EVOLUTIA TERAPIEI DE FAMILIE

EVOLUTIA TERAPIEI DE FAMILIE

NATHAN ACKERMAN

Terapia de familie a inceput ca un efort benevol de asustine acesta institutie, cu dorinta de a schimba perspectiva individuala intr-o perspectiva sistemica, de a intari triunghiul mama-copii-tata.

Nathan Ackerman, a fost un psihiatru de copii. El a avut un simt ascutit al organizarii generale a familiilor. "Familiile, spunea Ackerman, pot da aparenta de unitate, dar sub aceasta ei sunt divizati emotional in factiuni competitive."

Nathan Ackerman devine in 1937 psihiatrul sef al Clinicii de Orientare a Copilului. La inceput lucra cu psihiatrii pentru orientarea copilului si cu asistenti sociali pentru mame (cu rol de "vizitator prietenos", care trata persoana in mediul ei).

In sedintele reunite pe care le organiza a inceput sa vada familia ca unitate de baza pentru diagnostic si tratament.

Printre realizarile de seama - amintim: deschiderea de catre Ackerman a Clinicii de Sanatate Mentala de Familie, fondarea Institutului Familiei, pe langa nenumarate publicatii si activitate universitara.

Articolul "Diagnosticul Familiei, o abordare a prescolarului", (1950), reprezinta inceputul miscarii terapiei de familie. El a fost interesat, spre deosebire de alti terapeuti de psihologia indivizilor, de sentimentele, sperantele si dorintele lor.

De asemeni a vorbit despre modul in care familiile se confrunta cu unele probleme in timp ce evita sau neaga altele. El este cel ce recomanda ca cei ce traiesc sub acelasi acoperis (parinti, copii), sa fie prezenti la toate interviurile familiei. De asemenea el este cel ce a acordat atentie deosebita punctelor de vedere non verbale, cel care a vazut problemele de familie ca un produs al conflictelor care sunt legate intr-un sistem de feed-back circular (adica conflictul intrapsihic, promoveaza conflictul interpersonal si vice-versa).

Ackerman, a fost unul dintre primi care a imaginat tratamentul intregii familii, fiind in acelasi timp un catalizator dinamic-activ, deschis si direct (niciodata rigid sau prudent). El sfatuia terapeutii sa se angajeze emotional, sa foloseasca confruntarea pentru a transforma conflictele somnolente intr-o discutie deschisa.

CARL WHITAKER

Este unul dintre primii care s-a rupt de traditia psihiatrica pentru a experimenta tratamentul de familie. De asemenea este un pionier in folosirea co-terapiei considerand ca un partener care sprijina ajuta terapeutii.

Avand activitate universitara, publicistica si terapeutica atipica, se remarca prin evitarea teoriei in favoarea spontenaitatii creatoare.

El crea in mod deliberat tensiune prin tracasarea si confruntarea familiilor considerand ca stresul este necesar pentru schimbare, nu parea sa aibe o strategie clara, preferand sa lase subconstientul sa conduca terapia, dupa cum el insusi spunea.

IVAN BOSZORMENYI-NAGY

Este fondatorul Institutului de Psihiatrie din Pennsylvania de Est (1957), unde a atras colegi si studenti deosebiti de talentati.

Una dintre cele mai importante contributii in terapia familiei a fost adaugarea responsabilitatii etice, scopurilor si tehnicilor terapeutice. De asemeni el crede ca membrii familiei trebuie sa-si bazeze relatiile pe incredere si loialitate si ca ei trebuie sa echilibreze drepturile si datoriile.

SALVADOR MINUCHIN

Si-a inceput cariera de terapeut la inceputul anilor 1960, cand a descoperit doua paternuri comune familiilor cu probleme psihice unele "implicate" iterconectate haotic si strans, altele "neimplicate", izolate si aparent nelegate.

Ambelor tipuri le lipsesc liniile clare de autoritate, deoarece:

Ø      parintii implicati - sunt prea angajati cu copii lor pentru a mentine conducerea, iar,

Ø      parinti neimplicati - sunt prea distanti pentru a asigura un sprijin si o orientare eficienta.

Pentru a reusi, Minuchin vorbeste despre o "schimbare de gradul I", cand parintele ramane prins in "retea", adica implicat complet si "schimbarea de gradul II", care se intampla in sistemul insusi.

De asemeni Minuchin vorbeste si aplica doua strategii generale in terapie si anume:

1.- "Terapeutul sa se potriveasca familiei pentru a li se alatura"

2.- "Restructurarea" care duce la distrugerea structurilor disfunctionale.

In 1981, s-a mutat la New York si a fondat Centrul Minuchin pentru Familie, unde si-a continuat activitatea de instruire a terapeutilor de familie din intreaga lume si angajarea sa in dreptatea sociala lucrand in sistemul de ocrotire al copiilor.

Cartile sale "Familiile si terapia de familie", (1974) si "Vindecarea familiei", (1993), sunt cele mai emotionante si profunde descrieri ale terapiei scrise vreodata de un terapeut de familie.

In "Familiile si terapia de familie", teoria structurala parea sa ofere un "mod simplu, semnificativ de descriere a organizarii familiei si un set de pasi directi spre tratament".

"Ideile pareau atat de clare incat parea ca tot ceea ce trebuie sa faci pentru a transforma familiile era sa li te alaturi, sa intocmesti harta structurii lor si apoi sa faci ceea ce a facut Minuchin pentru a le dezechilibra. In aceasta consta dificulatea!"