ADOLESCENTA (15-16ani) - CARACTERIZARE

Adolescenta este un cuvant de origine latina ce vine de la adolesco-ere, care inseamna a creste, a capata putere, a se maturiza.

In psihologie, notiunea de adolescenta nu se bucura de o acceptie unanima, parerile fiind foarte impartite, din cauza cercetarilor care nu au un punct de vedere unitar in definirea si delimitarea acestei perioade de varsta. Dupa Stanley Hall, adevaratul intemeitor al psihologiei adolescentei (hebelogia), varsta adolescentei incepe cu primele manifestari fizice ale pubertatii, continuandu-se de-a lungul intregii perioade de dezvoltare a copilului, pana la relativa definitivare a cresterii sale in talie.

Adolescenta se deosebeste de celelalte stadii ale dezvoltarii copilului prin transformari fizice si psihice care fac ca adolescentii sa nu mai fie copii in intelesul strict al cuvantului, dar nici adulti. Particularitatea specifica a psihologiei varstei de trecere consta in faptul ca aceasta este psihologia unui semicopil, a unui semiadult. Adolescentul isi pune numeroase si complicate probleme. Ochii se deschid mari, mirati asupra existentei. Este perioada in care se dezvolta preocupari ale constiintei de sine (ca perceptie de sine mai intai, inclusiv schema corporala), ca expresie a identitatii egoului. Modificarile si transformarile ce conditioneaza iesirea din conformismul infantil au loc in opozitie, incarcata de cerinta de cautare a identitatii.

In aceasta perioada are loc gasirea unei identitati vocationale ce vizeaza autocunoasterea si autodescoperirea de posibilitati sau incapacitati.

I.1 Adolescenta- particularitati biologice, psihice, psihosociale si cultural- valorice

Pentru ca tema lucrarii vizeaza elevii-adolescenti cu varste cuprinse intre 15 si 16 ani voi prezenta caracteristicile dominante ale adolescentei de mijloc - 14-17 ani. Specific acestei perioade sunt. nevoia de independenta, nemultumire legata de interferenta parintilor cu propria independenta, perioade de tristete, care insotesc "pierderea psihologica" a parintilor, preocupari excesive in legatura cu propriul corp, efort de stabilire a unor noi prietenii, accent sporit pe noul grup de prieteni cu identitatea de grup definita prin selectivitate, superioritate si competitivitate, implicare a propriei persoane alternand intre expectante nerealist de inalte si un concept de sine rudimentar, autoanaliza amplificata- uneori sub forma unui jurnal, interese profesionale, interese intelectuale mei pronuntate, unele energii sexuale si agresive directionate inspre interese creative, sexualitate, preocupari legate de atractivitatea sexuala, relatii pasagere, deplasare "catre" heterosexualitate, cu teama de homosexualitate, sentimente de tandrete dar si de teama fata de sexul opus, sentimente de dragoste si pasiune, dezvoltarea idealurilor si selectia modelelor de rol, evidentierea "sarguinciozitatii", capacitate sporita de fixare a scopurilor si interes pentru problemele morale.

Ø Particularitati biologice

In perioada adolescentei de mijloc - 14-17 ani atat baietii cat si fetele traverseaza schimbari fiziologice dramatice. Are loc o crestere exploziva in inaltime, greutate si o dezvoltare semnificativa a musculaturii si scheletului. Organele reproductive se dezvolta si se maturizeaza la randul lor (apar caracterele sexuale secundare). Schimbarile fizice si modificarile bruste ale infatisarii afecteaza conceptul de sine si personalitatea. Efectele unei maturizari prea rapide sau dimpotriva prea lente isi pun amprenta asupra adolescentului.

In cazul fetelor, nu exista o dorinta prea mare de maturizare inaintea celorlalte fete din grup/ colectivitate. Fetele care se maturizeaza sexual mai rapid sunt mai putin sociabile, mai putin expresive, mai introvertite si timide. Foarte adesea ele au o imagine distorsionata a propriului corp si o stima de sine mai scazuta. Parintii si profesorii pot sa considere ca tinerele care au un corp "maturizat" sunt si active din punct de vedere sexual, deoarece ele arata "ca si cum" De aceea, adultii trateaza fetele care s-au maturizat mai rapid intr-un mod mult mai restrictiv si mai dezaprobator, comparativ cu restul fetelor de aceeasi varsta. Chiar si celelalte adolescente o pot privi intr-un mod stereotip, aruncandu-i pe umeri o cantitate de presiuni pe care adesea tanara nu le mai poate duce. Chiar daca diferenta de nivel, atat in raport cu baietii, cat si in raport cu celelalte fete, o poate face pe tanara sa se simta exclusa, s-ar parea ca rodul unei asemenea experiente este unul benefic pe termen lung - a face fata unor astfel de probleme de timpuriu o poate ajuta sa se descurce mult mai bine mai tarziu. Oricum, este greu de generalizat, deoarece efectele psihologice ale momentului maturizarii biologice depind de felul in care si adolescenta, si cei din jurul sau valorizeaza acest eveniment. Adultii pot minimaliza impactul brutal pe care asemenea schimbari le-ar putea avea asupra tinerelor, pentru a le "usura" trecerea prin acesti ani. Cel mai dramatic semn de maturizare sexuala a fetelor este menarha - prima menstruatie. In medie, acest lucru se intampla in jur varstei de 12 ani, cam la doi ani dupa ce sanii au inceput sa se dezvolte si uterul a inceput sa creasca. Desi in multe culturi acest moment este celebrat ca moment al devenirii intru feminitate, primele menstruatii nu sunt ovulatorii, si de obicei trebuie sa treaca aproximativ 12-18 luni pana cand organismul fetei este "gata de conceptie". Multe tinere adolescente traiesc acest moment ca pe un adevarat prag al trecerii inspre maturitate. Sansele de aparitie a unei reactii negative sunt cu atat mai mari cu cat menarha se instaleaza prea devreme sau dimpotriva prea tarziu; de asemenea, lucrurile pot fi inrautatite de lipsa unei pregatiri corespunzatoare, de accentuarea de catre membrii familiei si de catre prieteni a aspectelor negative ale menstruatiei, de prezenta reala a unui disconfort fizic, si nu in ultimul rand, de faptul ca tanara nu este gata inca sa treaca pragul catre viata de adult. Menarha este mai mult decat un eveniment de ordin fizic; este de fapt un simbol concret al trecerii de la viata de fetita la aceea de femeie. Fetele care au deja menstruatie sunt mult mai constiente de propria lor feminitate; sunt mult mai interesate de relatiile dintre baieti si fete, si acorda mult mai multa atentie propriului corp - si "ornarii" acestuia. Exista in prezent un amestec de sentimente ce caracterizeaza reactia fata de menstruatie. Cu cat e mai informata/pregatita tanara, cu atat sentimentele sale vor fi mai pozitive, iar suferinta mai diminuata.Exista insa, un numar prea mare de adolescente care nu au parte de informatie suficienta - sau corecta! - si de aceea pastreaza amintiri extrem de neplacute despre prima menstruatie: de la teama cumplita ca vor muri pentru ca sangereaza la o rusine teribila, care le face sa nu mai doreasca sa iasa din casa. In primul rand este nevoie de o informatie corecta. Fetele au nevoie sa li se ofere explicatii legate de propriul corp, de partile acestuia, si de procesele pe care le vor traversa, si la care se pot astepta. Informatia trebuie sa fie suficienta pentru a le ajuta sa inteleaga ca menstruatia e un fenomen universal care caracterizeaza viata femeilor, si care e diferit de o ranire sau o boala.

In cazul baietilor cresterea exploziva - mai intai in greutate, apoi in inaltime, si in fine in forta fizica - reprezinta primul semn evident al intrarii in pubertate, chiar daca unele modificari hormonale preced acest moment. Pe langa explozia in crestere, un alt set de schimbari vine sa marcheze transformarea baietilor in tineri barbati: cresterea testiculelor, alungirea penisului, largirea sacului scrotal duc, catre sfarsitul pubertatii, la maturizarea organelor sexuale masculine, astfel incat reproducerea devine posibila. Indicatorul capacitatii reproductive este ejacularea - descarcarea de lichid seminal care contine sperma, in jurul varstei de 13 ani. La aceste modificari se adauga si caracterele sexuale masculine secundare. Nevoia si dorinta de a avea experiente sexuale este legata de modificarile hormonale care apar in pubertate. De obicei, interesul baietilor pentru experiente sexuale urmeaza momentului primei ejaculari, in timp ce la fete perioada de latenta este mai lunga. De aici apare si problema - cel mai adesea supralicitata si prezentata exagerat - a fetelor care sunt "haituite" in adolescenta de nevoile sexuale "fara astampar" ale baietilor. Pe de alta parte, prezenta dorintei sexuale face ca un procent foarte mare de baieti adolescenti (80%) sa recurga la masturbatie.

Schimbarile fizice din pubertate au un impact puternic asupra functionarii psihologice a adolescentului, a comportamentului sau si a relatiilor cu ceilalti. De fapt, un numar important din schimbarile fizice pe care le sufera un adolescent sunt asociate mai strans cu statutul sau la varsta pubertatii, decat varsta sa cronologica sau nivelul de dezvoltare cognitiva..Un aspect al dezvoltarii in adolescenta care este puternic afectat de pubertate si de momentul in care se "declanseaza" aceasta este imaginea corporala..Tocmai din acest motiv, preocuparea pentru propria imagine este mai acuta decat orice altceva - chiar si la baieti (fata acneica, parul gras- datorita efectelor glandelor sebacee, mirosul pe care il degaja). Pentru baieti, schimbarile fizice aduse de pubertate sunt mai agresive. Baietii sunt mai invadati de acneea juvenila decat fetele; de asemenea, vocea lor sufera oscilatii mult mai pronuntate, care ii fac adesea sa fie tinta ridiculizarilor celorlalti. Dezvoltarea sexuala poate crea probleme chiar mai serioase decat dezvoltarea fizica.

Fiecare copil sau tanar are un model intern despre ce e "normal" sau "corect" sa i se intample odata cu venirea pubertatii, si despre momentul cand trebuie sa traverseze toate schimbarile fizice pe care le presupune aceasta. Cu cat este mai mare discrepanta dintre ceea ce crede el ca ar trebui sa i se intample si ce i se intampla in realitate, cu atat impactul psihologic al acestor schimbari este mai mare. Unul din marile paradoxuri ale adolescentei sta in faptul ca exista o lupta continua intre dorinta de a fi "tu insuti / insati", de a-ti afla propria identitate, si dorinta de a fi cat mai asemenea prietenilor tai. Orice ar putea sa il indeparteze pe adolescent de grupul sau are efecte negative, si din aceasta cauza tinerii sunt adesea tulburati de o maturizare sexuala prea rapida sau prea lenta, pe care o catalogheaza si o resimt drept aberanta.

Ø Particularitatile psihice:

a) atentia

- se dezvolta si se manifesta tot mai mult atentia voluntara si stabila, cu posibilitati reale de concentrare sau distributie, dupa caz. Activitatile scolare interesante, bine documentate si active, insotite de unele aplicatii intelectuale sau practice -dupa caz- sunt de natura sa mentina voluntariatul si stabilitatea atentiei, cerute de o activitate mai indelungata si eficienta.

b) memoria

- creste ponderea memoriei logice, care permite predarea si insusirea de date abstracte, generale si esentiale.

c) gandirea

obtine tot mai multa pondere gandirea logica, abstracta, cu elemente de independenta, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate. La varsta adolescentei pe fondul gandirii logice, abstracte se pot implementa elemente de gandire specializata, ca urmare a influentelor pregatirii prosesionale, transpunandu-se in gandire tehnica, economica, pedagogica, medicala sau artistica.

d) imaginatia

creste in pondere imaginatia realist-stiintifica, bazata pe insusirea bazelor stiintelor si a unor discipline de pregatire profesionala; se manifesta elemente de imaginatie fantastica, realist- fantastica si stiintifico-fantastica.

e) operarea asupra posibilului

- deschiderea lumilor posibile (ceea ce este real nu reprezinta decat un subset din ceea ce este posibil, ceea ce reprezinti tu este doar o posibilitate desprinsa din tot ceea ce ai putea sa fii) face ca importante modificari sa apara in capacitatea de a contraargumenta. In acelasi timp, ideile celorlalti nu mai sunt luate "de-a gata", fara a pune in discutie importanta lor, ci sunt luate in calcul si alte idei alternative care pot fi la fel de importante. Capata o mult mai mare "savoare" jocul de-a "avocatul diavolului". Aceasta capacitate de gandire ipotetica le permite adolescentilor si sa inteleaga logica din "spatele" argumentelor celuialt, chiar daca nu sunt de acord cu concluziile acestuia. In plus, adolescentii pot in acest fel sa gandeasca si cu un pas inainte fata de "adversar", sa isi planifice viitoarea miscare si sa prevada consecintele alegerii uneia sau a alteia dintre alternative.

f) multidimensionalitatea

- adolescentii sunt capabili sa analizeze problemele din mai multe unghiuri (sarcasmul lor de multe ori isi are originile aici). De asemenea se pot descrie pe ei insisi si pe ceilalti in termeni mult mai diferentiati (sunt si timid, si expansiv );

g) relativismul

- adolescentii chestioneaza afirmatiile celorlalti si sunt mai putin dispusi sa accepte fapte sau adevaruri absolute. Acest lucru este adesea exasperant pentru parinti, care incep sa se intrebe daca nu cumva copilul lor interogheaza totul doar de dragul interogarii. Valorile personale sunt si ele puse sub semnul intrebarii, pana la un scepticism "de limita", care spune ca nimic nu este sigur si nici o cunostinta nu este adevarata la modul absolut, si deci "de incredere". Capacitatea de a distinge realitatea de idealuri duce la perceperea, spune Elkind (1970, 1977), pentru intaia oara, a ipocriziei. Parintii sunt detronati, nemaifiind "buni" si atotcunoscatori la modul absolut, ci doar simpli muritori. Contrastele percepute acut dintre ceea ce exista in realitate si ceea ce ar fi trebuit sa fie, dintre ideal si real, fac ca sa se reverse foarte mult criticism impotriva "sistemului", a institutiilor si a parintilor. Sanctiunile sunt aplicate cu mult "spirit", la modul satiric; ironizarea celorlalti este o arma des utilizata, intelesurile duble sunt speculate in conversatie, iar o voluptate noua este "gustata" prin abordarea subiectelor interzise. Deziluzia provocata de realitate ii motiveaza sa isi construiasca propriile modele (fictionale) despre cum ar trebui sa functioneze lumea- viziune exagerat de optimista si idealista.

h) egocentrismul

- adolescentul presupune ca toata lumea este preocupata de propriile ganduri si comportamente asa cum este el- de aici sentimentul ca se afla pe o scena unde ii sunt expuse sentimentele inaintea unei audiente imaginare. Ca urmare, apare o exagerata constiinta a propriei persoane.Ca reactie de aparare in fata acestui fapt, multi adolescenti se retrag in sine, isi ascund sentimentele si prefera sa fie singuri. Pornind de la prezumtia de "vinovatie" a tuturor celorlalti, considera ca toti ceilalti sunt la fel de critici ca ei insisi, si le "permit" acestora sa le scada stima de sine aproape instantaneu. Adolescenta este si un timp al convingeriiiin propria "istorie", sau "poveste" personala. Convingerea in propria unicitate si in caracterul "special" al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea. Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate intelege sentimentele deoarece ei sunt unici. Similaritea dintre propriile trairi si cele ale altora este opaca pentru ei.

i) spiritul de observatie independenta

adolescentul este capabil sa desprinda in mod independent (singur) elementele abstracte generale si esentiale ale realitatii studiate; adolescentul este capabil de spirit critic, in sensul ca primeste si asimileaza numai ceea ce este convins ca este adevarat si corect.

j) afectivitatea

- trairile si simtirile sufletesti intense si vii se mentin si la adolescenta existand posibilitatea reala ce ele sa se imbine cu rationalul, cu gandirea logica; imbinarea trairilor sufletesti cu rationalul ofera posibilitatea adolescentilor sa-si dezvolte si sa-si manifeste acte afective superioare - sub forma de sentimente, asa cum sunt: dragostea fata de invatatura fata de cei din jur, fata de profesie, fata de patrie etc.; adolescenta se caracterizeaza prin aparitia si manifestarea unui sentiment socio-uman superior nou- iubirea, dragostea, care este un act plin de romantism, de poezie, de sensibilitate umana si apropiere fata de o persoana de sex opus; iubirea ramane una din marile preocupari ale adolescentilor de 14-18 ani, fiind considerata de ei ca o a doua valoare, dupa libertate.

k) motivatia - motivele

la adolescenta, pe langa motivele extrinseci (notele bune, recompensele etc.), actioneaza si motivele intrinseci: setea de cunoastere, dorinta de autodepasire si afirmare, competitia loiala.

l) procesele actionale

- adolescenta, datorita sporirii fortelor fizice si intelectuale, ofera conditiile unor eforturi intelectuale, fizice si practice sporite si de mai lunga durata si astfel se pot asigura: asimilarea unui bogat orizont de cultura generala si profesionala, dezvoltarea unor valoroase capacitati si deprinderi intelectuale, profesionale si moral-civice.

m) afirmarea de sine

poate avea, in functie de trasaturile de manifestare, un caracter pozitiv sau unul negativ: caracter pozitiv - manifestarea de initiativa si spirit de independenta, responsabilitate, autodepasire si autonomie corect intelese, autocontrol, autoapreciere si autoreglaj (feedback); caracter negativ - nonconformism, rezistenta si opunere la normele de activitate si disciplina, incapatanare, autoadmiratie, ingamfare, bravare, evadare, vagabondaj etc. pana la delicventa etc.

n) aspiratiile si idealurile adolescentilor

devin mai realiste si mai stabile, atat din punct de vedere al nivelului lor intelectual, moral si socio-profesional, al capacitatilor de autocunoastere si posibilitatilor lor reale, cat si al posibilitatilor si ofertelor sociale prezente si in perspectiva.

o) modele de urmat de catre adolescenti

aprecierea propriei valori a adolescentilor se face printr-o raportare si comparare cu alte persoane, indeosebi cu adultii, fiind preocupati de gasirea unor modele cat mai valoroase si mai demne de urmat, dar adolescentii manifesta un spirit critic intransigent fata de adulti, fata de deosebirile ce apar adesea dintre vorbele si faptele acestora.

Ø Particularitati psihosociale

In perioada adolescentei, rolurile dobandite si de adeziune se multiplica. Ele genereaza treptat roluri prospective. Intotdeauna unul din roluri este dominant. Reputatia vocationala contribuie la structurarea statutului lor- statutul este emancipatia evaluarii si competentei avand alta conditionare si structura psihogenetica decat rolul, desi la fiecare rol  se tinde spre dobandirea unui statut. Identificarea vocationala se manifesta mai mult ca descoperire de aptitudini, capacitati si abilitati si ca pregatire activa directionata. Fiind in plina cursa pregatitoare de a patrunde in procesul de activitate sociala majora a grupului, pe langa rolurile actuale, adolescentul prezinta si o gama de roluri virtuale sau potentiale. Virtual, orice adolescent este un om politic, un filosof, un reformator social, un om util societatii. Rolurile virtuale nu se exteriorizeaza printr-o actiune de rol si nici nu sunt asumate, ci preseaza adesea constiinta si nu rareori erup sub forma de structuri ideale. A asuma un rol inseamna implicit a te incadra intr-un statut, intre statut si rol existand un raport dialectic care, in planul persoanei, se sprijina pe bipolaritatea constiintei, un pol fiind reprezentat de individ, celalalt de societate.

Odata cu adolescenta apare si interesul pentru profesie. Ca orice rol social, si rolul profesional face parte din societate. Se poate vorbi de roluri profesionale vocationale, indiferente sau traumatizante. Dintre toate rolurile pe care le intrevede adolescentul in perspectiva, rolul profesional ocupa primul loc. Pentru ca profesia pentru care se pregateste adolescentul sa ii indeplineasca aspiratiile intime este necesara o descoperire a vocatiei. O falsa imagine a adolescentului despre sine, in virtutea afirmarii unui rol ce l-a ales drept model, influenta climatului familial si social, respectarea vointei parintilor, pot face adolescentul sa aleaga o profesie care sa nu corespunda vocatiei sale. O adecvata indrumare vocationala conduce la realizarea personalitatii, presupune o buna autocunoastere si o imagine de sine bine conturata, precum si o optimala integrare a tanarului in viata. Reversul acesteia poate reprezenta un factor de generare a unor consecinte negative atat pentru individ cat si pentru grupul social care il include. Neimplinirea  vocationala poate duce la neimplinire sufleteasca, la nemultumire si la sentimentul esuarii in viata, ceea ce nu poate genera o imagine pozitiva despre sine.          

Un alt factor important ce intervine in descoperirea vietii interioare este propria camera in care adolescentul are ocazia sa mediteze asupra sa.

Proiectarea in viitor este alt factor in dezvoltarea identitatii. Este interesul pentru profesia ce o va imbratisa. Adolescentul se analizeaza pentru a-si cunoaste calitatile. reactiile asupra propriei persoane sunt foarte frecvente. Dupa unii psihologi, preocuparea de propria persoana duce la solitudine. motivele sunt diverse.

Ø Particularitati cultural- valorice

Straduindu-se sa inteleaga viata in ansamblul ei, adolescentul simte nevoia sa dobandeasca in constiinta sa rationalitatea existentei, sensurile ei unitare, ordinea si determinarile existentei si in acelasi timp, problemele sociale, dorind si straduindu-se sa afle solutii si raspunsuri care sa-l satisfaca. Astfel adolescentul se straduieste sa-si defineasca locul si menirea sa in societate, idealul de viata si de munca. El simte nevoia unei conceptii etice, se straduieste sa si-o faureasca si tinde sa se calauzeasca dupa ea. Elementul care contribuie la integrarea adolescentului in viata, in societate si in ultima instanta in colectiv este munca. Satisfactia in si prin munca creeaza adolescentului un climat stimulativ daca factorii educativi explica, lamuresc adolescentilor rostul social al muncii lor, daca li se implanteaza sentimentul participarii, contributiei la munca celorlalti, daca la se acorda raspunderi personale, definite prin raportare la ceilalti daca fiecarui adolescent i se ofera posibilitatea sa dovedeasca celor din jur si siesi ca este capabil de ceva, ca este util, ca apartine colectivului.

Noutatea dominanta in evolutia morala a adolescentului consta in aceea ca el nu se multumeste sa afle "ce trebuie sau ce este bine sa faca", ci vrea sa afle mai ales "de ce trebuie sa faca intr-un fel si nu in altul". Adolescentul nu accepta pur si simplu sa fie obligat si pus sa execute anumite actiuni, ci vrea sa descopere si sa inteleaga ce valori sau care sunt sensurile sociale si rationale ale obligatiilor si actiunilor sale.

Adolescentul nu-si poate forma singur o conceptie morala. De multe ori ii lipsesc criteriile autentice pentru a deosebi moralul de imoral, binele de rau. De asemenea au nevoie sa fie ajutati de adulti pentru a pune de acord criteriile aprecierii morale. El simte nevoia sa afle cheia patrunderii in fondul care identifica binele si frumosul.

Intrucat tendinta adolescentului este de a fi considerat o fiinta libera, independenta, care nu accepta sa fie tutelata sau condusa in chip autoritar, se considera ca formarea constiintei sale etice trebuie sa urmareasca scopul realizarii sale reale, in cadrul vietii sociale. libertatea nu poate fi decat o realizare a  vietii sociale si nu individuale, intrucat el apartine societatii, iar interesele sale personale trebuie puse de acord cu interesele societatii .

Experientele dobandite pe parcurs, pot duce la reevaluarea si reorganizarea conduitelor, de aceea problemelor de educatie in familie, in scoala, etc, trebuie sa li se acorde o mare importanta, pentru a evita greselile, indeosebi cele doua procedee extreme deopotriva de periculoase: educatia prea indulgenta, de rasfatare, lipsa de exigenta pe de-o parte, si educatia prea severa, cu constrangeri si interdictii, care nu angajeaza vointa si personalitatea adolescentului pe de alta parte. 

I.2 Functiile adolescentei

Ocupandu-se de problematica adolescentei M. Debesse distinge doua functii ce-i sunt caracteristice:

- functia de adaptare la mediu, ce se manifesta prin acceptarea normelor si valorilor sociale (de integrare);

- functia de depasire, ce se caracterizeaza in tot ceea ce tine de afirmarea personalitatii, rezultat al autodezvoltarii sale (1970, pag. 92-95).

Elementul de noutate care apare este schimbarea sistemului de referinta. In procesul "gasirii de sine", adolescentii trebuie sa-si stabileasca identitatea: sexuala, morala, politica si religioasa, care le confera: stabilitate, consistenta fiintei lor si maturitate.

Daca pentru puber mediu familial, in care predominanta este norma tutelarii, exercitata de catre parinti, constituia cadrul de referinta in derularea comportamentului, pentru adolescent ambianta sociala, reprezentata indeosebi de grupul de varsta si intr-o forma incipienta de generatia sa, devine cadru de referinta in autoevaluarea actelor si atitudinilor sale. Impactul societate- adolescent cunoaste manifestari contradictorii, ce se plaseza pe o scara avand la un capat retragerea si inchiderea in sine, iar la celalalt capat revolta si bravura, forme de exprimare accentuata a personalitatii sale. Sesizand aceasta pendulare, Jean Rousselet distinge trei dominante ce pot fi observate in conduita adolescentului:

a) conduita revoltei, concretizata in refuzul de a se supune unor norme, in tendinta de a iesi din comun, in acte de indisciplina, in refuzul unor valori, considerate traditionale si inacceptabile pentru generatia sa, inexprimarea unei ,,originalitati' ostentative, in limbaj, comportare, vestimentatie, etc.;

b) conduita inchiderii in sine, se concretizeaza prin retragerea din viata sociala, prin ocolirea participarii la viata colectiva, prin meditatii si reflectii asupra propriei sale lumi, cu intentia de a se descoperi si cunoaste pe sine. Toate acestea sunt semne ale unei intense dezvoltari a constiintei de sine, a cristalizarii sentimentului propriei valori.

Studiind aceasta problema W. James considera ca, 'sinele'' include, de fapt, trei elemente: sinele corporal (fizic), sinele social si sinele spiritual. Sinele corporal se refera la corp si la trasaturile fizice. Sinele social se exprima in statusul pe care persoana il ocupa intr-o structura psihosociala, in recunoasterea de catre altii a valorii sale sociale, in reputatia dobandita si consideratia ce i se acorda. Sinele spiritual se exprima prin constiinta propriilor aptitudini, capacitati, dorinte si trairi psihice;

c) conduita exaltarii si afirmarii, concretizata prin confruntarea deschisa cu altii, prin etalarea propriilor opinii, prin demonstrarea in fapte si actiuni a disponibilitatilor si resurselor de care dispune (1969, pag.118-146).

Adolescenta este o etapa de intensa socializare a individului. Acest proces implica doua laturi complementare:

- una vizeaza integrarea in societate prin acceptarea normelor pe care ea le impune,

una vizeaza personalizarea prin conferirea unei nuante subiective tuturor presiunilor exercitate din exterior asupra sa.

I.3 Identitatea la adolescenti

Perspectiva sociologica defineste adolescenta ca fiind un sistem de reguli, datorii si roluri sociale menite sa 'plaseze' individul- adolescent intr-un camp sau spatiu social. Pentru a realiza acest lucru nu este necesar sa vorbim in termeni cronologici, ci in termeni de expectatii sociale. Trebuie mentionat faptul ca adolescenta reprezinta un stadiu al ciclului de viata al individului. Adolescenta asigura individului un anumit statut si consolideaza un anumit set de comportamente. In mod normal un adolescent nu poate sa se intretina singur si nici nu poate vota pana la 18 ani. Nu este nici dependent de propria familie ca un copil, dar nici responsabil ca un adult. Prin socializare se atribuie rolurile sociale necesare convietuirii in social a adolescentului iar procesul acesta nu tine exclusiv de o anumita perioada pe scara dezvoltarii socioumane.

Datorita faptului ca adolescenta reprezinta o perioada de tensiuni ce se manifesta intre sentimente de dependenta fata de trecut si cele de independenta fata de viitor, intre dorintele unui individ ce se afla intr-un cerc al influentelor si cel care incearca sa-si controleze propriul Sine apare fireasca nevoie pentru "Identitate". Din punct de vedere psihologic, in aceasta perioada adolescentul cunoaste destul de bine motivatia actiunilor sale, dar nu poate folosi rezultatele acestora, ce-i sunt necesare castigarii unui sens matural propriului Sine. Se pot da o serie de explicatii in acest sens, si anume:

o          in aceasta perioada, adolescentul, ca si actor social, devine activ in cadrul procesului propriei socializari, incercand sa joace un rol mult mai activ decat in copilarie. Are astfel sansa de a-si defini drepturile pe care le poseda, modalitatea in care vrea sa fie tratat si modul in care vrea sa se defineasca pe Sine. Intrebari de genul: 'Ce profesie vrei sa-ti alegi?' , 'Ce facultate vrei sa urmezi?' , 'Cat de serioasa este relatia ta cu aceasta fata?' , 'Unde vrei sa lucrezi cand termini liceul?' isi capata acum conturul;

o          adolescenta nu este inca perioada responsabilitatilor adulte. Adolescentul poate sa-si exploreze propriul Sine, pentru a-si descoperi propriile limite si pentru a-si afirma propria identitate. De aceea, raspunsul la intrebarea 'Cine sunt Eu?' nu trebuie dat de un copil pentru ca parintii vor fi cei care vor incerca sa-l ajute cu un raspuns plauzibil, dar nici de un adult pentru ca ar trebui sa cunoasca raspunsul. Adolescentul este interesat sa-si conceptualizeze propriul Sine, sa si-l schimbe, sa si-l regaseasca sau sa si-l compare cu Sinele Celorlalti;

o          adolescenta aduce cu ea acea dorinta a individului de a-si depasi propria copilarie, de a nu mai fi dependent de parinti, de a-si concretiza conceptia despre Dumnezeu, de a-si raspunde la intrebari legate de viitoarea viata de adult. Identitatea personala capata noi valente deoarece este influentata de parinti, prieteni sau comunitate/vecinatate cu care individul intra in contact. Se face astfel posibila crearea unor noi identitati ce, fie completeaza, fie incearca sa 'expliciteze' instabilitatea Sinelui (criza de identitate);

o          adolescenta reprezinta perioada propulsarii in social; nivelul expectatiilor sociale, a diversitatii cerintelor pentru relatiile interpersonale sunt mult mai intense decat cele prezentate la celelalte varste; in esenta, adolescenta este perioada confruntarii dintre valorile sociale si realitatea sociala.

John Coleman (Coleman, 1979, pag. 7-9) identifica trei motive care stau la baza acestei preocuparii adolescentului de a-si descoperi propriul sens al identitatii:

adolescenta este perioada transformarilor atat pe plan fizic, cat si psihic ce permit evaluarea sau re-evaluarea propriei imagini despre Sine;

adolescenta este perioada deciziilor ce implica propria personalitate, in special a deciziilor ce privesc viitoarea viata adulta a individului;

adolescenta este marcata de un statut social foarte ambiguu; societatea nu are inca clar formulate expectatiile pe care le-ar putea astepta de la un adolescent. Feed-back-ul este formulat ambiguu, fie in termenii specifici obedientei din copilarie, fie in termenii standardului de independenta si incredere specifici perioadei adulte.

Problema identitatii are si conotatii psihologice legate de asa numita criza de identitate. Faptul ca individul se afla la varsta formarii identitatii, acest lucru nu inseamna implicit ca este necesara o schimbare de imagine de Sine. Teoriile sociologice despre socializarea adolescentului analizeaza la un nivel 'metateoretic' relatia dintre subiectul uman ca si construct al realitatii sociale si aceasta realitate care devine obiectiva. Prin acest proces, sociologul analizeaza procesele sociale ce influenteaza individul, procesul interactionarii in cadrul grupurilor sociale si in cadrul contextelor situationale, precum si dinamica structurii bio-psiho-sociale a individului care permite realizarea unui feed-back al tuturor acestor procese.

Momentul in care adolescentul porneste in constructia propei identitati este foarte "discret" si este numit de catre Erickson "difuzia identitatii". In aceasta faza adolescentul nu se implica pe plan ocupational sau interpersonal. Orice tentativa de implicare este imediat parasita sau inlocuita cu o alta alternativa. De asemenea apar probleme legate de interelationarea umana, dificultati in luarea deciziilor sau probleme in sfera autonomiei personale. Aceasta etapa este un important preludiu pentru stabilirea unui adevarat sens al identitatii, atat de necesar vietii de adult.

Formarea identitatii la adolescent este un proces complex cu multiple etape care implica schimbari in modul cum se raporteaza la cei din jur, la societate in general. Acest proces implica schimbari in conceptia despre sine a adolescentului, in stima de sine a acestuia, sau in sensul evolutiei la identitatea psiho-sociala. O importanta deosebita o are influenta grupului de prieteni, a familiei, a comunitatii si nu in ultimul rand a scolii. Toti acesti factori scot in evidenta faptul ca indiferent de situatie "copilul are dreptul la o identitate care sa fie sigura, permanenta si adecvata" (Miftode, 1994, pag. 140).