FACTORII CONDITIONALI AI INVATARII - CREATIVITATEA

FACTORII CONDITIONALI AI INVATARII - CREATIVITATEA

Notiunea de creativitate

Societatea noastra este vital interesata in dezvoltarea si afirmarea in proportii de masa a personalitatilor creatoare. Exista in epoca noastra un interes general si crescand referitor la actul creatiei, la procesele care ii stau la baza, la modul in care poate fi depistata si cultivata creativitatea. Desi nu exista pana in prezent o unanimitate de pareri in privinta definirii creativitatii, consideram ca aceasta poate fi circumscrisa referindu-ne atat la produsul procesului, cat si la procesul insusi.

Irwing Taylor (1959), cercetator in domeniul psihologiei sociale a analizat peste 100 de definitii ale creativitatii si a pus in evidenta 5 nivele de creativitate. El a sugerat ca creativitatea variaza in adancime si amploare mai degraba decat ca tip. Astfel, ar fi eronat sa facem deosebiri (desigur d.p.d.v. psihologic) intre creatia stiintifica si cea artistica, deoarece creativitatea implica o abordare a problemei sub aspect mult fundamental decat cel accidental, al formatiei profesionale.

Primul nivel il constituie creativitatea expresiva ce poate fi exemplificata de desenele spontane ale copiilor. Este vorba de forma fundamentala a creativitatii si necesara pentru aparitia mai tarziu a unor nivele superioare. Ea implica o expresie independenta, in care indemanarea, originalitatea si calitatea produsului nu sunt importante. La nivelul urmator al cretiei productive exista o tendinta de a restrange si a controla jocul liber si de a imbunatatii tehnica; produsele obtinute pot sa nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlalti oameni. La nivelul creatiei inventive - inventia si descoperirea sunt caracteristicile cele mai importante care implica flexibilitatea in perceperea unor relatii noi si neobisnuite intre partile care inainte erau separate . Creatia inovatoare este cel de-al patrulea nivel care se intalneste la putini subiecti. Ea inseamna o modificare semnificativa a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui intreg domeniu de arta sau stiinta.

Forma cea mai inalta a puterii creatoare este creativitatea emergentiva in care un principiu total nou sau o ipoteza noua apare (emerge) la nivelul cel mai profund si mai abstract.

In afara problemelor de nivel, mai poate fi abordata si problema ariilor de comportament uman carora li se poate aplica o definitie - creativitate. De ex., cat de intemeiat este a vorbi despre creatie la nivelul relatiilor umane? O gospodina, o mama, o sotie, care ofera o viata sigura si fericita familiei sale, poate fi creatoare?, desi nu e cu putinta sa evaluam un produs care nu e tangibil.

Pentru intregirea sferei notiunii creativitatii, alti cercetatori exploreaza aspecte ale procesului de creatie si ale produsului sau. Astfel, Graham Wallas, extinzand analiza lui Helmoholtz - despre ceea ce pare sa aiba loc in general in timpul procesului de creatie - a sugerat existenta a 4 etape: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea.

Prepararea implica constiinta ca exista o problema si, desigur, culegerea unor informatii legate de ea; incubatia implica o perioada de asteptare in care problema ramane 'nedestelenita' pana in momentul iluminarii, cand apare pe neasteptate o strafulgerare pe baza careia este rezolvata problema, dupa care, urmeaza verificarea, un proces de punere la punct, un gen de revizuire.

Pentru a nu trece in revista si alte puncte de vedere expuse fie de Tudor Vianu, A.Osborn, Marian Bejat si altii, consideram ca am putea da o definitie de lucru din care reiese ca acceptam:

Creativitatea, ca activitatea conjugata a tuturor functiilor psihice ale persoanei (intelectuale , afective si volitive), constiente si inconstiente , native si dobandite , de ordin biologic, psihofiziologic si social implicata in producerea noului si originalului.

Prin creativitate se intelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva original.Actul creator este insa un proces de elaborare prin inventie sau descoperire,cu ajutorul imaginatiei creatoare,a unor idei sau produse noi,originale de mare valoare si aplicabile in diferite domenii de activitate..in cadrul unor scoli psihologice au fost formulate mai multe teorii asupra creativitatii:

-teoria asociationista,elaborata de Nednik(1962),care considera creativitatea un proces de organizare si transformare a unor elemente asociative in combinatii noi,pe baza gandirii;

-teoria gestaltista (configurationista) defineste creativitatea ca produs al imaginatiei(nu a gandirii logice),cu ajutorul careia sesizam brusc lacunele din configuratia intregului,completandu-le;

-teoria transferului il are ca reprezentant pe J.P.Guilford[2].El concepe creativitatea ca o etapa a invatarii, transferabila si in alte domenii de activitate.Unii specialisti releva influenta unor factori de personalitate sau neaga importanta inteligentei, atribuind-o imaginatie(Wertheimer). Daca inteligenta este o forma superioara de organizare si de echilibru a structurilor cognitive si daca a intelege si a inventa sunt principalele ei functii(Piaget),atunci nu putem vorbi de nici un proces creativ fara participarea inteligentei. Orice persoana cu o inteligenta normal dezvoltata este mai mult sau mai putin creativa.Inteligenta nu inseamna neaparat creativitate,intrucat nu toti oamenii inteligenti sunt creativi.

Distinctia inte notiunile:"persoana creatoare" si "creativitate" sau "comportament creator":

-primul termen se rezerva pentru desemnarea individului care aduce o contributie de mare valoare in arta,stiinta .El este prin definitie un individ superior,iar contributia sa este inedita sau originala nu pur si simplu prin prisma cunoasterii umane in sensul ei absolut.

-"Comportamentul " poate referi la produsele noi nu numai in ce priveste situarea lor in afara experientei trecute a individului. Comportamentul individului trebuie sa manifeste un nivel de sinteza ,originalitate si relevanta fata de problema abordata spre a-l putea califica drept "creativitate". "Comportamentul creator"va fi descoperit mai frecvent in oricare populatie data, decat la persoanele creatoare si e de asteptat ca acest comportament sa fie normal atribuit in aceasta populatie ,in acelasi fel ca majoritatea caracteristicilor fizice si psihice.

1.2. Structura creativitatii si conceptul de structura creativa

Ea exprima interdependenta intre produsul creator-procesul creator-personalitatea creatoare.

Produsul creator e un element nou in raport cu experienta sociala anterioara sau cu experienta de viata a individului. Validitatea produsului creator are doua criterii complementare:originalitatea si relevanta,care permite autoevaluarea performantei.Acestea acopera cinci niveluri ierarhice:

-nivelul expresiv ,care vizeaza comportamentul unei persoane cu anumite caracteristici creative demonstrata in termeni de spontaneitate;

-nivelul productiv ,care vizeaza realizarea unor produse,care exprima originalitatea individului;

-nivelul inovator ,care vizeaza elaborarea unor produse noi si originale in plan teoretic si aplicativ ,care asigura restructurarea obiectelor,fenomenelor studiate in cadrul unui anumit domeniu;

-nivelul inventiv, care vizeaza reordonarea insusirilor specifice obiectelor, fenomenelor, studiate anterior, in vederea transformarii calitative a acestora la o limita situata situata practic intre originalitatea individuala si cea sociala;

-nivelul emergent, care vizeaza realizarea unor produse creative superioare,care restructureaza nu numai domeniul de activitate ci si evoltia societatii.

Procesul creativitatii presupune urmatoarele patru etape:

-pregatirea : identificare problemei, analiza datelor, acumularea si selectionarea informatiei necesare, prelucrarea informatiei, elaborarea strategiei de rezolvare a problemei;

-incubatia ;

-iluminarea;

-verificarea.

Personalitatea creatoare evidentiaza resursele sistemului psihic uman, capacitatea acestuia de a angaja un proces creator,sustinut la nivelul constiintei individuale, cu scopul de a produce ceva nou, original si eficient.

Trasaturile personalitatii creatoare pot fi grupate la nivelul factorilor intelectuali, factorilor operationali si a factorilor comportamentali.

Prin structura se intelege, de regula, o totalitate de parti in relatie care formeaza un tot unitar, avand o calitate noua fata de calitatile partilor componente si o functionalitate proprie. 'In mod cert - considera J.Piaget - o structura este formata din elemente, dar acestea sunt subordonate legilor care caracterizeaza sistemul luat in ansamblul lui; si aceste legi, denumite 'de compozitie', nu se reduc la asocieri cumulative, ci confera totului, ca atare, proprietati de ansamblu distincte de cele ale elementelor'.

Ne propunem sa subliniem care sunt partile (elementele) si in ce relatii se gasesc ele in cadrul structurilor creative. Vom considera parte a structurii creative, functia psihica: memoria, imaginatia, inteligenta, etc. Deci functia psihica este echivalenta cu partea din structura creativa. Procesul psihic este simultan parte si funttie, este deci parte functionala. Fiecare parte are o functie calitativ distincta. De pilda, memoria indeplineste funtiile de inregistrare, pastrare si reactualizare a informatiei, functie calitativ diferita de cele ale imaginatiei si inteligentei.

Desigur, partile nu sunt juxtapuse, ci conjugate, in interdependenta, intr-o varietate de relatii. Mai multe parti functionale in relatie formeaza o structura creativa. Deci, prin structura creativa vom intelege o grupare de parti functionale in relatie, care indeplineste o functie calitativ-distinctiva in producerea noului si originalului. Structurile care conlucreaza la realizarea creativitatii, participa intr-un fel sau altul la inventii si descoperiri, poarta denumirea de EUREME (de la grecescul heuriskein = a afla - prin extensie - a descoperi).

Partile functionale pot fi concepute ca un fel de 'atomi de creativitate', iar structurile ca adevarate 'molecule de creativitate'.

Toate structurile creative (ca totalitate de parti in relatie) conjugate, vor forma psihicul (persoana) ca sistem creativ integral.

Tinand seama de cele expuse, putem considera ca la realizarea fenomenului de creativitate conlucreaza urmatoarele eureme:

-eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei, realizata de memorie, gandire, limbaj, interese, etc.;

-eurema de asociativ-combinatorie realizata de inteligenta, imaginatie, memorie, inconstient, etc.;

-eurema energetico-stimulatorie in cadrul careia conlucreaza pasiunea, sentimentele, motivatia, interesul, curiozitatea, forta proceselor nervoase exprimate in tipul de activitate nervoasa superioara, efortul intens si de lunga durata, vointa, curajul, trebuiniele, ambitia, placerea de a descoperi, etc.;

-eurema critica realizata de gandirea analitica, de functia critica a inteligentei si constiintei, etc.;

-eurema de obiectualizare a imaginilor la care conlucreaza elemente ideativ-perceptive si motorii.

1.2.1.Eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei

In cadrul acestei eureme, un rol important il are memoria in legatura indisociabila cu gandirea, limbajul, interesele, si altele. Este de presupus ca in creativitate accentul cade pe memoria logica, pe logomnema, prin care desemnam mesajul inteles, fixat in cuvant, si memorat. Astfel, gandirea si limbajul preced, intr-un fel, si pregatesc terenul memoriei. Cercetarile de psihologia memoriei dovedesc ca mesajul inteles este conservat o durata mai mare de timp, este reactualizat prompt, si folosit in contexte diferite cu maximum de eficienta. Un astfel de mesaj este necesar si util in activitatea creatoare. De aceea, in creativitate este utilizata in mai mare masura memoria de lunga durata. Datele ei sunt indelung supuse meditatiei, mai ales in sus-numita etapa de incubatie a ideilor, indispensabila activitatii creative. De altfel, intre memorie ai gandire relatia este biunivoca si deosebit de activa: mesajele sunt sumar prelucrate, triate, clasificate la nivelul gandirii, dupa care sunt stocate in memorie, sunt readuse la nivelul gandirii, care continua operatia de analiza si sinteza asupra lor: le retriaza, le reclasifica, le pune in noi contexte, le reordoneaza, le completeaza, elimina pe cele superflue, etc., dupa care le transfera iar in memorie pentru o perioada mai lunga sau mai scurta pentru a reveni apoi la ele. Tinand cont de faptul ca in vederea activitatii creative este receptionata o mare cantitate de informatie (de obicei mai multa decat poate fi folosita in creativitatea imediata), se cere ca filtrarea ei sa se faca cu maximum de eficienta. Suprasaturatia informationala poate sa fie la fel de daunatoare in creativitate ca si deficitul informational.

Clasificarea mesajelor se cere facuta cu maximum de precizie spre a putea fi gasite si eforate cu usurinta, in vederea utilizarii lor eficiente in activitatea creativa. Cercetarile de psihologia memoriei pun in evidenta faptul ca memorarea se realizeaza in functie de interes, in speta, de intersul creativ. El functioneaza ca un filtru, ce realizeaza o prima selectie si clasificare informationala.

Nu exista cercetari experimentale care sa ne informeze cu certitudine daca se poate face o corelatie directa de proportionalitate intre cantitatea de informatie si creativitate. Dupa opinia lui Alex Osborn, cantitatea produce calitatea. Cu cat avem mai multe date - considera autorul - cu atat sansa este mai mare ca printre ele sa fie si informatia relevanta, de natura sa finalizeze actul sau procesul creativ: 'este aproape axiomatica teza dupa care cantitatea produce calitate in ideatie. Logica si matematica ilustreaza adevarul ca, cu cat producem mai multe idei, cu atat suntem mai aproape de a o elabora si pe cea buna. Tot atat de adevarat este ca cele mai bune idei, rareori devin primele'. Probabil ca aceste cunsideratii ale lui Osborn sunt valabile pentru creatorul obisnuit. In ceea ce priveste geniile creatoare, unii autori considera ca ele sunt refractare la acumularea excesiva de informatie. Charles Nicolle ajunge sa afirme ca 'geniul inventiv nu este in stare sa inmagazineze cunostinte si ca spiritul inventiv poate fi omorat de un invatamant deficitar, de eruditie si de opiniile inradacinate'. Se poate spune cu mai mult temei ca geniul inventiv nu memoreaza cunostinte nerelevante. Dar fara o oarecare cantitate de cunostinte, geniul creativ nu poate fi conceput asa cum spune Lucretius in de rerum natura, 'din nimic nu se naste ceva, nici chiar prin vointa zeilor'. Geniul prezinta anumite particularitati in creatie: la o cantitate relativ mica de mesaj provenit din afara, el adauga o mare cantitate de creativitate din interiorul sau. Indicele de creativitate este determinat nu numai de cantitatea de informatii intrata in sistemul uman, si nu atat de ea, cat de valoarea productiva (inventiva ce se realizeaza la nivelul verigii centrale prin conlucrarea sistemului de eureme, prin forta, amplitudinea si potentialul lor, prin travaliul mental ridicat.

1.2.2.Eurema asociativ-combinatorie

Este realizata in cea mai mare masura de cuplul imaginatie-inteligenta. Combinarea informtiilor intrate in sistemul uman este de natura sa contribuie, in mare masura la realizarea noului si originalului. In acest sens, A.Osborn[4] arata: 'combinarea e adeseori numita esenta imaginatiei creatoare'.

Este de presupus ca in acest joc combinatoriu intervin legi probabilistice, fenomene aleatorii si necesare precum si procedee extrase din experienta sau independente de ea. Combinarea noua si originala se realizeaza tocmai prin abaterea de la schema data prin experienta. La situatii identice combinarea ideativ-comportamentala va fi identica schemei care in repetate randuri a asigurat succesul organismului. Dar se ivesc situatii noi, dinamice, neprevazute, ce se cer solutionate corespunzator. La situtii variabile, persoana creativa raspunde cu strategii variabile. In acest caz se manifesta 'experimentarile mentale' de elaborari si reelaborari, de combinari si recombinari. Noul si originalul se nasc la antipodul schemei stereotipe, sunt antischema, ele se realizeaza prin combinatii variabile la situatii variabile prin elaborarea de "n"solutii la una si aceeasi situatie.

Comportamentul necreativ se caracterizeaza prin aplicarea unor scheme non-variabile la situatii variabile prin incapacitatea de a gasi solutia optima.

Creativitatea consta tocmai in elaborarea de strategii combinatorii noi la situatii noi, si uneori in elaborarea de strategii posibile la situatii probabile.

Imaginatia are capacitatea de a anticipa realul, de a-l prefigura, de a vedea viitorul cu ochii prezentului. Gratie ei, facem saltul de pe coordonata prezentului pe aceea a viitorului, vedem cu ochii mintii nu realul, ci posibilul, nu actualul, ci perspectiva. Desigur, ca sa combini trebuie sa ai ce combina. Se considera ca, cu cat cantitatea de cunostinte este mai mare, cu atat sansele de a gasi combinatii noi si originale sunt mai mari. Capacitatea combinatorie este pusa in dependenta de cantitatea de cunostinte oarecum divergente, care sunt de natura sa faciliteze jocul asociativ combinatoriu, analogiile multiple: ' combinatiile originale apar cu mai mare probabilitate, atunci cand diapazonul cunostintelor noastre cuprinde domenii apropiate sau chiar mai indepartate ale cercetarii'.

Creativitatea care presupune noul si originalul se realizeaza la confluenta informatiilor inedite intrate in sistem, cu cele existente deja. Aceste informatii inedite pot restructura in modalitati diferite vechile combinatii, le pot pune in ipostaze noi, in noi raporturi si relatii, pot evidentia noi fatete si aspecte (pana atunci ascunse), generand pe aceasta cale elemente creative noi si originale. Una din functiile psihice care-si disputa intaietatea cu imaginatia in creativitate este inteligenta. Ea are o pondere mare in creativitate in raport cu alte componente ale acesteia. Se pare ca inteligenta functioneaza aici in stransa legatura cu imaginatia, ele actionand complementar.

Este de presupus ca inteligenta indeplineste o functie relationala in cadrul combinatoricii creative. 'Desigur ca inteligenta este un proces de prindere de relatii, insusi cuvantul spune: intelligere sau inteliegere de la legere = a incheia, a asambla, a alege, acelasi cu romanescul 'a intelege' inseamna a stabili selectiv anumite legaturi Inteligenta este procesul prinderii de relatii corespunzatoare intr-o situatie relativ noua, detasand parti din experienta trecuta sau facuta pe loc, integrandu-le intr-un nou asamblaj si actionand in consecinta ori de cate ori este cazul'.

Alfred Binet[5] considera ca inteligenta se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: perceptie corecta si rapida, directionarea gandirii, functia critica, inventivitatea, la care Wertheimer a mai adaugat comprehensiunea si obiectivitatea.

Am putea sublinia ca in cadrul euremei asociativ-combinatorii, imaginatia participa in mare masura la realizarea functiei combinative, iar inteligenta la realizarea functiei asociative (relationale).

In domeniul creativitatii tehnice ingineresti, Edison avea o foarte mare capacitate asociativ-combinatorie: 'intr-o zi, el ceru inginerilor sa-i schiteze trei planuri de masini. Cand planurile fura gata, Edison le cerceta si-si dadu indata seama ca nu pretuia nici unul doi bani.

--Nu puteti sa intocmiti alte planuri?

--Imposibil, raspunsera inginerii.

--Sunteti siguri?

--Absolut siguri.

--Bine, zise Edison, apoi isi vazu de treaba.

Peste doua zile veni in cabinetul inginerilor si depuse pe masa lor 48 de planuri de masini, intemeiate pe aceleasi principii tehnice. Inginerii cu diplome si studii stralucite in strainatate ramase cu gurile cascate, in fata omului care fusese izgonit de la scoala, fara sa ispraveasca macar 4 clase primare'.

Alaturi de imaginatie, inteligenta si, in stransa legatura cu ele, in cadrul euremei asociativ-combinatorii, mai participa si alte procese, ca de pilda intuitia. Din perspectiva combinatoricii creative, intuitia poate fi caracterizata ca fiind realizarea unei combinatii informationale reusite care a dus la o solutie noua si originala. Ea ne apare cu o stare de iluminare brusca, de surprindere a unei relatii creative fundamentale, de clasificare a unei probleme de gasire a unei cai indelung cautate.

Este concludenta in acest sens intuitia creativa a lui H.Coanda in descoperirea efectului care-i poarta numele. Cu ocazia zborului din 16 Dec. 1910, Coanda observa inspaimantat cum 'flacarile jeturilor au inceput sa se abata pe deasupra fuselajului de lemn, punand in pericol aparatul'. Este interesant de consemnat ca acest fapt de observatie inregistrat in 1910 a trebuit sa aiba o perioada de incubatie de 20 de ani, pentru a trece din fapt de observatie in fapt stiintific. Iata in ce imprejurari s-a petrecut acest lucru: ' intr-o zi, aflandu-ma in baie, ma jucam amuzat cu picaturile de apa. Am observat ca picatura de apa vine si se prelinge de-a lungul degetului la fel ca jetul flacarilor, atunci, la Issy les Moulineaux, de-a lungul fuselajului avionului meu. Atunci m-am luminat; m-am lamurit de-a binelea, ca acest lucru este in legatua directa cu ceea ce s-a intamplat cu jetul ce venea asupra aparatului cu care zburam in 1910, cel fara elice, si al carui trist sfarsit il cunoasteti. Desluseam acum, in baie, mersul fluidului. '

De ce oare a fost necesara o perioada de incubatie atat de lunga? Ce mecanisme ale creativitatii au operat atata timp asupra faptului de observatie? In ce mod a conlucrat constientul si inconstientul in descoperirea facuta? De ce tocmai in acel timp si in acel loc s-au produs analogia si intuitia luminatoare? Sunt intrebari la care teoria creativitatii trebuie sa gaseasca un raspuns constient.

Asadar, alaturi de intuitie, in cadrul euremei asociativ-combinatorie, trebuie luata in consideratie si analogia care indeplineste o functie relationala, de transfer informational de la o combinatorie la alta.

O functie combinatorie indeplineste si inconstientul. Este necesara o intensa activitate creativa la nivelul constiintei, bazata pe un inalt travaliu psihic constient, cu dorinta arzatoare de a rezolva problema, de a gasi solutia creatoare, desfasurata pe o durata intinsa de timp, ca astfel sa fie determinat si inconstientul sa lucreze, in continuarea constiintei. Inseamna ca numai dupa ce activitatea la nivelul constiintei a fost incheiata, abia atunci inconstientul incepe sa lucreze. Este de presupus ca daca travaliul creativ atinge un maximum la nivelul constiintei, combinatorica constienta realizeaza jonctiunea cu combinatorica inconstientului care o continua pe prima. Combinatorica constienta si cea inconstienta sunt complementare. 'Psihologia actului creator in activitatea stiintifica presupune o indelungata acumulare de fapte in stare de veghe, a meditatiei concentrate indelung asupra acelorasi probleme, care, ramanand nerezolvate in zona vietii constiente, isi continua subteran elaborarea prin imbinarile creatoare ale subconstientului. Subconstientul primeste in acest mod un material de la starea de veghe, pe care-l prelucreaza si-l impune mai tarziu activitatii constiente sub forma de solutie pe care gandul o reia, o adanceste si o formuleaza'.

Se poate presupune ca relatia functionala dintre constiinta si inconstient se realizeaza pe principiul conexiunii inverse. Conlucrarea dintre constiinta si inconstient se face printr-o succesiune de feed-back-uri. Dupa o activitate laborioasa intensa, desfasurata la nivelul constiintei, problemele nerezolvate sunt transferate inconstientului care contina activitatea combinatorie, transmitand permanent constiintei, prin conexiune inversa, scheme-solutii. Constiinta indeplineste functia unei instante care valideaza multilateral solutia adevarata, falsa, certa, incerta, consistenta, inconsistenta, etc., sub raport axiologic (valoare, nonvaloare); de eficienta (eficienta, neeficienta); din punct de vedere etic (buna, rea); ca finalitate (daca solutia concorda sau nu cu scopul urmarit), etc..

Procesul de elaborare nu se incheie cu solutie, ci abia incepe cu ea. Solutia trebuie incadrata in contextul unor fapte. Constiinta reprezinta momentul initial sau-si final in creativitate. Chiar si atunci cand creativitatea cunoaste o elaborare inconstienta cu intuitia tot in inconstient - sau in cazul intuitiilor de predictie 'de ghicire' anterioare rationamentului constient - participarea finala a constiintei este obligatorie; rolul constiintei este de instanta suprema in fenomenul de creativitatea.

1.2.3.Eurema energetica-stimulatorie

Aceasta eurema este formata dintr-o multitudinde de fenomene si procese psihice, care, impreuna, indeplinesc functia de dinamizare creativa a apersoanei. Creativitatea implica atat componenta intelectuala cat si pe cele afective-volitive. Eurema de acumulare, comprehensiune informatiei si cea asociativ-combinatorie se desfasoara pe un fond energetic amplificat, cere un mare travaliu psihic, un consum energetic foarte mare, solicita mobilizarea tuturor potentelor energetice si dirijarea lor spre actul si procesul creativ.

Combinatorica creativa se infaptuieste pe fondul unor fenomene psihice dominatoare, cum ar fi: pasiunea, succesul, interesul, curiozitatea, vointa (capacitatea de efort), curajul (cutezanta), dorinta, ambitia, etc.. Creativitatea se desfasoara din punct de vedere psihofiziologic, pe un tonus cerebral ridicat, care genereaza si intretine starea de continua concentrare, dirijata de vointa. O vointa puternica este generatoare de potente creative: 'aproape fiecare dintre noi poate sa-si conduca mintea intr-un mod mai eficient decat o face in mod obisnuit. Intr-o masura mai mare sau mai mica, cu totii suntem inzestrati cu puterea vointei, si aici asta este cheia efortului creator'.

Edison, mare inventator in domeniul ingineriei avea multa dreptate dintr-un punct de vedere cand spunea ca geniul este 1% inspiratie si 99% transpiratie. El insusi era un exemplu in acest sens. Furat de munca si de preocuparile sale creative, uita de sine, a uitat chiar si ziua cand trebuia sa participe la propria-i casatorie. 'Cand cumnatul sau ii aduse aminte ca fericitul eveniment se desfasura in salon fara el, sari drept in picioare si-si lovi fruntea cu palma: "Extraordinar! Asta nu mi s-a mai intamplat! Iti multumesc ca ai venit sa ma iei.'

Nasterea ideilor noi si originale se realizeaza printr-un efort prometeic si sisific chin. Efortul uneori dramatic tine de esenta creativitatii si a persoanei creative. Cine nu este capabil si dispus sa-l faca n-are pentru ce bate la poarta templului creatiei.

Munca l-a creat pe om - in sens antropologic - iar omul, inzestrat cu harul muncii, cu potente creative, devine fiita prin excelenta creatoare. Efortul creativ se concentreaza in zecile, chiar sutele (uneori) de incercari neizbutite, care apropie pe individ de tinta, pana cand apare solutia noua si originala, numita uneori inspiraie. Ea este de fapt rezultanta efortului creativ facut moment de moment, care, prin progresele partiale acumulate, genereaza, la un moment dat, aceasta strafulgerare intuitiva.

Vointa, exprimata prin capacitatea de efort creativ, se conjuga adesea, in mod fericit, cu pasiunea creativa. Aceasta din urma se poate naste in insasi munca creativa, care apoi sa devina suport dinamizator al acesteia, sau, poate sa-i preexiste. Pasiunea este forta emotionala care propulseaza persoana si o sustine energetic si moral in indelungata expeditie creativa.

Alt mare spirit creativ si creator, Hegel[6], considera ca 'nimic mare nu s-a indeplinit fara pasiune, si nici nu poate fi indeplinit fara ea'.

Marea pasiune poate duce la fenomenul ce este numit 'minimalizarea psihica a efortului'. Sub impulsul pasiunii, munca creativa poate sa para mai usoara, desi ramane la fel de grea, timpul consacrat creatiei poate sa para mai scurt, comprimandu-se in plan subiectiv, desi la modul fizic ramane identic cu sine. Pe de alta parte, pasiunea puternica duce la simplificarea energiei si a capacitatii de efort. Cand exista o mare si statornica pasiune, fortele psihice si fizice se inzecesc, obstacolele devin mai usor de depasit.

Bertrand Russell[7] punea pasiunea la baza conduitei intregii sale, vieti si activitati creative: 'trei pasiuni simple dar coplesitoare mi-au carmuit viata: setea de dragoste, dorinta de cunoastere, si nemarginita mila pentru suferintele omenirii'.

Munca incununata de succes procura o stare tonica de multumire si de placere pe care o cunoaste numai acela care munceste cu daruire deplina.

1.2.4.Eurema critica

Se impune o conlucrare intre imaginatie si gandirea critica care judeca, compara, analizeaza, apreciaza, aproba sau respinge total sau partial produsele imaginatiei. In creativitate si in actul de creatie, este foarte necesar ca intre functia imaginativa si cea critica sa existe un echilibru. Hipertrofierea functiei critice va duce la anularea ideilor aflate in germen - fenomen specific persoanelor inventiv-ideative, dar finalmente neproductive. Hipertrofierea functiei imaginative, in lipsa unei corelatii echilibrate cu cea critica va duce la fabulatie. Comentand relatia dintre imaginatie si gandirea fizica. A.Osborn consemneaza ca intelectul nostru este dual:

-pe de-o parte o facultate critica, care analizeaza, compara, alege;

-pe de alta parte o facultate creativa, care vizualizeaza, prevede, si genereaza idei.

Facultatea critica traseaza drum imaginatiei, iar aceasta lumineaza demersul rational.

1.2.5.Eurema ideativ - perceptiva

Eurema ideativ-perceptiva si de obiectualizare a imaginilor se identifica cu asa-numitul fenomen al imaginii vizuale - capacitatea de a vizualiza ideile. Acest fenomen este reversibil - putem vorbi de o vizualizare a ideilor, dar si de o idealizare (in sens de logicizare) a imaginilor, adica de o convertire a lor in idei.

Din perspectiva gnoseologica, in primul plan apare fenomenul de logicizare a imaginilor. Dar din punct de vedere al psihologiei invatarii ne intereseaza ambele aspecte, si mai ales fenomenul de vizualizare a ideilor. In continuare, ideea imaginii trebuie sa-si gaseasca corespondentul intr-un obiect. Un fenomen de miscare a gandirii de la abstract la concret se realizeaza tocmai prin vizualizarea ideilor si prin obiectualizarea imaginilor.

1.3. Tipologii creative

Activitatea de invatare scoate in evidenta urmatoarele tipuri creative:

-Tipul necreativ. La o capacitate mica de stocare a informatiilor (cunostinte relativ putine) se poate asocia o capacitate combinatorie mica pe un fond energetic stimulatoriu scazut.

-Tipul necreativ-volitiv. In cazul fondului energetic stimulatoriu relativ ridicat s-ar putea sa avem de-a face cu elevi care vor sa realizeze ceva, cheltuiesc energie, se framanta, dar rezultatele nu sunt pe masura cantitatii de energie cheltuita. Este vorba de o energie neproductiva, ineficienta, ce trebuie canalizata spre alte activitati decat cele creative. Pe acesti elevi ii putem aprecia ca 'vor, dar nu pot'; la ei predomina latura afectiv-motivationala in detrimentul celorlalte, mai ales a celei combinatorii.

-Tipul cumulativ. Avem de-a face cu elevi care stocheaza multe cunostinte, din domenii variate, dar care se gasesc tn imposibilitatea de a le combina intr-o maniera noua si originala spre a crea ceva. Sunt elevi instruiti, cu un volum apreciabil de cunostinte, dar sterili, neproductivi. Acest tip cumulativ poate fi un elev volitiv, care dispune de un font energetic motivational ce se manifesta preponderent in acumularea de fapte.

-Tipul combinativ-volitiv. O cantitate relativ mica de informatie (cunostinte nu prea bogate), s-ar putea sa se asocieze la unii elevi cu o mare capacitate combinatorie, ceea ce le-ar permite sa realizeze un indice de creativitate mediu sau chiar ridicat. Sunt elevi cu o fantezie bogata si inteligenta prodigioasa, care creaza parca din nimic. Ei prind 'din zbor' cunostintele transmise, au capacitatea de a realiza lucrari inedite in planul creativitatii. Ei isi confrunta si sustin cu tarie opiniile, militeaza permanent pentru transpunerea lor in fapt.

Planul si realizarea lor creatoare se suprapun.

-Tipul combinativ-nevolitiv. Elevul ce se incadreaza intr-un asemenea tip, intruneste toate calitatile de ordin combinativ, dar mai putin disponibilitattle volitive. Din cauza lipsei de energie, cele mai multe realizari creative raman in stadiul de proiect, neputand sa le finalizeze.

-Tipul cumulativ-combinativ-volitiv. O cantitate mare de informatie, cunostinte multe, profunde si variate, se pot asocia cu o mare capacitate combinatorie pe un fond energetic stimulatoriu ridicat. Suntem in fata geniului creativ. Sunt cazurile cele mai fericite, dar cele mai rare. Elevii ce apartin acestui tip nu raman de obicei la un singur obiect de invatamant, ci tind sa iradieze si in celelalte. Cu cat energia lor este mai mare, cu atat capacitatea de a se manifesta multilateral, de a crea multe elemente noi si originale, de a le finaliza, este mai mare.

-Tipul combinativ-imaginativ. Luand an consideratie eurema critica, putem intalni si un asemenea tip, la care functia critica opereaza in fedicit. Functia combinatorie lucrand in exces, imaginatia sa foarte bogata iese adesea din sfera posibilului, trecand in domeniul visului irealizabil. Sunt elevi cu idei fanteziste, nerealiste.

-Tipul combinativ-critic. La acesta, imaginatia si gandirea critica se gasesc in echilibri. Imaginatia are curs liber, apoi este supusa cenzurii severe a ratiunii. Asemenea elevi au idei fecunde, realiste, noi, si originale.

-Tipul combinativ-hipercritic. La un asemenea tip, functia critica se realizeaza in exces. Fantezia si inteligenta lui pot produce idei noi si originale, dar majoritatea lor sunt ucise in embrion , deci creativitatea, in cele din urma, este nula.

-Tipul ideativ. Este vorba de acei elevi la care predomina latura ideativa, avand la baza eureme de acumulare si comprehensiune, eurema asociativ-combinatorie. Sunt indicati pentru activitati de conceptie, deoarece gasesc solutii ingenioase in variate situatii.

-Tipul ideativ-imagistic. La cei care apartin acestui tip, ideatia si capacitatea de vizualizare a ideilor sunt in echilibru. Orice idee are posibilitatea de a fi vizualizata.

-Tipul imaginistic. Este dominat de vizualizarea ideilor si are mai putin capacitatea de a elabora idei noi si originale. Asemenea elevi au vocatie pentru transpunerea originala a ideilor altora.

-Tipul ideativ-imagistic-obiectual. Are ca nota specifica armonia intre structura ideativa imagistica si obiectuala. Elevii acestui tip elaboreaza idei noi si originale, le pot vizualiza si transpune in practica. Este ca si in domeniul muzicii cand, uneori, aceeasi persoana intruneste compozitorul, dirijorul, si interpretul.

Factorii care contribuie la dezvoltarea creativitatii

Formarea si dezvoltarea potentialului creativ este determinata de logica formarii relatiilor fundamentale in societate: personalitate - colectiv (asociatie de copii) - societate, familie.

Exista 3 factori care pot influenta la reusita prescolarului:

1.Formarea metodelor neadecvate de invatare.

2.Neajunsurile dezvoltarii proceselor psihice.

3.Folosirea neadecvata a particularitatilor individual-psihologice.

In perioada etativa 6-7 ani baza formarii personalului copilului o constituie relatiile, atitudinile ce se formeaza in activitatea de joc. In aceasta perioada se dezvolta intens atitudinile fata de sine, ce sunt determinate de activitatea independenta de indeplinire a insarcinarilor date de varstnici. Necesitatea copilului de a activa impreuna cu varstnicii poate fi satisfacuta in joc, in cadrul caruia se reproduc atitudinile sociale. In perioada prescolara copilul incepe sa se indeparteze de varstnici. Apare necesitatea de a activa independent.

Intens se dezvolta capacitatile de autoeducatie: a se privi pe sine insusi, a se autoaprecia, autocompara, autoanaliza si autoincuraja. In aceasta perioada intens se formeaza atitudinile fata de bine si rau, atitudinile datoriei si responsabilitatii, atitudinile fata de sine.

Din punct de vedere psiho-pedagogic, ne intereseaza creativitatea ca structura psihica, care are mai multe fatete. La construirea potentialului creator contribuie numerosi factori:

a)Psihologici (subiectivi),

b)Sociali (obiectivi), sau ereditari

c)Naturali (G. W. Allport , Vigotskii L. S ., Bontas I., Cosmovici A. etc.).

Factorul ereditar poate fi evidentiat de la nasterea copilului.

Elementele potentiale de creativitate pot fi: expresivitatea, flexibilitatea, fluenta, sensibilitatea cerebrala, precum si calitatile analizatorilor si caracteristicile temperamentale care au un rol important in declansarea, dezvoltarea si manifestarea creativitatii. Aici trebuie sa avem in vedere si relatia subiectului cu factorii de mediu si educationali.

Factorii de natura intelectuala. Functia esentiala a procesului de creatie o constituie imaginatia. Imaginatia este definita ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potriveste mai mult imaginatiei artistice. Insa cercetarile actuale fac sa ne convinga ca, creativitatea poate avea loc in orice domeniu. Incat imaginatia poate fi definita ca acel proces psihic al carui rezultat este obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Fiind componenta cea mai importanta a creativitatii, insusirile prin care ea se manifesta pot fi considerate drept principalele caracteristici ale creativitatii. Ei vizeaza interactiunea dintre operatii (cunoastere, memorie, gandire convergenta - divergenta, apreciere critica); (continuturi exprimate: complementar, semantic, simbolic, imagistic), produse proiectate realizate ca: elemente, clase, relatii, sisteme, transformari, predictii). Factorii operationali sunt angajati la nivelul procedeelor specifice creativitatii sintetizate in doua categorii, de tehnici :

a) tipice metodei Brainstorming asalt de idei, care presupune respectarea urmatoarelor reguli: anularea criticismului, libertatea de producere a ideilor, combinarea ideilor, perfectionarea lor.

b) tehnici tipice gandirii creative: tehnica sintezelor morfologice, tehnica metaforei si analogiei. Factorii comportamentali sunt exprimati la nivel de stil cognitiv analitic - sintetic, masurabil prin variabile de consistenta si neconformism; atitudini cognitive care permit o valorificare optima a atitudinilor si cunostintelor in curs creator; (care implica "nevoia de noutate si de orientare spre ceva nou "). Functiile creativitatii determina structura tridimensionala a creativitatii, reflecta cerintele functionale ale creativitatii la nivel de produs, proces, personalitate.

Functia sociala a creativitatii determina modul de realizare a produsului creator stimulind si dirijind acele comportamente ale personalitatii semnificative din perspectiva perfectionarii raportului cognitiv , afectiv, motivational asumat fata de realitatea economica politica , culturala . In aceasta acceptie, produsul creativ este cu atit mai elevant cu cit este mai extinsa si mai profunda structurarea posibilitatilor personalitatii de intelegere a realitatii sociale.." Functia sociala a creativitatii urmareste, insa , nu numai calitatea imediata a produsului creator, ci si efectele optimizante ale acestuia care au o sfera de actiune din ce in ce mai larga , la nivel temporal si spatial mergind chiar pina la nivelul relatiilor de macrosistem .Fiecare societate stimuleaza si reflecta un tip aparte de creativitate".

Functia psihologica a creativitatii determina modul de realizare a procesului creator angajand toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, cu unele accente evidente care vizeaza: inteligenta in calitate de aptitudine generala, care asigura premiza sesizarii, rezolvarii, inventarii de probleme si de situatii-problema; gandirea, in calitate de produs de cunoastere logica, proiectata multifazic, pe baza unitatii informational - operational, realizabila in sens convergent, divergent; imaginatia - in calitate de proces de cunoastere logica, specializat in (re)producerea noului prin (re)combinarea informatiilor dobandite anterior, aptitudinile speciale, in calitate de "vectori" ai actiunii eficiente, reglatori in anumite domenii de activitate; atitudinile (afective, motivationale, caracteriale), in calitate de "vectori" ai actiunii eficiente, autoreglatori in orice domeniu de activitate . Privite din perspectiva functionalitatii lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca insusiri generale ale personalitatii creatoare implicate de-a lungul intregului proces creator.

Functia pedagogica a creativitatii determina modul de comportare a personalitatii creatoare, angajata in proiectarea unor actiuni educationale -didactice realizabile in conditii de transformare continua a raporturilor subiect-obiect. Definitia conceptului de creativitate pedagogica presupune valorificarea deplina a componentelor structural-functionale, analizate anterior, interpretabile si realizabile in sens prioritar formativ. Structura creativitatii pedagogice evidentiaza anumite caracteristici specifice, dezvoltate la nivelul: produsului creator, procesului creator, personalitatii creatoare.

Fluiditatea - este posibilitatea de a-ti imagina in timp scurt numeroase imagini sau idei, unele fara utilitate, dar printre ele gasindu-se si cele adecvate solutii cautate;

Plasticitatea - este usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant;

Originalitatea - "este expresia noutatii, a inovatiei; cand vrem sa testam aceasta calitate la cineva, ea poate determina prin rapiditatea statistica a unui raspuns. Anume originalitatea garanteaza valoarea rezultatului muncii creatoare." (Vigotskii L. S., Psihologia artei).

Disocierea - este capacitatea combinatorie a doua sau mai multe lucruri si fenomene pe care altii nu au avut curiozitatea sau abilitatea de a le asocia. F. Bruner scrie "Orice forma de creativitate, creste dintr-o activitate combinatorie"

Imaginatia creatoare - constituie o aptitudine importanta care are la baza predispozitii ereditare, mai mult sau mai putin dezvoltate. Insa dezvoltarea ei presupune multa munca si exercitiu. Exercitiul realizeaza rolul altei functii in structura creativitatii - al memoriei.

Memoria este numai aparent antagonica imaginatiei, dar ideile noi se sprijina totdeauna pe actiunile acumulate in prealabil.

Factorii aptitudinali include in sine aptitudinile speciale, nivelul gandirii si inteligentei. Inteligenta se explica ca o aptitudine asupra careia au fost formulate variate puncte de vedere. Daca o definim ca o aptitudine generala care contribuie la formarea capacitatilor si adaptarea cognitiva a individului in situatii noi, atunci ne dam seama ca posibilitatile de gandire ocupa locul central in aceasta capacitate complexa, influentate de alte functii psihice[13].

Factorii nonintelectuali pot fi explicati prin factori motivationali, aptitudinali, temperamentali si caracteriali.

Motivatia (mobilurile si stimulii) pot fi un imbold de dinamizare a creativitatii.

Efortul de pregatire si investigatie. Fara efort, nici pregatirea si nici creativitatea nu pot ajunge la nivele ridicate de performanta. Mobilurile intrinsece, in deosebi - spiritul de nascocire, pasiunea pentru un domeniu etc. si motivele extrinsece, recompensele dinamizeaza creativitatea. Nu in ultimul plan se plaseaza si factorii aptitudinali fara de care omul nu poate ajunge la nivele ridicate de performanta.

Factorii temperamentali si caracteriali au o influenta deosebita in dezvoltarea creativitatii. Predespozitiile si capacitatile nu sunt suficiente pentru ca cineva sa devina inventator sau creator de arta. Pentru aceasta este nevoie sa existe o motivatie, o dorinta, o aspiratie creatoare. Adevaratii creatori devin animati de sentimente trainice, chiar de veritabile pasiuni care le domina preocuparile, aspiratiile de fiecare zi. Succesele le cauzeaza emotii puternice intensificand obsesiile lor creatoare. Pentru a crea se cere o vointa ferma, perseverenta, depunerea indelungatelor eforturi. Cine se descurajeaza usor si nu e capabil sa dea piept cu greutatile nu poate ajunge la realizari notabile. Nici in arta, nimeni, chiar marile talente, n-au creat nimic remarcabil fara o lupta indarjita pentru imbogatirea mijlocului de expresie, armonia culorilor etc.

Creativitatea ca trasatura general - umana poate sa se manifeste in decursul vietii personalitatii in mod spontan, intamplator. Se are in vedere ca este posibil contactul, "intalnirea" spontana a personalitatii cu obiectul si actiunea social - adecvata ei sau corespunzatoare tipului specific de dispozitie creativa. Insa acest contact poate sau nu poate avea loc.

Factorii dezvoltarii psihice pot fi externi si interni.

Factorii interni pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala.

Factorii externi: mediul si educatia.

Factorii interni sunt: ereditatea, trasaturile psihosociale ale personalitatii (calitati ale proceselor psihice, trebuinte si motive interne ale actiunii), apoi experienta personala nemijlocita si concreta dobandita de fiinta umana in cursul evolutiei sale.

Factorii externi sunt alcatuiti din ansamblul conditiilor ale elementelor si fortelor tuturor influentelor care se exercita din exterior in scopul formarii si dezvoltarii personalitatii. In cercetarile psihologilor si pedagogilor (A. R. Luria, Bontas, Piajet, Vigotskii, Galperin[14]) gasim ca in procesul dezvoltarii psihice, elementele celor doua grupe de factori se interconditioneaza, creeaza o anumita fuziune, o intrepatrundere care sporeste potentialul existent al individului si determina o permanenta restructurare a formelor de reactie, realizand schimbari continue, imperceptibile, dar care se acumuleaza in intreaga structura a vietii psihice. Pe parcursul activitatii, factorii interni si externi se integreaza in sisteme functionale unitare, dand nastere unor produse si structuri operationali cu calitati noi si cu eficienta sporita.

Deci, ce este creativitatea, cum putem s-o cunoastem si stimula?

Raspuns la aceasta intrebare o gasim in teoriile savantilor (Bejan, Piajet, Vigotskii).

Mai intii, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii.

Dupa Bontas creativitatea - este o capacitate (proprietate, dimensiune) complexa si fundamentala a personalitatii, care sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, in imbinarea cu investigatii si date noi, produce ceva nou, original, de valoare si edificienta stiintifica si social-utila, ca rezultat al influentelor si relatiilor factorilor subiectivi si obiectivi - a posibilitatilor (si calitatilor) persoanei si a conditiilor ambientale ale mediului socio-cultural.

Ea poate fi considerata si ca aptitudine, dispozitie a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi originale. Gandirea este procesul cognitiv cel mai important, fiind apreciat indeosebi prin creativitate. "Gandirea ca o capacitate de prim ordin a personalitatii - exista ca gandire umana numai prin creativitate."

Elementele esentiale prin care se poate constata existenta creativitatii sunt: flexibilitatea, noutatea si originalitatea, fluenta, senzitivitatea (sensibilitatea senzoriala), ingeniozitatea, expresivitatea.

In afara de faptul ca este o capacitate si aptitudine (dispozitie) a personalitatii, a intelectului, este in acelasi timp, un produs si un proces. Este un produs pentru ca se dobandeste ca realitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model, metoda, tehnologie etc.) prin activitate, prin experienta, necesitand foarte multa munca.

In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai, de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent.

Edison spunea: ca in creatie este nevoie de 99% transpiratie si 1% inspiratie. Este totodata si un proces, fiindca necesita evolutie in timpul dezvoltarii si, uneori, retrageri a factorilor si elementelor noi, necesita invingerea unor obstacole, etc.

Viata, in toate domeniile ei, necesita ca aproape fiecare individ sa realizeze unele operatii noi, ca urmare a unor combinari si recombinari, asocieri etc., a datelor elementelor existente, care se obiectiveaza in anumite solutii (metode etc.) utile si mai eficiente - de exemplu o inovatie care reprezinta unele elemente de creativitate. Conform opiniei lui Bontas, Piajet, creativitatea propriu - zisa necesita inzestrari si capacitati intelectuale etc., deosebite, care sa se obiectiveze in produse noi, originale, nemaiintalnite pana acum si care determina schimbari calitative (de valoare si eficienta) intr-un domeniu anumit.

Creativitatea se poate manifesta in toate domeniile cunoasterii si vietii sociale: stiintifica, tehnica, economica, artistica, organizatorica (management), pedagogica etc.

Creativitatea poate fi cunoscuta, masurata si stimulata.Fiecare individ normal poseda o doza de creativitate.

Creativitatea ca rezultat al stimularii si activitatii inseamna acumulari de capacitati, abilitati si posibilitati de realizare a ceva nou, original, in plan ideal - abstract ca si, dupa caz, in plan practic, deci inventivitatea ideatica si practica. Autorii Bontas, Piajet, Nicola, afirma ca: la nastere copilul poseda doar o anumita potentialitate creativa, evidentiata de o anumita flexibilitate, fluenta si sensitivitate (sensibilitate) a scoartei cerebrale (si a sistemului nervos in general). Ulterior, in procesul educatiei si activitatii, al rezolvarii unor probleme ridicate de viata, sporeste potentialitatea mentionata (flexibilitatea, fluenta, expresivitatea, sensitivitatea) desigur, in functie de dezvoltarea si manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali, caracteriali si de mediu, dezvoltandu-se alte niveluri ale creativitatii - cum sunt originalitatea si inventivitatea.

Pentru a asigura progresul uman si bunastarea materiala si spirituala a oamenilor, este nevoie de multa creativitate, de depistarea, stimularea si de finalizarea ei in inventivitate ideatica si practica, in toate domeniile. Trebuie cunoscut, stimulat si valorificat acest potential.

Au studiat fenomenul H. C. Lehman, A. F. Osborn si altii. Creativitatea se poate manifesta in toate etapele de varsta, pe tot parcusul vietii, insa varsta cea mai productiva in creativitate este intre 25-40 ani.

Factorii creativitatii au asemanari cu cei ai invatarii eficiente. Au fost studiati de numerosi psihologi, printre care mentionam pe (G. N, Allport, SUA, Caterina Cox). Pe langa coeficientul de inteligenta, un rol important in creativitate il au factorii: ereditatea, capacitatile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul sustinut de pregatire si investigatie si altele.

Din punct de vedere al produsului creativ, creativitatea poate manifesta urmatoarele tipuri (trepte, niveluri sau paliere):

• expresiva este cea manifestata prin solutii mai eficiente de productie, ca urmare a unor mai multe eficiente de productivitate etc., cu valente de perspicacitate;
• productiva - este cea mai manifestata prin solutii mai eficiente de productie, ca urmare a unor combinari si recombinari, asocieri de date si solutii existente, cunoscute;
• inovativa este legata de cea expresiva si productiva, dar aduce o solutie noua care sporeste simturilor productivitatea;
• inventiva - consta in depasirea calitatii si performatelor creatiei productive si inovatoare in baza unei gandiri si restructurari noi, produce o idee, solutie, tehnologii noi, originale ce dinamizeaza progresul teoretic sau practic intr-un anumit domeniu tehnico-stiintific etc. Inventiile reprezinta inteligenta creativa de specialitate foarte valoroasa a indivizilor si ale unui popor.
• emergenta - reprezinta idei, teorii, solutii, tehnologii, etc. cu caracter de inventii sau descoperiri exceptionale, care revolutioneaza diversele domenii ale cunoasterii sau practicii - chimie, medicina, biologie, matematica, literatura, economie, arta plastica, tehnica, etc., ca de exemplu: teoria relativitatii a lui Albert Einstein.

In desfasurarea procesului creativ sunt remarcate anumite etape interdependente, astfel: preparatia (pregatirea) creativitatea nu porneste de la un loc gol, de la nimic, ea se bazeaza pe un fond ideatic si actional aperceptiv, ea inseamna si invatare (pregatire) noua, prin documentare si experimentare (analize, rationamente, sinteze, calcule, prelucrari, formulare de ipoteze "modele", de date noi etc.), care se restructureaza cu cele aperceptive.

Incubatia (dezvoltarea ,,naturala") asocieri, bisocieri, combinari, recombinari, restructurari de date, structuri, modele etc. In mod inconstient, subconstient, preconstient si constient, care creeaza datele, ideile, structurile, modelele, solutiile noi, etc., cu asigurarea conditiilor interne si externe;

Inspiratia (iluminarea); aparitia brusca a noului, a creatiei, a noilor idei, modele, sisteme, structuri, teorii, tehnologii etc., in mod inconstient, subconstient, preconstient, (in vise) si constient;

Verificarea (controlul) creatia fiind un rezultat al factorilor subiectivi si obiectivi are nevoie de controlul veridicitatii, autenticitatii valorii, aplicabilitatii si eficientei in plan teoretic si aplicativ. Acest control, facut adesea prin experimentari pe statii (clase, esantioane etc.) pilot, inlatura probabilele erori sau neconcordante cu cerintele reale, evitand cheltuielile neeconomice sau esecurile in conditiile generalizarii creatiilor.

Exista interactiune intre creativitate, inteligenta, randament (prescolar, scolar), continutul invatamantului si rezultatele invatarii.

Inteligenta a cunoscut numeroase definitii: capacitatea de adaptare mintala la situatii noi (Claparede si Stern); capacitatea ce exprima nivelul dezvoltarii mentale ca factor de disponibilitate si operativitate, in cadrul unor situatii noi; capacitatea intelectuala.

Sintetica a persoanei la baza careia sta gandirea flexibila, posibilitatea de adaptare la situatii noi etc. Deci, inteligenta este o conditie de creativitate, indeosebi, prin elementele de adaptare la situatiile noi, fapt de altfel remarcat la factorii creativitatii.

Randamentul prescolar reprezinta nivelul, calitatea, valoarea si eficienta teoretico - aplicativa la care a ajuns copilul la un moment dat (indeosebi in momente finale), in procesul invatarii (instruirii). Este o cerinta a creativitatii in situatia in care el este obtinut in conditiile prescolarului ,,subiect al educatiei" atunci cand este bazat pe invatatura euristica.

Desigur si randamentul prescolar depinde de un sistem de conditii care favorizeaza ca atare si creativitatea: dezvoltarea gandirii independente si creative in invatare, evitand gandirea stereotipa; metodologii problematizate: metodologii euristice - descoperiri si redescoperiri; invatarea prin investigare, cercetare, rezolvarea de probleme concrete, legate de practica, si altele.

Cercetarea pedagogica evidentiaza ca nu este intotdeauna concordanta deplina intre randamentul prescolar, inteligenta si creativitate. Unii profesori apreciaza pe cei inteligenti si mai putin pe cei creativi. Se constata ca cei inteligenti nu obtin, in mod obligatoriu si randament maxim la invatatura, mai ales daca nu depun si eforturi de invatare.

Totusi, cercetarea si viata au aratat ca atunci cand inteligenta este imbinata cu eforturile de invatare, de aflare (cautare), creativitatea are un rol foarte important.