Eul social

Eul social

Ce este Eul?

In creatia culturala, literara, filosofica, stiintifica, Eul reprezinta aspectul fundamental sau nucleul personalitatii. Conceptul de Eu constituie componenta cognitiva a Eului. Inceputurile conceptului de Eu le putem identifica in urmatoarele conditii:

recunoasterea propriei persoane ca entitate separata, distincta de alte fiinte umane este primul pas in dezvoltarea acestui concept;

recunoasterea propriei imagini in oglinda este un proces ce exista numai la om si la primatele superioare. Copilul isi recunoaste chipul in oglinda in jurul varstei de 1½-2 ani (18-24 luni);

opiniile celorlalti devin absolut necesare deoarece functioneaza asemenea unei oglinzi in care se reflecta propria persoana. Ajungem sa ne cunoastem bazandu-ne pe ceea ce credem ca gandesc despre noi, persoanele semnificative. Imaginile pe care credem ca le au altii sunt incorporate in conceptul de Eu.

Elementele conceptului de Eu sunt ilustrate in figura 5.1. Conceptul de Eu include opinii, credinte interiorizate, aspecte referitoare la existenta sa in interactiune cu mediul, atribute interpersonale, interese si activitati etc.

Formarea conceptului de Eu se bazeaza pe mai multe surse: introspectia, perceptia propriului comportament, influenta celorlalti si memoria autobiografica.

Introspectia

Se crede ca introspectia (analiza propriilor stari si continuturi psihice) este cheia cunoasterii adevaratului Eu. Numai subiectul are acces la lumea lui interioara, la ganduri, fantezii, dorinte, intentii, emotii. Cercetarile arata ca introspectia este o cale putin eficienta in descoperirea atributelor reale ale Eului; uneori diminueaza precizia autoevaluarii si autodescrierii. Introspectia nu garanteaza precizia autocunoasterii. Daca este excesiva poate perturba procesele mentale, creeaza confuzii in analize si predictii si poate avea influente negative asupra comportamentului adaptativ.

Figura 5.1. Conceptul de Eu (dupa Rentsch & Heffner)

Valoarea introspectiei depinde de determinantii comportamentului. Pentru un comportament dirijat de cognitii (de exemplu, elaborarea deciziei) inventarierea motivelor si a argumentelor poate contribui la cresterea gradului de precizie in autocunoastere. Pentru un comportament determinat afectiv acest lucru nu este realizabil. Valoarea introspectiei depinde si de timpul alocat, de existenta unor sarcini concurente si de resursele cognitive disponibile pentru autoreflectie.

Perceptia propriului comportament

In teoria autoperceptiei se arata ca atunci cand apar dificultati in interpretarea starilor interne, oamenii isi concentreaza atentia asupra observarii si interpretarii propriului comportament si a situatiei in care acesta se desfasoara. Cand sunt preocupati de ceea ce fac si nu dispun de alte repere pentru starile lor interne, deduc din comportament insusiri consistente cu acesta. Procesul este impiedicat in situatii semnificative de tipul recompensa-pedeapsa. Perceptia comportamentului este relevanta numai daca situatia nu apare drept cauza a comportamentului.

Pe baza teoriei autoperceptiei, ipoteza feedback-ului facial arata ca expresiile faciale pot produce nu doar o reflectare adecvata a starilor interne, ci pot chiar sa genereze o stare emotionala (zambetul ii poate face pe oameni sa se simta fericiti). Schimbarea expresiei faciale are ca efect schimbari corespunzatoare ale experientei subiective a emotiilor.

Nu s-a stabilit relatia dintre emotii si starile fiziologice (daca expresia faciala genereaza schimbari fiziologice ce produc raspunsuri emotionale sau invers). Modificarile tinutei, pozitiei, gesturilor ofera un feed-back senzorial si influenteaza dispozitia afectiva. Acelasi efect il au si schimbarile vocii. Cercetarile arata ca stilul vorbirii (repede, tare, incet, moale) amplifica emotiile.

Pe baza teoriei autoperceptiei se explica de ce adesea oamenii isi pierd interesul pentru activitatile atractive in care au fost anterior recompensati. Efectul de suprajustificare reflecta transformarea motivatiei activitatii, din intrinseca in extrinseca, respectiv, diminuarea motivatiei intrinseci in activitatile asociate acestor recompense. Motivatia intrinseca este prezenta in activitati a caror desfasurare ii creeaza subiectului placere, satisfactie. Din aceste activitati subiectul nu asteapta obtinerea unei recompense exterioare. Motivatia extrinseca se gaseste in activitati desfasurate sub impactul unor factori externi - recompensa, evitarea pedepsei.

Acelasi efect de reducere a motivatiei intrinseci il pot avea si alti factori externi: competitia, evaluarea, termenele limita. Efectul suprajustificarii are implicatii serioase in educatie, in munca si in alte activitati sociale. Se poate pune problema oportunitatii recompensei. Cercetarile arata ca eficienta recompenselor depinde de felul in care sunt percepute de subiect. Daca apar sub forma verbala sau ca bonusuri pentru performante superioare, recompensele pot creste motivatia intrinseca. Diferentele individuale in orientarea motivationala trebuie luate in considerare in acordarea recompenselor. Astfel, pentru persoanele orientate spre realizari precis determinate, premiile, recompensele, punctele si competitia au efecte pozitive asupra motivatiei intrinseci.

Influenta celorlalti

Teoria comparatiei sociale elaborata de Festinger sustine ca oamenii care au incertitudini asupra propriilor opinii si abilitati, se evalueaza prin comparatie cu persoane similare. Raportarea la altii se reflecta in procesul autodescrierii (de exemplu, se precizeaza genul, etnia, rasa, ocupatia). In conditii instabile, cand starile emotionale sunt neclare oamenii interpreteaza starea lor de activare generala (arousal) raportandu-se la ceea ce fac altii in aceleasi situatii. Se considera ca experienta emotiilor se bazeaza pe doi factori: arousalul (nivelul general de activare) fiziologic si interpretarea cognitiva a acestui arousal.

Memoria autobiografica

Memoria autobiografica se refera la ceea ce se pastreaza ca experienta emotionala de viata. Amintirile despre parinti, frati, prieteni, locuri, scoala pastrate in memorie constituie fundamentele identitatii si continuitatii individului.

Se actualizeaza mai usor evenimentele din trecutul mai apropiat, in timp ce evenimentele mai indepartate sunt mai greu de datat si mai putine. Exista totusi doua exceptii: (1) perioada adolescentei si inceputul varstei adulte sau anii cei mai plini si (2) datarea evenimentelor mai vechi este facilitata prin raportare la evenimente de mare semnificatie personala sau sociala. Aceste evenimente ocupa locuri speciale in memoria autobiografica.

Cei mai multi oameni nu-si amintesc intamplari anterioare varstei de 3 ani. Fenomenul a fost numit amnezia copilariei. Cercetarile ofera date contradictorii in acest sens. Unele sustin posibilitatea pastrarii intiparirilor mai vechi daca ele sunt marcante pentru drumul de viata. Altele arata ca astfel de amintiri timpurii reprezinta prelucrari ale povestirilor sau relatarilor de la parinti sau de la alte persoane semnificative.

Eul ghideaza memoria autobiografica prin urmatoarele procese:

efectul autoreferential: exista o mai mare probabilitate ca oamenii sa-si aminteasca lucrurile sau evenimentele ce au legatura cu propriul Eu decat sa-si aminteasca ceea ce are legatura cu alte conditii;

tendintele egocentrice influenteaza memoria autobiografica deoarece oamenii isi supraestimeaza rolul in evenimente trecute, se vad in postura de actori;

reconsiderarea propriei istorii in lumina unor informatii mai recente. Pe acest model al revizuirii trecutului se realizeaza perceptia copiilor de catre parinti prin raportare la "perioada lor de aur". Practic, adultii uita ca nu mai sunt la varsta copilariei ca au trecut demult de adolescenta, ca de fapt raporteaza copiii de astazi la adultul de astazi, a carui memorie este marcata de distorsiuni sau constructii.

Schematele Eului

Schematele Eului reprezinta convingeri specifice despre propria persoana. Ele ghideaza procesarea informatiilor. Datorita schematelor se realizeaza selectia, interpretarea si reactualizarea informatiilor. Schematele se formeaza timpuriu. In situatii relevante, prin schematele Eului, oamenii elaboreaza judecati rapide despre ei insisi, isi amintesc cu usurinta intamplari trecute sau prevad actiuni viitoare. Schematele determina respingerea informatiilor inconsistente. Lumea sociala, celelalte persoane sunt percepute prin schematele Eului.

Din moment ce exista mai multe schemate ale Eului, este firesc sa existe mai multe fatete ale Eului. Unele dintre cele mai studiate sunt Eul actual si Eul posibil (reprezentand ce ar putea, ce i-ar placea sau ce i-ar fi teama sa devina subiectul). Majoritatea oamenilor isi imagineaza devenirea intr-o directie pozitiva (bogat, fericit, cu succes, sanatos). Pe baza acestei viziuni asupra devenirii se elaboreaza scopuri si planuri.

Perspective multiculturale

Culturile difera in conceptualizarea Eului, in construirea identitatii sociale si personale. Multi europeni si nord-americani isi considera Eul ca independent si autonom, distinct, unic, diferit de altii. Oamenii din alte culturi concep Eul in interdependenta cu grupul. Eul are sens doar prin conexiunile sale sociale. Eul in culturile non-vestice este parte a retelei sociale in care se includ parintii, fratii, rudele, colegii, prietenii. Diferente culturale influenteaza modul in care percepem, simtim si ne prezentam in relatiile cu altii.

Intrebari de verificare

1. Ce factori stau la baza formarii conceptului de Eu?

2. Ce sunt schematele Eului?

Stima de sine

Ce este stima de sine?

Datorita multiplelor schemate ale Eului, unele componente vor fi evaluate mai favorabil sau mai precis comparativ cu altele.

Stima de sine are o influenta profunda asupra modului de a gandi si de a simti in legatura cu propria persoana. Indivizii cu stima de sine mai inalta experimenteaza stari afective pozitive si isi propun standarde ridicate, au incredere in posibilitatea atingerii expectantelor. Persoanele caracterizate prin fluctuatii ale stimei de sine, reactioneaza mai puternic la evenimentele de viata pozitive sau negative, comparativ cu persoanele a caror stima este sigura si stabila.

Indivizii cu stima de sine scazuta se pot afla in raport cu propriul comportament (manifestari de retragere, infrangere) in situatia cercului vicios (figura 5.2). Nivelul redus al stimei de sine are ca efect stabilirea unui nivel redus al expectantelor, din care rezulta angajare redusa in activitate insotita de anxietate ridicata. In consecinta activitatea se va desfasura la nivel scazute cu posibile esecuri. Autoblamarea, consecinta a acestor esecuri duce la diminuarea stimei de sine.

Stima de sine este corelata cu modul in care oamenii se raporteaza la viata lor cotidiana. Cei care se evalueaza pozitiv tind sa fie eficienti, fericiti, au succese si sunt in general sanatosi. Ei fac fata dificultatilor de durata si ii accepta pe ceilalti mai usor, rezista la stres. Oamenii cu stima de sine redusa sunt mai anxiosi, sunt depresivi, pesimisti, inregistreaza mai multe esecuri, se imbolnavesc mai usor.

Figura 5.2. Cercul vicios al stimei de sine reduse (dupa Brehm & Kassin)

Discrepantele Eului

Stima de sine este definita prin raportarea Eului real la cel ideal. Intre cele doua fatete pot exista diferente de diferite marimi.

Figura 5.3. Cauzele si efectele constiintei de sine (dupa Brehm & Kassin)

Teoria discrepantelor sustine ca accentuarea diferentelor intre Eul actual cel ideal are ca efect diminuarea stimei de sine si poate duce la tulburari afective. Discrepantele mari intre Eul actual si cel ideal se asociaza cu sentimentul de dezamagire si cu depresia, se asociaza cu disconfortul emotional. Pe de alta parte, starile emotionale negative accentueaza discrepantele.

Discrepantele dintre Eul real si ceea ce ar trebui sa fie in viziunea subiectului sunt legate de sentimentul de vina, rusine si anxietate. Efectele emotionale depind de marimea discrepantelor si de gradul de constientizare, asa cum se vede in figura 5.3. Constiinta de sine ii face pe oameni sa actioneze pentru diminuarea discrepantelor dintre Eul real si cel ideal. Acest lucru se poate realiza prin apropierea comportamentului de standardele personale sau sociale ori prin renuntare la autoanaliza.

Constiinta de sine

Absorbiti de munca, de diferite activitati sociale, oamenii petrec putin timp gandindu-se la ei insisi. Se gandesc mai ales atunci cand au probleme, cand sunt nefericiti.

Exista anumite situatii care accentueaza concentrarea asupra propriei persoane (oglinda, camera video, prezenta unui auditoriu). In aceste situatii se intensifica procesul de constientizare a propriei existente, si de multe ori individul experimenteaza stari emotionale negative.

Constiinta de sine ne obliga sa observam discrepantele dintre Eul real si ceea ce dorim si ar trebui sa fim (se produce astfel o diminuare a stimei de sine), daca distanta este perceputa ca fiind prea mare.

Pentru depasirea situatiei ne adaptam comportamentul, astfel incat sa intruneasca standardele ce mentin stima de sine sau ne retragem din situatiile care ne determina sa ne concentram asupra propriilor insusiri, renuntam la constientizarea centrata pe propria persoana (figura 5.3).

Alcoolismul, consumul de substante si suicidul pot aparea ca modalitati de a scapa de o constiinta de sine apasatoare. In acelasi timp se constata ca persoanele preocupate mai mult de ele insele, absorbite de Eul lor, ajung sa sufere mai mult decat altii de anxietate, depresie, alcoolism si alte tulburari clinice. Exista ipoteze conform carora tendinta de suicid este mai frecventa la indivizii concentrati asupra Eului lor. Suicidul poate aparea ca ultima solutie de scapare atunci cand:

isi dau seama de prabusirea standardelor personale;

isi atribuie vina pentru esecurile personale;

isi concentreaza prea mult atentia spre ei insisi;

experimenteaza stari negative stabile, de exemplu depresie;

gandesc rigid, dihotomic (totul sau nimic).

Constiinta de sine este intensificata nu doar de situatii specifice de tipul celor prezentate mai sus, ci si de anumite trasaturi de personalitate. Am precizat ca exista persoane mai preocupate de propriul Eu decat altele. Tendinta lor de a introspecta gandurile sau trairile tine de aspectul privat sau intim al constiintei de sine. Tendinta de concentrare asupra imaginii publice sau a imaginii in ochii celorlalti, tine de constiinta publica. Ele reprezinta trasaturi distincte.

Constiinta intima se reflecta in usurinta autodescrierii, in receptivitatea acuta fata de schimbarile starilor interne, in formularea propozitiilor la persoana I singular. Constiinta publica se deosebeste prin sensibilitatea individului fata de felul in care este vazut de altii. Cele doua aspecte sunt semnificative pentru strategiile de reducere a discrepantelor Eului, prin apropierea de standardele personale sau de normele sociale.

Intrebari de verificare

1. Ce este stima de sine?

2. In ce situatii se accentueaza constiinta de sine?

Inaltarea Eului

Majoritatea oamenilor isi protejeaza stima de sine, privindu-se in mod pozitiv. Ei isi prezinta trasaturile favorabile mai detaliat decat pe cele negative. De asemenea, supraestimeaza contributia lor la desfasurarea evenimentelor, controlul asupra evenimentelor, anticipeaza un viitor mai bun decat prezentul. Isi evalueaza trasaturile de personalitate ca fiind mai dezirabile comparativ cu cele pe care considera ca nu le au.

Inaltarea Eul se realizeaza prin:

cognitia auto-deservirii care consta in acordarea creditului pentru succes (acesta este pus pe seama propriilor calitati) si negarea vinovatiei in caz de esec (esecul fiind atribuit factorilor externi); acest lucru se poate vedea adesea in mediile scolare in perioadele de examene;

gasirea de scuze si chiar afirmarea unor deficiente personale pentru a-si justifica (in proprii ochi si fata de ceilalti) esecul anticipat. Expectanta predictia esecului in situatii importante duce la afisarea bolii, a durerii, a anxietatii;

diferentele de gen in modul de prezentare a scuzelor si in tipul de scuze sunt foarte semnificative: femeile folosesc mai mult simptomele fizice, barbatii in schimb, pun accent pe trasaturi sau stari mentale. De asemenea, exista diferente interpersonale determinate de nivelul stimei de sine si de motivatie. Cei cu stima scazuta, prin gasirea unor deficiente personale, ofera un mijloc sigur de aparare fata de esec;

asocierea propriei persoane cu succesul altora. In locuri publice cauta sa fie vazuti de persoane importante si evita cunostintele care-i fac de rusine. Asocierea cu persoane importante poate fi observata si in relatarile indivizilor; dupa victorii in sport se foloseste expresia "Noi am invins", iar dupa infrangeri, "Ei au pierdut".

comparatia cu altii mai putin fericiti, fara atat de multe succese, mai putin norocosi;

Cand altii ne depasesc in domenii importante pentru noi, devenim gelosi si ne distantam de ei. Cand suntem depasiti de ceilalti in domenii ce nu au relevanta pentru noi, suntem mandri si incercam sa ni-i apropiem.

Cercetarile recente arata ca:

unele iluzii au rol pozitiv in mentinerea sanatatii mentale;

alte studii arata ca iluziile, pozitive promoveaza manifestari comportamentale de infrangere daca se manifesta pe termen lung.

Intrebari de verificare

1. Care sunt modalitatile de inaltare a Eului?

2. Ce efecte au iluziile pozitive?

Prezentarea Eului

Prezentarea Eului este procesul prin care oamenii incearca sa modeleze gandirea altora despre persoana lor. Ei sunt in acelasi timp atenti la comportamentul lor public. Majoritatea oamenilor sunt interesati de imaginea lor in ochii celorlalti. Preocuparea pentru infatisarea fizica este exploatata astazi de o serie de activitati sociale: industria modei, industria produselor cosmetice, centrele nutritioniste, centrele de fitness.

Strategiile folosite pentru a influenta perceptia altora asupra Eului nostru urmaresc de fapt acelasi lucru: obtinerea aprobarii, a respectului, a simpatiei sau dobandirea controlului asupra celorlalti. Metodele folosite sunt diverse si depind de persoana si de situatia in care se afla.

Strategii de prezentare

Efortul de a modela impresiile celorlalti pentru ca ei sa ne placa si sa ne respecte se exprima in controlul comportamentului non-verbal: zambet, gesturi de aprobare sau in prezentarea verbala a calitatilor personale, in demonstrarea competentelor sau a rezultatelor. Nu de putine ori aceste eforturi au efecte contrare expectantelor subiectului. Uneori efortul de a fi pe placul altora creeaza probleme de sanatate (de exemplu, dieta pentru slabire, comportamentul nesabuit al adolescentilor).

Prin procesul de autoverificare, incercam sa-i facem pe ceilalti sa ne priveasca in felul in care ne privim noi. Suntem preocupati de verificarea Eului asa cum se prezinta in ochii celorlalti si selectam in acest sens dovezi care confirma conceptul de Eu. Cercetarile arata ca oamenii, se gandesc mai mult la insusirile lor pozitive decat la cele negative, doresc sa faca o buna impresie si in acelasi timp, ar vrea ca ceilalti sa aiba o imagine cat mai corecta despre ei. O problema deosebita apare in cazul unui concept negativ al Eului, a unei stime reduse. Cum se modeleaza in acest caz impresia altora?

Automonitorizarea

Oamenii se deosebesc prin tendinta de a-si regla comportamentul pentru a se adapta situatiilor sociale. Automonitorizarea este o insusire de personalitate ce ghideaza comportamentul in situatii sociale.

Automonitorizarea inalta semnifica modificarea comportamentului in functie de situatie, astfel incat, acesta difera semnificativ de la o situatie la alta. Persoanele caracterizate prin automonitorizare redusa au reactii mai constante indiferent de situatii sau de timp. Automonitorizarea are implicatii asupra comportamentului social. Gradul de adaptabilitate, sansele de succes social, raportarea la normele si valorile sociale sunt influentate de aceasta caracteristica a personalitatii.

Intrebari de verificare

1. Care sunt strategiile de prezentare a Eului?

2. Ce este automonitorizarea?