta). Varsta cronologica nu corespunde cu varsta biologica si nici cu cea psihica, iar aceasta din urma poate fi diferita pentru aspecte psihice diferite chiar daca momentul cronologic este acelasi.

In precizarea reperelor psihogenetice ca posibilitati de explicare a dezvoltarii psihice, U. Schiopu propune trei criterii:

-tipul fundamental de activitate: joc, invatare, munca-exprima directionarea si structurarea fortei energetice psihice pentru asimilarea de cunostinte, functionalitatea deprinderilor, abilitatilor cu tendinta de a fi integrate in trasaturi, insusiri de personalitate;

-tipul de relatii care pot fi obiectuale si sociale; exprima structura evolutiva sub raportul adaptarii si integrarii sociale;

-tipuri de contradictii dintre cerintele externe si cerinte subiective (dorinte, idealuri, aspiratii) ca si contradictiile dintre fiecare categorie si posibilitatile societatii de a le satisface. Alte categorii de contradictii sunt: opozitia dintre structurile psihice vechi si cele noi (deprinderi, sentimente, interese), dintre diferitele laturi si caracteristici ale personalitatii (aspiratii-posibilitati, afectivitate-inteligenta) ca si dintre constient si inconstient.

Aceste trei criterii se raporteaua la varsta cronologica.

Modul de operare a criteriilor in definirea stadiilor

In baza celor 3 criterii amintite, U.Schiopu si E.Verza propun urmatoarele cicluri ale vietii cu substadiile implicate:

Teme de evaluare

Defineste ereditatea si precizeaza importanta codului genetic. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare)

Care sunt rolurile ereditatii pentru dezvoltarea psihica umana

Enumera principalele medii cu care interactioneaza fiinta umana dupa nastere. (incepand cu mediul familial)

Precizeaza ce fel de relatii pot fi intre doua sau mai multe medii cu care interactioneaza cineva. (exemplifica relatiile: de contradictie si de complementaritate)

Defineste mediul ca factor fundamental al dezvoltarii psihice si precizeaza tipurile de influente pe care le exercita asupra copiilor si tinerilor. (ai in vedere: materiale, socio-profesionale, socioafective, socio-culturale)

Care sunt rolurile principale ale mediului in dezvoltarea psihica

umana.

Care sunt rolurile educatiei in dezvoltarea psihica umana.

Defineste si caracterizeaza dezvoltarea psihica Factori,legi,mecanisme.

Defineste stadiul de dezvoltare psihica, particularitatile si profilul de stadiu