FORME DE TERAPIE OCUPATIONALA PENTRU COPII CU DEFICIENTA MINTALA (Terapia cognitiva, Ludoterapia, Terapia psihomotricitatii si organizarea si formarea autonomiei personale si sociale)

TERAPIA COGNITIVA

1. TERAPIA COGNITIVA, REPERE GENERALE

Terapia cognitiva este una dintre formele Terapiei comportamentale, ce vizeaza, in cazul copiilor cu deficienta mintala o structurare a complexului de stimuli exteriori, dupa niveluri adapatate unei tipologii de organizare mintala.

Terapia cognitiva poate fi privita ca un proces complex de echilibrare mintala, prin organizarea specifica a cunoasterii la deficientul mintal, structurata pe anumite niveluri:

-nivelul cunoasterii teoretice- prin invatarea conceptelor;

-nivelul cunoasterii psihosociale- ce determina modificari semnificative in personalitatea copilului cu cerinte educationale speciale.

Terapia cognitiva este formata din ACTIUNI si PROGRAME COMPENSATORII ce au drept scop dezvoltarea, privind intelegerea fenomenelor, lucrurilor, oamenilor, precum si a situatiilor din dimensiunea lor instrumental-integratoare.

DOMENIILE TERAPIEI COGNITIVE:

a)      Terapia cognitiva de TIP A;

b)      Terapia cognitiva de TIP B.

a) ,,Terapia cognitiva de TIP A" vizeaza:

I. CONSOLIDAREA SISTEMATIZAREA COMPLETAREA Þ

faptelor, informatiilor, abilitatilor, competentelor, deprinderilor

II. ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DE CUNOASTERE

b) ,,Terapia cognitiva de TIP B" include:

I: ACTIVITATILE

¯ Þ ce organizeaza procesul de cunoastere

II. PROGRAMELE

Aplicabilitatea cognitiva se realizeaza prin organizarea si reorganizarea unor MODELE DE INVATARE.

Structura modelului de terapie cognitiva este organizata dintr-o serie de submodule, ce dau nastere la elaborarea unor programe terapeutice. Printre acestea amintim urmatoarele:

Ø      programul de stimulare perceptive-motrica (elaborat de catre Marianne Frostig);

Ø      programul pentru formarea conceptelor fundamentale logico-matematice (elaborat de Jean Piaget, sau Mary Barotta Lorton);

Ø      programul complex de exercitii perceptive si senzorio-motorii (elaborat de Jacques Dubosson).

SUBMODULELE TERAPIEI COGNITIVE

I. TERAPIA COGNITIVA DE TIP A cuprinde:

-A. Activitatile de organizare, consolidare, sistematizare, completare a faptelor, informatiilor, abilitatilor, deprinderilor;

-B. Programele de interventie edcationala personalizata.

II: CUNOASTEREA SENZORIALA, cu cele cinci domenii:

Sensibilitatea: -cutanata;

-vizuala;

-gustativa;

-olfactiva;

-auditiva.

III. CUNOASTEREA PERCEPTIVA, cu cele cinci arii destinate formarii urmatoarelor abilitati vizual-perceptive:

-coordonare vizuo-motorie;

-perceptia forma-fond;

-constanta perceptiei;

-pozitia in spatiu;

-relatiile spatiale.

Acest submodul este structurat intr-o forma de exercitii si activitati pregatitoare atat pentru actul lexic si grafic, cat si pentru alte domenii de cunoastere de o gama diversificata, ca de exemplu:

ACTIVITATI DE OBSERVARE VIZUALA ACTIVITATI PENTRU EDUCAREA PSIHOMOTRICITATII STRUCTURI DE DEZVOLTARE LINGVISTICA STRUCTURI DE FORME A RATIONAMENTULUI

IV. Submodul ce cuprinde o serie de exercitii si activitati ce determina formarea si dezvoltarea CONCEPTELOR FUNDAMENTALE DE NATURA LOGICO-MATEMATICA, inspirate din programul lui Mary Barotta Lorton dau din conceptia piagetiana.

V. Submodul inspirat din programul lui Jacques Dubosson, format din exercitii perceptive si senzorio-motorii Þ ce determina FORMAREA SI DEZVOLTAREA PROCESELOR PSIHICE:

-atentia;

-reprezentarea;

-imaginatia;

-memoria;

-gandirea.

In aplicarea Programelor de Terapie Educationala

Complexa si Integrata se impune elaborarea unor principii, dupa cum urmeaza:

a)      programarea activitatilor in functie de caracterul terapeutic al educatiei;

b)      evaluarea- privita din doua perspective:

1. componenta esentiala a rezultatelor si proceselor ce au loc in derularea actului educational-terapeutic;

2. mecanism de reglare a intregului process educational-terapeutic.

c) elaborarea de programe de interventie educational-terapeutica personalizate;

b)      Terapia educationala este complexa si integrata si se realizeaza:

-prin activitatile integrative bazate pe principiul interdisciplinara, interrelational dintre cele 5 module educational-terapeutice;

-prin activitati integrative ce decurg din valorificarea posibilitatilor si resurselor de invatare oferite elevilor de scoala, familie si mediul comunitar.

CUNOASTEREA DE SINE; EXPERIENTA INTERPERSONALA SI CUNOASTERE SENZORIALA

In cadrul procesului de terapie cognitiva se realizeaza si cunoasterea de sine dau ,,conceptual de eu".

Allport W. G. prezinta o serie de factori care stau la baza perceptiei sociale. Dintre acestia amintim:

EXPERIENTA INTERPERSONALA ASEMANAREA INTELIGENTA COMPLEXITATEA COGNITIVA CUNOASTEREA DE SINE/AUTOCUNOASTEREA ABILITATEA DE ADAPTARE SOCIALA DETASAREA ATITUDINEA ESTETICA PASIUNEA PENTRU VIATA INTERIOARA

Se impune o prezentare succinta a fiecaruia dintre factorii amintiti.

a)      Experienta interpersonala:

-implica aria de cunostinte despre oameni si capacitatea subiacenta de a-i evalua obiectiv;

-experienta cunoasterii trebuie dirijata atat spre informatii si cunostinte generale, cat si spre informatiile generate de fiinta umana in relatiile sale.

b)      Asemanarea; corespondenta dintre sex; varsta cronologica; pregatirea profesionala; gusturile; preocuparile; aspiratiile; relatiile commune:

-implica o intercunoastere mai exacta si obiectiva;

-devine o puternica motivatie pentru evaluarea de sine si a celuilalt.

c)      Inteligenta

Janet Piaget considera ca inteligenta este:

-o functie de adaptare;

-proces in care faciliteaza discriminarea intre esential si neesential, legatura dintre cause si efecte, capacitatea de anticipatie si predictie etc.

din cercetarile efectuate pe baza testelor de maturizare intelectuala, s-a constatat faptul ca majoritatea deficientilor sunt disfunctionali intelectivi.

d)      Complexitatea cognitiva:

presupune stapanirea unei multitudini de comportamente de cognitie:

-empatie;

-motivatie;

-comunicare interpersonala;

-informatii, concepte clare, rationamente corecte;

-stapanire de sine.

la deficientul mintal cunoasterea interpersonala este directivata relativ spre aspectele negative ale personalitatii celuilalt.

e)      Cunoasterea de Sine/Autocunoasterea

-din perspectiva psihosociala, cunoasterea de sine se defineste ca: ,,o stapanire directa a unor informatii cat mai complete si reale despre propria persoana".

-in psihologia sociala autocunoasterea implica: ,,constientizarea propriilor statusuri, perceptia sociala adecvata a propriei persoane, a relatiilor sale cu semenii, o cat mai reala imagine de sine".

f)       Abilitatea de adaptare sociala

implica o serie de aptitudini si motivatii ce permit individului o rapida adaptare sociala;

deficientul prezinta o inabilitate generala de adaptare sociala, ce implica o perturbare la nivelul cognitiei.

g)      Detasarea:

-implica o atitudine de ,,plasare" mai la distanta, fiind contra implicarii nereflexive;

-constituie o conditie a cunoasterii obiective;

-comportamentul deficientului este de slaba rezistenta la provocare si implicarea acestuia este un act impulsiv, fara o reflectare prealabila.

h)      Atitudinea estetica:

-implica sentimentele de frumos pe care le determina relatiile cu ceilalti precum si satisfactia armoniei, generata de cunoastere si interrelationare;

-deficientul are o senzatie de dizarmonie, iar modalitatile relatiilor sale sunt inestetice.

i)        Pasiunea pentru viata interioara (Allport-o denumeste ,,pentru subiectiv")

Ø      cunoasterea interumana se foloseste de:

-date provenite de la o persoana;

-date pe care le interpreteaza conform experientelor, trairilor proprii.

Ø      comportamentul cognitiv- atat din perspectiva cunoasterii teoretice (la nivel de concepte), cat si din cea la nivelul cunoasterii psiho-sociale-este foarte perturbat la deficientul mintal.

CUNOASTEREA SENZORIALA

A. NIVELURI ALE CUNOASTERII SENZORIALE

Vom prezenta succint trei niveluri de interventie - corespunzatoare a trei niveluri de cunoastere senzoriala, dupa cum urmeaza:

NIVEL I NIVEL II NIVEL III

NIVEL I caracteristici:

se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de percepere global, sincretic;

educarea simturilor se realizeaza intr-o forma apropiata de cea pe care o au, exercitiile si jocurile pentru copiii mici;

modul de organizare va fi conceput, astfel incat so permita realizarea unor experiente multiple, in domenii familiare variate;

copilul dobandeste informatii cu privire la:

-forme;

-volume;

-structura materialelor;

-echilibrul/instabilitatea lucrurilor sau fenomenelor.

dominanta senzoriala: vizuala si tactila

NIVEL II se caracterizeaza prin:

q       nivel intermediar;

q       copiii sunt apti pentru educatie senzoriala, inclusiv la nivel metodic;

q       activitatea perceptiva este o sursa de:

decentrari;

transferari;

comparatii;

transpuneri;

de analiza mai mobila ce tinde pana la reversibilitate.

NIVEL III

cunoastere senzoriala implica activitati organizate metodic, avand un scop in sine;

permite copiilor: observari, analize si sinteze la nivelul tuturor analizatorilor;

scop: antrenarea copilului sa perceapa raporturi intre marimi greutati volume distante pozitii directii

CARACTERISTICI SI OBIECTIVE

ALE ACTIVITATII DE CUNOASTERE SENZORIALA

A. CARACTERISTICI:

a) forma exercitiului senzorial:

-individuala;

- se desfasoara in grupuri mici, cu toata grupa.

b) materialul prezentat trebuie sa fie distinct fata de fundal;

c) suprafata de expunere trebuie sa fie mica;

d) materialul destinat controlului insusirii exercitiului senzorial trebuie sa fie divers, prezentat in modalitati diferite;

e) exercitiul senzorial se va desfasura zilnic intre 10-30 minute;

f) exercitiile senzoriale se vor realiza dupa un anumit program, ce poate include FISE INDIVIDUALE / FISE PENTRU O GRUPA MICA DE COPII.

A.     OBIECTIVE DE CUNOASTERE SENZORIALA

TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COGNITIVE: OBIECTIVE OPERATIONALE

Tehnicile psihoterapiei cognitive

Psihoterapia cognitiva reprezinta ,,principala veriga" a intregului sistem de terapie reeducationala, sistem ce presupune transformari fundamentale in: continutul procesului de invatamant si in practica, in scolile de recuperare.

Ca tehnici de psihoterapie cognitiva, mentionam urmatoarele:

Ø      A. PROGRAMELE INTEGRATE ce include stiintele despre om si societate, ce sunt centrate pe cunoastere:

-fiinte umane;

-activitatii specifice;

-relatiilor socio-morale.

Ø      B. includere in activitatea didactica a tehnicilor terapeutice: la orice obiect de studiu, inclusiv disciplinele de practica - se impun continuturi terapeutice integrate disciplinei.

Obiective operationale

Obiectivele operationale ale psihoterapiei cognitive au drept scop: transformarea normalizatoare a unei instante psihice, cu influente puternice in relatiile individului cu realitatea si societatea.

Se impune sa enumeram principalele obiective operationale:

-Sa conceptualizeze experienta traita (subiectului i se ofera posibilitatea de- a reconstrui conceptele si de-a elimina cat mai mult din experienta primara)

¯

-Sa rationalizeze conflictele (scop: antrenarea subiectului intr-un sistem normalizat de logica a cunoasterii si evaluarii conflictelor)

¯

-Constientizarea datelor cunoasterii pe baza conceptelor clare (la deficientii mintali s-a constatat ca nivelul de formare si mai ales abstractizare, generalizare si stabilizare al conceptelor este diminuat si perturbat)

¯

-Sa normalizeze constructele (o parte din constructele cu care deficientul evalueaza lumea sunt modificate, nu coincid cu ale subiectilor de aceeasi varsta)

¯

-Sa poata sa se cunoasca pe sine (impune realizarea unui comportament cu abilitati de cunoastere si o normalizare la nivelul perceperii si evaluarii de sine)

¯

-Sa stie sa cunoasca pe celalalt

¯

-Sa-si schimbe sistemul de evaluare si comportamentul valorizat fata de: - imaginea de sine;

-reprezentare a celorlalti.

Motto:,,Intelepciunea si iubirea

copilului este jocul" (L. Blaga)

I. Complexul psihoterapiei prin joc, apare conceput ca:

-acte educationale;

-terapii ce valorifica continutul si metodologia programelor scolare pentru deficientii mintal;

-fiecare categorie de terapie include si

subcategoriile de tehnici terapeutice corespunzatoare.

II. Programele de invatare prin joc:

-au un principiu comun: indiferent de natura informatiei, se urmareste, in mod special- formarea unei anumite operatii, logice, de la mecanismele implicate in operatiile concrete, pana la cele implicate in operatiile formale.

III. Domeniile de aplicare se refera la: LUDOTERAPIA

1. REPERE TEORETICE GENERALE, PRIVIND LUDOTERAPIA:

Jocul - este privit ca:

o modalitate de relatie intre EU (SUBIECT) si LUMEA OBIECTELOR si a RELATIILOR;

este rezultatul coexistentei subiect-lume, fiind generat de interstimularea afectiva;

constituie o forma de organizare a cognitiei, precum si a cunoasterii;

Mecanismele intime ale jocului sunt mecanisme de invatare. Jocul promoveaza invatarea si ajunge sa fie o forma de relatie obiectuala cu motivatia lucida.

TEORIILE JOCULUI DIN PERSPECTIVE PSIHOPEDAGOGICE:

J.M. Boldwin -jocul = activitate autotelica opusa muncii;

Herbert Spencer-jocul = activitate ce foloseste surplusul de energie al copilului;

Stanley Holl-jocul = este privit ca o reproducere a unor actiuni inutile in prezent, care erau considerate in istoria comunitatii drept munca;

Eduard ClaparÀde-jocul = un mijloc de realizare de sine;

P.P. Blanscki- propune inlocuirea termenului de ,,joc" cu cel de ,,arta a constructiei sau dramatizarii";

Ø      Clasicii psihopedagogiei speciale: Itard, Ed. S¾guin, O. Decroly, Maria Montessori acorda jocului:

- un rol central in procesul educational - terapeutic;

-un simptom discriminativ in precizarea diagnosticului dupa cum urmeaza:

Ed. Seguin precizeaza ca; ,,idiotul care se joaca nu mai este idiot"; ,,idiotul care se joaca merita un alt nume".

O. Decroly considera ca jocul educativ ocupa un loc central in ortopedia mintala.

Jocurile educative au o forta predictiva: H. Wallon le considera ,,Veritabile teste de dezvoltare"

au o forta propulsatoare pe planul dezvoltarii psihice a deficientului mintal- jocul este un instrument de masurare a procesului de maturizare si dezvoltare mintala si afectiva.

Ø      Psihanalistii folosesc jocul drept metoda de depistare si interpretare a complexelor si trasaturilor de caracter, prin diferite tehnici ale terapiei prin joc (play therapy):

1. Ana Freud - elaboreaza tehnica orientata in cadrul careia profesorul- terapeut asi organizeaza interventia terapeutica in cadrul desfasurarii jocului;

2. Tehnica neorientala- considera jocul drept un mijloc natural de autoexprimare in care copilul se joaca cu ce si cum doreste in camera speciala de joc, iar terapeutul nu ofera indicatii directe;

Ø      J. Piaget jocul reprezinta un ,,schimb simptotetic cu obiectul, persoana sau situatia, chiar din primele luni de existenta, actiunea ludica fiind considerata ca o actiune primara".

Jocul cu reguli

Jocul-Simbolic

Jocul-Exercitiu

Triada ludica piagetiana

prezinta urmatoarele caracteristici:

-este structurata pe scara evolutiva a inteligentei;

-fiecare tip de joc este o etapa de dezvoltare;

-predomina asimilarea, care se realizeaza prin scheme diferite.

2. JOCUL- PROCES DE TERAPIE RECUPERATORIE

Z.P. Dienes ne prezinta trei categorii de jocuri-ca forma de invatare, dupa cum urmeaza:

Forma de joc - invatare explorator - manipulativ:

-explorarea prin manipularea de obiecte determina relatia obiectuala, incepand de la formele incipiente, pana la cele consacrate de cunoastere;

-organizarea stimulilor inregistreaza urmatoarele faze:

a)      receptia- recunoasterea dimensiunilor stimulatorii ale obiectelor;

b)      diferentierea obiectelor dupa unele insutiri;

c)      identificarea dupa criterii de identitate a obiectelor si a actiunilor de manipulare a acestora.

2) Jocul reprezentativ:

este structurat in trei etape:

a)      apare imediat ce obiectele de joc ale copiilor-tin locul a ceea ce nu sunt; determinand o realitate concreta;

b)      se formeaza la copil un spatiu mintal- ce poate contine si imagini reprezentate dupa tipul de organizationala;

c)      se impune existenta unui mecanism de comutare la realitatea mintala, avand drept rezultat INVATAREA.

La deficientul mintal, in mecanismul invatarii, se impune necesitatea unui sistem de antrenament specific pentru formarea si dezvoltarea simbolurilor.

3) Forma de joc- invatare cu reguli

este structurata in doua categorii de reguli:

a)      primele forme ale categoriei ,,reguli" sunt constituite de legile de:

-asemanare;

-deosebire;

-asimilare;

-succesiune;

-situare in spatiu.

copiii cu organizare mintala normala, care se joaca cu obiectele ,,descopera) aceste legitati interne ce corespund unor notiuni integratoare.

b)      a doua categorie de reguli implica modul de utilizare, de structurare a realitatii, care constituie integrarea valorii conferita social actiunilor comportamentale.

Avand in vedere cele trei forme de joc-invatare, pe care le-am prezentat, se cuvine sa concluzionam urmatoarele:

in viziunea contemporana, jocul-invatare este distinct de jocul didactic (termen utilizat in literatura pedagogica); acesta din urma limitand actiunea ludica la:

-consolidarea,

-precizarea, cunostintelor predate

-verificarea

exista o serie de organizatii speciale, ce pun accent pe faptul ca jocul este o actiune de organizare a cunoasterii; printre acestea amintim:

v     Consiliul International pentru Jocurile copiilor (in S.U.A.), care are mai multe filiale, ca de exemplu:

-,,Asociatia franceza pentru educatia prin joc" (1970);

-Scoala ,,Decroly" din Saint-Mand¾, Belgia unde, incepand cu anul 1973-1974, jocul devine un ,,Centru de interes".

pe planul dezvoltarii personalitatii deficientului mintal, jocul atat o functie predictiva si propulsatoare, cat si una de joc-terapie; acest lucru implica urmatoarele aspecte:

-jocul devine atat invatare, cat si terapie recuperatorie;

-jocul este o forma de psihoterapie, ce se realizeaza prin metode si procedee educationale, in scopul recuperatorii deficientului mintal in limita posibilitatilor;

-schemele exercitate in joc se bazeaza pe structurile si functiile personalitatii, in functie de gradul de organizare al acesteia, dupa cum urmeaza:

organizarea eului actional jocuri functionale;

organizarea categoriilor logice si structurile personalitatii;

actiunea ludica si comportamentul psihomotor;

actiunea ludica si organizarea mintala,

actiunea ludica si organizarea proceselor afectiv-motivationale;

actiunea ludica si organizarea structurilor rationale de personalitatii;

-mecanismele fundamentale neuropsihologice, afectiv- motivationale si relationale organizate in functie de necesitatea dezvoltarii personalitatii-determina aparitia unui comportament ludic;

-organizarea personalitatii deficientului mintal, implica stabilirea unor indicatori, ce se considera drept factori de organizare a comportamentului ludic.

2.1. Rolul actiunilor ludice in organizarea personalitatii deficientului mintal

Jocul se formeaza ca o actiune fundamentala a persoanei asupra obiectelor/persoanelor, avand drept scop-stabilirea relatiilor de dezvoltare a structurilor de personalitate ale copilului.

In contextul structural al persoanei, actiunea ludica apare ca o functie tripla de reglare, dupa cum urmeaza:

a)      de echilibrare: homeostazie-cognitiv-afectiva;

b)      de optimizare;

c)      de dezvoltare-progres.

J. Piaget considera ca imitatia amanata, desenul, limbajul si jocul are in comun functia semiotica.

La nivelul acestor functii apar o serie de tulburari, ce confirma atat intelectul, cat si personalitatea deficientului mintal.

Jocul este si o actiune de comunicare intra si intra si extrasistemica, constituind astfel- spirala pe care se dezvolta personalitatea umana.

Functia semiotica, despre care am amintit mai sus, implica forma de relatie obiectuala si de comunicare, astfel incat jocul, devine o ,,forta predictiva" in structura dezvoltarii psdihologice a copilului.

Chateau preciza ca: ,,prin intermediul jocului copilul dobandeste mai intai acea autonomie, acea personalitate si chiar acele scheme practice pe acea personalitate si chiar acele scheme practice pe care le va manifesta activitatea lui de adult".

Pe ,,schemele" exercitate in joc se bazeaza atat structurile, cat si functiile personalitatii.

Dupa prezentarea succinta a functiilor jocului (care sunt insesi functiile de reglare ale sistemului psihic) se impune precizarea ,,functionalitatii" actiunii ludice in contextul dezvoltarii multidimensionale ale personalitatii copilului.

Asadar, ne intereseaza, in mod special, gradul de ,,organizare" al personalitatii pe care jocul se determina incepand cu organizarea Eu-lui Actional si terminand cu organizarea CATEGORIILOR LOGICE SI CU STRUCTURILE PERSONALITATII.

In concluzie, precizam ca, actiunea ludica isi gaseste functionalitate in cadrul a cinci sectoare ale organizarii personalitatii: